CSJ. Decizia nr. 3771/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3771/2003
Dosar nr. 8938/2001
Şedinţa publică din 2 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 289 din 19 martie 2001, Tribunalul Mureş, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Peco Mureş, împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Braşov, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 46.547.462 lei cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea cantităţii de 5.650 kg. motorină 0,2% sulf, constatată lipsă la destinaţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că lipsurile de marfă constatate la destinaţie s-au datorat pierderilor de produs pe parcurs, pentru care se află în culpă predătorul, care nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 58.12 şi 58.13 din Regulamentul de Transport pe C.F.R., în sensul de a verifica, anterior încărcării mărfii, dacă mijlocul de transport este corespunzător, în raport de natura mărfii, situaţie demonstrată prin faptul că, deşi cisterna a ajuns cu toate sigiliile intacte, totuşi la destinaţie s-a constatat lipsa parţială a mărfii, împrejurare care exclude orice culpă din partea cărăuşului, în legătură cu daunele solicitate prin acţiune.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Mureş, a fost admis prin Decizia nr. 375/A din 3 septembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi, în consecinţă, hotărârea primei instanţe a fost schimbată în tot, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu consecinţa obligării pârâtei la plata sumei de 46.547.462 lei cu titlu de preţ prin echivalent, plus 5.216.771 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta a dovedit, cu procesul verbal nr. 16 din 07 iunie 2000, încheiat de o comisie legal constituită, din care a făcut parte şi un reprezentant al cărăuşului, că la vagoanele cu terminaţiile 3061 şi 2266, expediate de P. Ploieşti pentru reclamantă, s-a constatat, în staţia de destinaţie C.F.R. Ungheni, Mureş, nereguli comerciale, constând în lipsa unei plombe aplicată în staţia de expediţie, precum şi scurgeri din conţinut, care s-au produs pe timpul transportului, adică, atunci când marfa se afla în paza juridică a cărăuşului, motiv pentru care se impune a concluzionat instanţa, angajarea răspunderii acestuia cu daune, la nivelul preţului cantităţii de motorină stabilită lipsă, prin cântărire la destinaţie.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala marfă Braşov, invocând ca motive de modificare dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţinem, în esenţă, că soluţia dată în apel este criticabilă, sub un prim aspect, pentru faptul că instanţa de apel a dat dovadă de superficialitate în examinarea probelor de la dosar, deoarece, din considerentele hotărârii, rezultă că, la pronunţarea deciziei, a avut în vedere un singur proces-verbal de constatare, nr. 15/A din 07 iunie 2000, deşi, în realitate, la dosar se aflau două asemenea acte, respectiv câte unul pentru fiecare din cele două vagoane, la care, la destinaţie, s-au constatat lipsuri cantitative, respectiv cisternele cu terminaţiile 3061 şi 2266.
De asemenea, susţine pârâta în dezvoltarea motivelor de recurs, că, chiar dacă s-ar trece peste aspectul relevat anterior, soluţia este tot discutabilă, întrucât, chiar din procesul verbal pe care l-a luat în examinare, dar mai ales din concluziile finale ale acestuia, rezultă că, vinovat de lipsa constatată se face predătorul (şi nu cărăuşul) care, deşi a declarat în documentele de transport că nu sunt scurgeri la gurile laterale de golire (ale cisternei), această menţiune s-a dovedit a fi neconformă cu realitatea.
Or în acest context, şi ţinând seama că din comisia de constatare a făcut parte şi un reprezentant al reclamantei, care a semnat ambele procese-verbale, fără nici o obiecţiune, soluţia instanţei de apel, prin care a fost angajată răspunderea cărăuşului pentru marfa lipsă constatată la destinaţie, deşi în sarcina acestuia nu s-a reţinut vreo culpă, este netemeinică şi nelegală, motiv pentru care se impune modificarea acesteia.
În subsidiar, pentru eventualitatea că, în pofida celor arătate, instanţa de recurs ar considera că, totuşi, acţiunea reclamantei este întemeiată, atunci pârâta solicită ca, în temeiul art. 85.2 din Regulamentul de Transport pe C.F.R., care stabilesc limitele răspunderii cărăuşului pentru pierderea totală sau parţială a mărfii pe timpul transportului, să reducă suma la care a fost obligată cu titlu de daune de la 46.547.462 lei la 16.018.590 lei, care reprezintă, în fapt, preţul real al mărfii constată lipsă la destinaţie.
În consecinţă, se solicită în principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi respingerea apelului reclamantei, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi, pe fond, reducerea daunelor la suma de 16.018.590 lei.
Recursul pârâtei este fondat.
Este adevărat, aşa cum rezultă din probele de la dosar, că vagoanele cu terminaţiile 3061 şi 2266, au sosit la destinaţie cu scurgeri din conţinut, motiv pentru care, beneficiara reclamantă a convocat comisia de recepţie, din care a făcut parte, pe lângă un delegat neutru, câte un reprezentant din partea reclamantei şi, respectiv, al pârâtei (cărăuşului).
În prezenta comisiei, legal constituită, s-a procedat la recântărirea vagoanelor, stabilindu-se, conform procesului-verbal nr. 15/A din 7 iunie 2000, o lipsă de 3.700 kg. motorină la vagonul cu terminaţia 3061, iar, potrivit procesului-verbal nr. 16/A din 7 iunie 2000, o lipsă de 1.950 kg. din acelaşi produs, la vagonul cu terminaţia 2266.
Cu privire la cauzele care au generat lipsa cantităţii totale de motorină (5.650 kg.), se constată că acestea coincid, în sensul că predătorul nu a închis complet robinetul central, ceea ce a permis, pe parcurs, scurgeri din conţinut, de circa 3-4 picături pe minut, la vagonul cu terminaţia 2266, iar la vagonul cu terminaţia 3061, scurgerea a fost aproximativ de grosimea unui creion.
Ca atare, cum ambele vagoane au sosit la destinaţie, cu toate sigiliile intacte, comisia, legal constituită (din care a făcut parte şi un reprezentant al reclamantei care a semnat procesele verbale fără nici o obiecţiune), a concluzionat că, vinovat de lipsa constatată se face predătorul (şi nu cărăuşul) care, deşi a declarat în documentele de transport că nu sunt scurgeri la gurile laterale de golire, această menţiune s-a dovedit a fi neconformă cu realitatea.
Faţă de această situaţie, se constată că, într-adevăr, soluţia pronunţată de instanţa de apel este rezultatul unei greşite interpretări a actului juridic dedus judecăţii şi, în acelaşi timp, lipsită de temei legal, motive de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul pârâtei, a se modifica Decizia atacată şi a se respinge apelul reclamantei.
În raport de soluţia pronunţată, se constată că, este de prisos a se mai examina şi motivele de recurs, formulate de pârâtă, prin care aceasta a susţinut, cu totul în subsidiar, că dacă se trece peste toate apărările sale, atunci ar datora, ipotetic, cu titlu de daune, numai suma de 16.018.590 lei, în loc de 46.547.462 lei, la cât a fost obligată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala marfă BRAŞOV împotriva deciziei nr. 375/A din 3 septembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco MUREŞ, împotriva sentinţei nr. 289 din 19 martie 2001 a Tribunalului Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 2 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 377/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3774/2003. Comercial → |
|---|
