CSJ. Decizia nr. 3677/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3677/2003
Dosar nr. 8269/2001
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă,
Prin cererea înregistrată sub nr. 2013/2000 la Judecătoria Câmpeni şi reînregistrată la Tribunalul Alba, ca urmare a declinării de competenţă sub nr. 4266/2000, reclamanta SC R. SA Alba Iulia a solicitat evacuarea pârâtei SC E.P. SRL Bistriţa din spaţiile de producţie ale S.E.P.L. Câmpeni din Baia de Arieş, Bistra, Gîrda, Avram Iancu şi Câmpeni, cât şi obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 3.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta în 1999 un contract de asociere în participaţiune pe perioada 1 octombrie 1999 – 30 iunie 2000.
Pârâta a preluat, la 1 octombrie 1999, mijloacele fixe ale reclamantei, structurile de producţie, materii prime, materiale, în valoare totală de 600.000.000 lei, dar a refuzat să mai semneze contractul de asociere, astfel că reclamanta a fost nevoită să încheie un contract de închiriere nr. 625 din 1 octombrie 1999 şi care a fost ulterior reziliat prin acordul ambelor părţi. Cu toate acestea, pârâta refuză eliberarea spaţiilor şi cauzează reclamantei prejudicii prin blocarea activităţii.
Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr. 1014 din 13 decembrie 2000, a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active, reţinând că sediul şi toate spaţiile de producţie în litigiu sunt proprietatea SC A. SA Sibiu şi doar aceasta poate introduce acţiunea, conform art. 480 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, susţinând că, în mod greşit, instanţa a respins cererea de introducere în cauză, în calitate de reclamantă a SC A. SA Sibiu, deoarece aceasta este succesoarea în drepturi a reclamantei.
Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, pronunţând Decizia civilă nr. 378 din 11 mai 2001.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că reclamanta se prevalează de propria sa culpă, invocând predarea mijloacelor fixe către o altă persoană, pentru a cere evacuarea şi a întrerupe contractul de asociere.
Se mai arată că, în cauză, SC A. SA Sibiu nu a intervenit în proces şi nu a invocat calitatea de proprietar asupra spaţiilor.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care susţine critici ce se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată că trebuia aplicat art. 35 din Legea 64/1995, republicată, şi dosarul trebuia suspendat, întrucât, prin încheierea din 15 mai 2001, Tribunalul Alba a dispus deschiderea procedurii de faliment.
Şi art. 256 C. com. este considerat ca fiind greşit aplicat, deoarece nu puteau coexista două contracte atât cel de asociere în participaţiune, cât şi cel de închiriere.
Recurenta reiterează, ca motiv de recurs, excepţia care a determinat respingerea acţiunii, aceea a lipsei calităţii procesuale active, solicitând introducerea în cauză a noului proprietar, susţinând că această cerere îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 132 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte incidenţa art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicată, se constată că, în speţă, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de acest text. Obiectul cauzei îl reprezintă evacuarea, iar art. 35 din Legea nr. 64/1995 se referă la acţiunile de realizare a creanţelor împotriva debitorului, astfel că nu se impune suspendarea dosarului.
Referitor la greşita aplicare a art. 256 C. com., se reţine că soluţia de respingere a acţiunii s-a bazat pe lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi această soluţie a fost menţinută de instanţa de apel, care a motivat în exces menţinerea soluţiei şi pe considerente de fond, sigur în încercarea de a răspunde la toate motivele de apel, dar acest lucru nu era necesar.
Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active este nejustificată critica aplicării greşite a art. 256 C. com., întrucât nu pe aplicarea sau neaplicarea acestui text s-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii.
Cu privire la, însăşi, această excepţie, recurenta susţine ipoteza, dar pretinde că trebuia introdus în cauză adevăratul proprietar.
În cauză, adevăratul proprietar trebuia să formuleze acţiunea şi nici o instituţie de drept procesual civil şi nici o instanţă de judecată nu poate introduce într-o cauză o parte, în calitate de reclamant, dacă aceasta nu-şi manifestă expres voinţa.
Cel mult, instanţa poate constata lipsa calităţii procesuale active a celui care a formulat acţiunea, deşi nu era proprietarul spaţiilor, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză şi soluţia instanţelor este corectă.
Singura împrejurare, în care titularul dreptului poate fi chemat în judecată, este cea prevăzută de art. 64 - 66 C. proc. civ., dar această împrejurare priveşte doar pe pârâtul dintr-un proces civil şi nu şi pe reclamant.
Negăsindu-se întemeiate criticile recurentei, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 378/A/2001 din 11 mai 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3674/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3678/2003. Comercial → |
|---|
