CSJ. Decizia nr. 3648/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3648/2003
Dosar nr. 1283/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 960 din 29 august 2002, Tribunalul Suceava a admis acţiunea introdusă de reclamantul O.Gh. împotriva pârâţilor C.I., B.M. şi SC U.A. SA Suceava, pe care i-a obligat, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 85.092.689 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor la autoturismul, proprietatea lui O.Gh., avariat în urma accidentului de circulaţie din 26 ianuarie 2002, de către autoturismul, proprietatea pârâtului C.I., condus de pârâtul B.M.
Instanţa a reţinut că vinovat de producerea accidentului şi de avarierea autoturismului, proprietatea reclamantului, se face B.M. şi că autovehiculul condus de acesta din urmă beneficiază de asigurarea R.C.A. la SC U.A. SA Suceava.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul şi pârâţii C.I. şi SC U.A. SA Suceava.
Prin încheierea din 13 martie 2003, Curtea de Apel Suceava a dispus, conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării recursurilor până la rezolvarea definitivă a cauzei penale privind pe pârâtul B.M.
S-a reţinut că se impune întreruperea judecării procesului civil, faţă de rechizitoriul din 21 noiembrie 2002, prin care B.M. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de furt a autoturismului, proprietatea pârâtului C.I., cu care a produs accidentul de circulaţie, urmând a se stabili în penal răspunderea persoanelor chemate în judecată în cauza civilă de faţă.
Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs reclamantul O.Gh., care nu a invocat nici un motiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., dar, din expunerea în fapt a criticilor aduse încheierii, acestea se pot încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că fapta, pentru care B.M. a fost trimis în judecată penală, nu are nici o legătură cu obiectul cauzei civile de faţă, care se întemeiază şi pe dispoziţiile art. 49 - 51 şi art. 57 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România, în sensul că asigurătorul achită daunele în baza legii şi a raportului contractual.
Criticând temeiul de drept al suspendării, în opinia recurentului, putându-se invoca, eventual, art. 244 pct. 2 C. proc. civ., se precizează însă, că, nici în această situaţie, nu se justifica suspendarea, deoarece procesul penal, în cazul de faţă, nu are o înrâurire hotărâtoare asupra acţiunii civile, şi asta motivat de faptul că cei doi pârâţi (C.I. şi B.M.) au fost chemaţi în judecată faţă de prevederile art. 57 şi 54 din Legea nr. 136/1995.
Recursul este fondat.
De precizat că textul care încadrează corect situaţia de fapt, care a condus, în cauză, la suspendarea judecăţii, este art. 244 pct. 2 C. proc. civ. şi nu art. 244 alin. (1) C. proc. civ., cum eronat s-a trecut în încheiere.
Potrivit textului arătat, infracţiunea pentru care s-a început, prin rechizitoriu, urmărirea penală împotriva lui B.M., trebuie să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra acţiunii civile.
Or, din rechizitoriu rezultă că B.M. a fost trimis în judecată pentru alte infracţiuni la legea circulaţiei pe drumurile publice, şi pentru furtul autoturismului, proprietatea pârâtului C.I., iar obiectul acţiunii civile îl constituie obligarea pârâţilor, printre care şi societatea asigurătoare, la plata daunelor, temeiul de drept al cererii fiind Legea nr. 136/1995.
În raport cu cele arătate, chiar dacă s-ar reţine vinovăţia definitivă în penal a pârâtului B.M., pentru infracţiunea de furt, aceasta nu are înrâurire hotărâtoare asupra acţiunii în daune, în care figurează partea pârâtă şi asigurătorul, fiind incidente dispoziţiile art. 57 şi 58 din Legea nr. 136/1995, ceea ce înseamnă că instanţa trebuia să aprecieze asupra oportunităţii suspendării, în ipoteza prevăzută de art. 244 pct. 2 C. proc. civ., norma în discuţie având un caracter permisiv.
Clauza de faţă, prin obiectul său, nu are nici o legătură cu infracţiunea de furt a autoturismului implicat în accident, săvârşită de B.M., părţile pârâte, în raport cu soluţia ce se va pronunţa pe fond, având posibilitatea desocotirii cu B.M., în cazul în care acesta va fi condamnat definitiv.
De aceea, urmează a se admite recursul şi a se casa încheierea, cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul O.Gh. împotriva încheierii din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Suceava, casează încheierea din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Suceava şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3644/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3658/2003. Comercial → |
|---|
