CSJ. Decizia nr. 3635/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3635/2003
Dosar nr. 5635/2001
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursurilor se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Brăila, sub nr. 1733/2000, SC S.C. SA Brăila a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu M.F., M.G.O. şi SC M.O.I. S.N.C. să oblige, în solidar, pârâţii la plata sumei de 9.802.022 lei preţ, la 40.530.227 lei penalităţi, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 555 din 4 octombrie 2000, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată, cu 3.603.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în baza convenţiei, pârâta a cumpărat mărfuri de la reclamantă, rămânând neachitată suma pretinsă prin acţiune, convenţia cuprinde şi o clauză penală.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 282/A din 6 aprilie 2001, a admis apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei mai sus menţionate, înlăturând obligarea, în solidar, a acestora la plata debitului şi penalităţilor, reducând cheltuielile de judecată la suma de 415.500 lei, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut că pârâţii nu puteau fi obligaţi la plata penalităţilor, clauza penală nefiind valabil încheiată.
Părţile au declarat recurs împotriva SC S.C. SA, criticând Decizia şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4, 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că:
Instanţa nu s-a pronunţat asupra unui motiv de apel.
Instanţa, deşi constată, prin considerentele deciziei, tardivitatea unor motive de apel, în dispozitiv nu se pronunţă pe acest aspect.
În considerentele deciziei se arată că instanţa a „analizat din oficiu" validitatea convenţiei. Acest lucru nu-l putea face pentru că nu s-a formulat o atare critică prin motivele de apel şi ea nu vizează ordinea publică.
A reţinut astfel că „nu s-a contractat", convenţia nefiind semnată de ambii asociaţi. În raport cu dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 31/1990, pentru validitatea convenţiei este suficientă semnătura unui singur asociat. În contractul de societate, nespecificându-se că este necesar ca angajarea societăţii să se facă împreună de către asociaţi.
Interpretarea art. 5 din contract a fost greşită, culpa pârâţilor nu poate fi adusă în apărare.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Recurenta, în recurs, nu indică asupra cărui motiv din apelul formulat de pârâţi, instanţa nu s-a pronunţat. Din analiza deciziei se reţine că au fost analizate toate motivele formulate în termen de părţi.
Instanţa de apel, în mod corect, a reţinut tardivitatea depunerii unor motive şi, în această situaţie, nu avea a se pronunţa prin dispozitiv asupra acestui aspect.
Analiza valabilităţii clauzelor convenţiei era necesar a fi făcută în raport cu obiectul acţiunii şi apărările pârâţilor, în sensul că, pentru mărfurile nevândute, nu datorează preţul, ci aveau obligaţia, conform convenţiei, de a le restitui şi de apărarea privind greşita lor obligare la plata penalităţilor în sumă de 40.530.227 lei.
Pentru a răspunde criticii formulate şi prin motivele de apel, în sensul că nu se datorează penalităţi, aşa cum s-a arătat, trebuia analizată, implicit, valabilitatea convenţiei.
Instanţa de apel a reţinut corect, având în vedere dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 31/1990, că, pentru valabilitatea convenţiei, era necesară semnătura ambilor asociaţi. „Convenţia" e semnată şi de reclamantă, în ea se prevede expres că societatea pârâtă este „reprezentată legal şi statutar" de M.G.O. şi M.F. şi, fiind semnată doar de acesta din urmă, nu se poate reţine valabilitatea ei.
Dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile „convenţiei", deoarece ea nu se referă la „iniţiativa unor operaţiuni ce depăşesc limitele obişnuite ale comerţului pe care îl exercita societatea".
Dispoziţiile art. 5 din „convenţie", conform cărora, pentru mărfurile livrate de reclamantă, plata trebuia făcută indiferent de faptul dacă pârâta reuşea sau nu să le comercializeze, au fost interpretate de instanţă în sensul susţinerilor intimatei-reclamante, deci Decizia nu are a fi criticată pe acest aspect.
SC M.O.I. S.N.C., M.G.O. şi M.F. au declarat recurs împotriva deciziei, arătând, în esenţă, că societatea a fost greşit obligată la plata sumei de 9.601.000 lei, suma a fost achitată cu fila C.E.C. nr. 01700237212, încasată la 25 august 1999.
Recursul a fost respins pentru următoarele motive:
Din actele noi depuse, inclusiv fila C.E.C. la care se face referire prin motivele de recurs, nu rezultă că suma de 9.601.000 lei, la plata căreia societatea a fost obligată, a fost achitată, de altfel, recurenţii, la data judecării în fond a recursului, au precizat că debitul respectiv nu a fost achitat.
Pentru motivele arătate s-au respins, ca nefondate, recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.C. SA Brăila, împotriva deciziei nr. 282/A din 6 aprilie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii SC M.O.I. SNC, M.G.O. şi M.F., împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3632/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3636/2003. Comercial → |
|---|
