CSJ. Decizia nr. 3643/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3643/2003
Dosar nr. 8902/2001
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Brăila la data de 09 noiembrie 1999, înregistrată la nr. 6204, reclamanta SC T.I. SRL a chemat în judecată pârâta SC D.P. SRL, solicitând ca, prin hotărârea ce va pronunţa, aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 1.098.500.200 lei, cu titlu de preţ al lucrărilor de construcţii, reprezentând echivalentul a 64.315 dolari S.U.A., la cursul B.N.R. din data de 05 noiembrie 1999, de 17.080 lei pentru un dolar S.U.A. şi cheltuielile de judecată.
Secţia comercială a Tribunalului Brăila, prin sentinţa civilă nr. 843, pronunţată la data de 22 decembrie 2000, în dosarul nr. 6204/1999, a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia dreptului la acţiune, invocate de pârâta SC D.P. SRL, a admis, în parte, acţiunea formulată de SC T.I. SRL, continuată de succesoarea sa, SC T. SRL, cu consecinţa obligării pârâtei să-i plătească echivalentul în lei al sumei de 49.358 dolari S.U.A. la cursul din ziua plăţii, cu titlu de preţ, precum şi suma de 24.355.262 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 529, pronunţată la data de 28 iunie 2001, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC T.I. SRL pentru pretenţii în sumă de 56.162 dolari SUA, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei pentru aceeaşi sumă şi a respins, ca fiind prescrise, aceste pretenţii; a admis în parte acţiunea formulată de SC T.I. SRL şi continuată de succesoarea sa, SC T. SRL, împotriva pârâtei SC D.P. SRL, pe care a obligat-o să-i plătească echivalentul în lei al sumei de 8.153,10 dolari S.U.A., la cursul din data de 22 decembrie 2000, de 25.721 lei pentru un dolar S.U.A., cu titlu de preţ şi suma de 12.035.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, obligând intimata să plătească apelantei suma de 35.807.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că lucrările de construcţii, în lunile octombrie – noiembrie 1996, au fost executate de SC T. SRL, aspect relevat de ordinele de plată confirmate, iar înregistrările contabile rezultate din evidenţele SC T.I. SRL nu au relevanţă în lipsa unei documentaţii justificative, facturile întocmite de această societate pentru menţionatele lucrări efectuate de SC T. SRL, nu conferă legitimarea procesuală reclamantei iniţiale, pentru a pretinde preţul lor, iar dreptul la acţiune al succesoarei sale, cu privire la acestea, născut la data de 1 noiembrie 1996, respectiv, 1 decembrie 1996, s-a prescris, faţă de data fuziunii prin absorbţie a SC T.I. SRL de către SC T. SRL: 28 decembrie 1999, dată până la care cele două societăţi au existat şi funcţionat ca entităţi distincte, apreciind că SC T. SRL i se cuvine, ca preţ al lucrărilor executate de SC T.I. SRL în beneficiul pârâtei, în perioada decembrie 1996 – ianuarie 1997, suma de 8.153,10 dolari S.U.A., ce va fi plătită la cursul de schimb din data pronunţării deciziei, 22 decembrie 2000, astfel cum apelanta-reclamantă a solicitat în apel prin concluziile scrise.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs intimata-reclamantă SC T. SRL, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispoziţiile art. 304 pct. 6, pct. 8, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanţa a înfrânt principiul disponibilităţii prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, dat fiind că aceasta nu a fost invocată de pârâtă; a dat o greşită interpretare procesului-verbal din data de 14 noiembrie 1996, în care se precizează că plata se face la cursul de schimb din ziua plăţii, prin hotărârea ca plata să se facă la cursul de schimb din ziua de 22 decembrie 2000, încălcând astfel, principiul prevăzut de art. 969 C. civ. şi nu s-a pronunţat asupra facturilor, actelor contabile ce atestă că lucrările au fost executate de SC T.I. SRL.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., a cărui finalitate este respectarea principiului disponibilităţii, nu-şi găseşte aplicarea în speţă, întrucât instanţa a statuat în cadrul procesual determinat de reclamantă, pronunţându-se în limitele pretenţiilor deduse judecăţii, împrejurarea că pârâta nu a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC T.I. SRL, neavând relevanţă din perspectiva acestui text legal, iar evocata excepţie, fiind o excepţie de fond, peremptorie, absolută, putea să fie invocată nu numai de partea interesată, ci şi de instanţă, din oficiu, în orice stare a pricinii.
Cum, în exerciţiul dreptului său la dispoziţie, reclamanta SC T.I. SRL a solicitat, prin cererea introductivă, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.098.500.200 lei, ca echivalent al sumei de 64.315 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. de 17.080 lei pentru un dolar S.U.A. din data de 05 noiembrie 1999, iar succesoarea sa, SC T. SRL a menţinut, prin precizările aduse cererii introductive, pretenţiile astfel formulate (dosarul Tribunalului Brăila nr. 6204/1999) apar ca neîntemeiate criticile ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., întrucât evocatul proces-verbal nu putea înlătura obligaţia instanţei de a respecta principiul disponibilităţii.
Având în vedere că instanţa de apel s-a pronunţat asupra înscrisurilor invocate în susţinerea motivului de modificare, prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., constând în facturi, acte contabile, administrate în probaţiune pentru a dovedi că lucrările în litigiu au fost executate de SC T.I. SRL, rezultă că acest text nu-şi găseşte incidenţa în speţă, ştiut fiind că presupune atât condiţia nepronunţării asupra unei dovezi administrate, cât şi condiţia ca aceasta să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, prevăzute a fi întrunite cumulativ.
Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 6, pct. 8, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul intimatei reclamante SC T. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC T. SRL Brăila, împotriva deciziei nr. 529/A din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3637/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3644/2003. Comercial → |
|---|
