ICCJ. Decizia nr. 4266/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4266/2003
Dosar nr. 3302/2001
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 martie 2000 reclamantul F.P.S. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. Târgu Jiu la plata sumei de 264.325.078 lei cu titlu de dividende aferente anilor 1996–1997 şi la dobânda comercială aferentă de 174.467.594 lei calculată în raport de nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Tribunalul Gorj prin sentinţa nr. 204 din 28 aprilie 2000 a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta la plata dividendelor, respingând capătul de cerere privind daunele interese.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a făcut dovada calităţii de acţionar cât şi a faptului că adunarea generală a acţionarilor a hotărât plata dividendelor aferente anului 1996 şi 1997 dar pârâta nu a respectat obligaţia de plată.
În ceea ce priveşte al doilea capăt de acţiune s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada exigibilităţii creanţei, nici a prejudiciului suferit.
Împotriva sentinţei, reclamantul F.P.S. Bucureşti a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie cu motivarea că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 43 C. com. şi a nesocotit probele cauzei.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 1716 din 15 decembrie 2000 a admis apelului reclamantului, a schimbat hotărârea şi admiţând capătul de acţiune privind plata dobânzilor a obligat pârâta la plata sumei de 174.476.594 lei cu titlu de dobânzi cu motivarea că dreptul de creanţă al reclamantului este de natură comercială, derivă dintr-un raport juridic de drept comercial, potrivit art. 3 C. com. constă într-o sumă de bani stabilită în mod cert în hotărârile celor două adunări generale pe baza datelor din bilanţul contabil şi este exigibilă la data la care s-au aprobat şi înregistrat la Registrul Comerţului.
În termen legal, pârâta S.C. A. S.A. Târgu Jiu a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel arătând că ordonator principal de credite era intimata – reclamantă care era în măsură să hotărască ce datorii vor fi plătite cu prioritate, lăsându-le astfel posibilitatea de a plăti alte datorii şi abia apoi pe cele datorate faţă de intimată care era şi acţionar majoritar.
Printr-un alt motiv de recurs se susţine de la data la care intimata şi-a cesionat acţiunile către S.I.F. OLTENIA, nu a notificat-o pe aceasta sau chiar pe recurentă cu privire la datoria neachitată, cu toate că exista o înţelegere anterioară, că plata contravalorii dividendelor se va face atunci când există posibilitatea de plată, lăsându-i astfel posibilitatea de refinanţare a activităţii.
Recurenta pârâtă prin concluziile scrise depuse la data de 26 iunie 2002 contestă cuantumul dobânzilor dar această critică nu poate fi analizată fiind formulată peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Pentru motivele arătate recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.
În drept recursul a fost motivat în temeiul art. 304 pct. 7 – 11 C. proc. civ.
Analizând Decizia atacată în raport de motivele de recurs formulate cât şi de actele şi lucrările aflate la dosar, se constată că hotărârea este temeinică şi legală, instanţa de apel corect a reţinut că dreptul de creanţă al reclamantului este de natură comercială, derivând dintr-un raport comercial potrivit art. 3 C. com., constă într-o sumă de bani care a fost stabilită cert prin hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor din 14 aprilie 1997, respectiv 10 aprilie 1998, pe baza datelor din bilanţurile contabile şi exigibilă la data aprobării şi înregistrării bilanţurilor la Registrul Comerţului.
Aşadar, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, dividendele se plătesc acţionarilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat iar cuantumul acestora se stabileşte de Adunarea Generală a Acţionarilor odată cu aprobarea bilanţului contabil (art. 111 din Legea nr. 31/1990).
În cazul nerespectării obligaţiei de plată a dividendelor, debitorul datorează dobânzi care sunt daune interese moratorii.
Art. 43 C. com. prevede: „datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile".
În ceea ce priveşte critica formulată la data de 27 iunie 2002, privind cuantumul dobânzilor acordate, se constată că este tardiv formulată şi în consecinţă nu poate fi analizată.
În concluzie, având în vedere că hotărârea atacată este temeinică şi legală, urmează a se respinge recursul declarat de pârâtă în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 1716 din 15 decembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4265/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4268/2003. Comercial → |
|---|
