CSJ. Decizia nr. 3621/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3621/2003
Dosar nr. 623/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, secţia comercială, prin sentinţa nr. 925 din 4 octombrie 2000, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta R.A.M. Buzău şi a obligat pe pârâtul I.F. la plata sumei de 74.689.245 lei chiria restantă şi 47.465.861 lei penalităţi de întârziere, respingând capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 130/1992 şi evacuarea pârâtului, ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat.
În motivarea hotărârii, s-a reţinut că, prin sentinţa nr. 874 din 22 decembrie 1999 a Tribunalului Buzău, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 130/1992 şi evacuarea pârâtului, cu autoritate de lucru judecat, pârâtul datorând pentru perioada aprilie 1999 – aprilie 2000, cu titlu de chirie restantă, suma de 74.689.245 lei şi penalităţile aferente în sumă de 47.465.861 lei.
Prin Decizia nr. 48 din 4 noiembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, a respins apelul declarat de pârât împotriva sentinţei, ca nefondat.
S-a apreciat că, potrivit art. 287 C. proc. civ., cererea de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept, iar sancţiunea nemotivării acesteia până la prima zi de înfăţişare este decăderea din dreptul de a motiva apelul, situaţia în speţă, hotărârea atacată nefiind afectată nici de motive de ordine publică.
Împotriva acestei decizii, pârâtul I.F. a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., şi anume:
- greşita interpretare a prevederilor art. 287 C. proc. civ., nemotivarea apelului nefiind sancţionată cu decăderea, iar, potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ., apelul este o cale de atac devolutivă;
- nepronunţarea instanţei asupra unui mijloc de apărare, hotărâtor pentru soluţionarea cauzei, respectiv, nerecunoaşterea dreptului de proprietate al recurentului asupra imobilului.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 287 C. proc. civ., din cuprinsul cererii de apel fac parte şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, iar dacă acestea lipsesc, cerinţa legii, sub sancţiunea decăderii, va fi complinită până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
În speţă, apelul nu s-a motivat, cum bine a constatat instanţa de apel, numai că, în atare situaţie, aceasta trebuia să facă aplicarea art. 292 alin. (2) C. proc. civ. şi să se pronunţe în fond pe baza celor invocate de pârât la prima instanţă, sancţiunea decăderii privind numai dreptul acestuia de a mai aduce critici sentinţei atacate, apelul fiind o cale de atac devolutivă.
Aşa fiind, al doilea motiv de recurs nemaiimpunându-se a fi cercetat, faţă de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va casa Decizia atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea pe fond a căii de atac cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul I.F. împotriva deciziei nr. 48 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată.
Trimite cauza Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3620/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3622/2003. Comercial → |
|---|
