CSJ. Decizia nr. 3671/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3671/2003
Dosar nr. 7833/2001
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa civilă nr. 210 din 28 februarie 2001 a Tribunalului Dolj a fost admisă în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta la plata sumelor de 27.015.273 lei, reprezentând contravaloare marfă, 26.082.898 lei dobândă legală şi 5.531.980 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta datorează sumele de mai sus, stabilite în raport cu probele administrate.
Împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, atât reclamanta, cât şi pârâtul au declarat apel.
Instanţa de Apel a admis apelul declarat de reclamanta SC E.T. SRL Craiova a schimbat sentinţa Tribunalului, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 36.731.385 lei contravaloare marfă, 31.554.405 lei daune şi 9.099.000 lei cheltuieli de judecată, s-a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii.
A fost respins apelul declarat de pârâta SC T.C.I.F. SA Craiova.
Împotriva deciziei nr. 648 din 21 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, pârâta SC T.C.I.F. SA Craiova a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa a ignorat documentele, facturile şi protocolul din 26 februarie 2000, din care rezultă că recurenta datora suma de 123.074.489 lei, fapt recunoscut şi de intimată, iar expertiza stabileşte suma de 148.920.785 lei.
Se mai susţine că nu au fost luate în calculul expertizei: procesele-verbale de compensare din 4 septembrie 2000 şi a facturii 2520885 din 13 octombrie 1999, precum şi procesul-verbal de compensare, în valoare de 17.516.256 lei, a facturii nr. 8044831 din 27 ianuarie 2000 şi a facturii nr. 8044832 din 31 ianuarie 2000.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat.
Examinând actele şi probele efectuate în cauză se reţine:
Între reclamantă şi pârâtă au existat raporturi comerciale în urma cărora, la 26 februarie 2000, potrivit protocolului încheiat între acestea, recurenta-pârâtă avea de achitat suma de 123.000.000 lei, stabilindu-se, pe cale amiabilă, modalitatea de stingere a obligaţiei.
Prin precizarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta mai datorează suma de 29.446.000 lei contravaloare marfă livrată; iar pentru întârzierea plăţilor, datorează dobânda legală, majorată la suma de 123.076.489 lei în perioada 1 ianuarie 2000 – 1 septembrie 2000.
Potrivit probelor efectuate, respectiv, procesele-verbale de compensare, facturile invocate de reclamantă prin acţiune, cele nominalizate de recurenta-pârâtă în motivele de recurs, corect instanţa de apel a stabilit că pârâta-recurentă datorează sumele de 36.731.385 lei contravaloare marfă şi 31.554.405 lei daune.
Din raportul de expertiză rezultă că au fost analizate toate actele prezentate de părţi.
Expertiza a fost însuşită de instanţă, din aceasta rezultând că: facturile nr. 265 din 29 septembrie 2000, nr. 844831 din 27 ianuarie 2000, nr. 8044832 din 31 ianuarie 2000 şi nr. 321 din 9 octombrie 2000, nu se regăsesc în procesele-verbale de compensare, deoarece nu au fost primite sau confirmate de reclamanta-intimată. Susţinerea recurentei, că factura nr. 8022977, emisă la data de 9 octombrie 2000, este cuprinsă în actele de compensare din protocolul întocmit la 26 februarie 2000, nu poate fi primită. Prin protocolul invocat s-au stabilit doar modalităţile şi termenele de plată.
Recurenta nu a reuşit să facă nici o dovadă din care să rezulte că obligaţia stabilită prin protocol, de livrare a cantităţii de fier vechi a fost îndeplinită.
De altfel, această factură nu a făcut obiectul acţiunii introductive sau completatoare.
Astfel fiind, în raport cu considerentele arătate, recursul declarat a fost respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Decizia pronunţată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.C.I.F. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 648 din 21 iunie 2001 ,pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 366/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3672/2003. Comercial → |
|---|
