CSJ. Decizia nr. 3620/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3620/2003
Dosar nr. 523/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea arbitrală nr. 198 din 22 aprilie 2002, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis acţiunea reclamantei SC U.O. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC P.C.I.R. SRL, pe care a obligat-o la plata sumei de 219.428.136 lei contravaloare prestări servicii, dobânzi şi cheltuieli de arbitrare aferente.
Împotriva acestei soluţii, pârâta a formulat, în termen şi legal timbrată, acţiune în anulare, invocând drept temei legal dispoziţiile art. 364 lit. d) C. proc. civ., susţinând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, fiindu-i încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii.
Astfel, pe fond, petenta a expus detaliat situaţia de fapt, precizând că, deşi avea cunoştinţă că nu mai funcţionează la sediul social din Bucureşti, intimata reclamantă, cu rea credinţă, l-a indicat, situaţie ce rezultă şi din conţinutul procesului-verbal de conciliere din 25 octombrie 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 12 din 14 ianuarie 2003, a respins cererea, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, potrivit relaţiilor date de Oficiul Registrului Comerţului, petenta este înregistrată cu sediul social indicat în contractul de colaborare, încheiat de părţi şi precizat în petitul acţiunii arbitrale formulate, cât şi pe toate înscrisurile ce atestă desfăşurarea raporturilor comerciale derulate, respectiv, facturi, procesul-verbal de conciliere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, pârâta, criticile făcând referire la aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii din art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cu referire şi la art. 45 din regulile procedurii arbitrale.
Se susţine că dispoziţia din Legea nr. 26/1990, potrivit căreia sediul unei societăţi se consideră că este cel declarat la registrul comerţului este valabilă doar pentru terţii de bună credinţă, or, în speţă, reaua-credinţă a reclamantei-intimate este vădită, deoarece, în privinţa sediului, există procesul-verbal de conciliere din 25 octombrie 2001, care, în calitate de ultimă corespondenţă, a părţilor făcea dovada că nu putea fi găsită decât la adresa sediului de fapt.
De asemenea, recurenta susţine că instanţa de apel a ignorat şi dispoziţiile art. 45 din Regulamentul de Arbitraj, potrivit căruia „comunicările se fac, după caz, la adresa indicată de părţi în cererea de arbitrare sau întâmpinare ori în contractul şi corespondenţa dintre părţi".
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acţiunii, motivând că judecarea pricinii s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale privind citarea, iar prin criticile formulate, recurenta invocă de fapt propria culpă, şi anume, existenţa unui sediu „în fapt".
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 7 C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.
De asemenea, în art. 36 din Regulamentul de Arbitraj, prevede expres ce trebuie să cuprindă o cerere arbitrală, respectiv, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor.
Sediul societăţii comerciale este pentru persoana juridică, ceea ce reprezintă domiciliul pentru persoana fizică, adică locul de identificare în spaţiu a acesteia. Legea prevede că sediul social înscris în actele de constituire ale societăţii trebuie să fie real şi nu fictiv, prezentând un interes practic, deoarece determină naţionalitatea societăţii comerciale, în lipsă de stipulaţie contrară, este locul unde se execută un contract, în care societatea este cea care s-a obligat (art. 59 C. com.), iar din punct de vedere procedural, este locul unde societatea este citată în judecată şi unde i se comunică actele de procedură (citaţii, somaţii etc).
Potrivit Legii nr. 26/1990, societatea comercială are obligaţia înscrierii sediului său social şi care, împreună cu celelalte menţiuni obligatorii, potrivit art. 5 alin. (1), sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în Registrul Comerţului.
Intimata-reclamantă, respectând dispoziţiile legale precitate, a indicat în cererea formulată sediul social al societăţii pârâte, sediu ce este indicat şi în toate înscrisurile ce atestă derularea raporturilor comerciale.
Susţinerea potrivit căreia au fost încălcate dispoziţiile art. 45 din Regulile de procedură arbitrală, raportat la procesul-verbal de conciliere din 25 octombrie 2001, nu poate fi reţinută, atâta timp cât această dispoziţie menţionează expres că citarea se face, după caz, la adresa comunicată de parte în cererea de arbitrare sau în întâmpinare ori în contractul şi corespondenţa între părţi.
Or, în cererea de arbitrare, s-a indicat sediul social declarat la Oficiul Registrului Comerţului, sediu ce a rămas acelaşi pe toată durata judecării pricinii, fiind indicat în contractul de colaborare şi facturile emise.
Faţă de cele arătate, Curtea apreciază că instanţa de apel, examinând încadrarea motivelor de desfiinţare a sentinţei arbitrale în dispoziţiile art. 364 lit. d) C. proc. civ., a reţinut corect că acţiunea în anulare nu este admisibilă, soluţia fiind legală şi temeinică, situaţie în care, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC P.C.I.R. SRL, Bucureşti împotriva deciziei nr. 12 din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 362/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3621/2003. Comercial → |
|---|
