ICCJ. Decizia nr. 4624/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4624/2003
Dosar nr. 3640/2001
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 octombrie 1997, reclamanta, SC J.A. SRL Curtea de Argeş, a solicitat obligarea pârâţilor, SC C.I. SRL Curtea de Argeş, şi C.R.V., la restituirea împrumutului de 9.540.000 lei cu dobânda legală de la 19 august 1996, până la pronunţarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Curtea de Argeş, prin sentinţa civilă nr. 2946 din 22 decembrie 1997, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâţi, în solidar, să restituie reclamantei suma împrumutată de 9.540.000 lei cu dobânda legală de 11.493.218 lei, aferentă sumei pe perioada 18 decembrie 1996-15 decembrie 1997, şi 1.800.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 129 din 20 mai 1998, a Tribunalului Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-au admis apelurile declarate de reclamantă şi pârâta, SC C.I. SRL, împotriva sentinţei tribunalului ce a fost desfiinţată, şi cauza s-a trimis spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că litigiul s-a soluţionat fără ca procedura să fie legal îndeplinită faţă de pârâtul C.R.V.
Judecătoria Curtea de Argeş, prin sentinţa civilă nr. 221 din 10 februarie 1999, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâta, SC C.I. SRL, cu sediul în Curtea de Argeş, să plătească în solidar reclamantei 45.430.905 lei, reprezentând împrumutul de 9.540.000 lei actualizat cu indicele de inflaţie la 27 ianuarie 1999, calculat cu începere de la 19 august 1996; s-a respins capătul de cerere privind plata dobânzii şi pârâta a fost obligată în solidar la 4.596.265 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia 185 din 7 iunie 1999, a Tribunalului Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-au admis apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă, s-a desfiinţat sentinţa tribunalului şi cauza a fost trimisă spre soluţionare la tribunal, în raport de valoarea pretenţiilor care depăşesc suma de 10.000.000 lei.
Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 675 din 15 septembrie 2000, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâta, SC C.I. SRL, la plata sumei de 9.540.000 lei reprezentând împrumut, la 13.890.500 lei dobânzi comerciale şi la 4.820.830 lei cheltuieli de judecată; s-a respins acţiunea faţă de pârâtul C.R.V.
S-a reţinut de instanţa de fond că reclamanta a virat pârâtei, SC C.I. SRL Curtea de Argeş, la 19 iulie 1996, cu O.P. nr. 11, suma de 9.540.000 lei cu titlu de împrumut, pentru ca aceasta să-şi achite un credit la C.B., filiala Curtea de Argeş, şi, deşi a fost somată, pârâta nu a restituit suma.
Cererea de actualizare a împrumutului şi a dobânzilor comerciale a fost respinsă, cu motivarea că dobânda comercială reprezintă o daună compensatoare, iar pârâta a fost deja obligată la plata acesteia.
În ceea ce priveşte pârâtul, C.R.V., s-a reţinut că împrumutul nu a fost acordat acestuia, ci societăţii pârâte.
Prin Decizia nr. 46 din 5 februarie 2001, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-a stabilit suma de plată în sarcina pârâtei, SC C.I. SRL, la 74.437.104 lei şi s-a înlăturat obligarea la plata sumei de 13.890.500 lei dobânzi comerciale; s-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
S-a reţinut de instanţa de apel că de la data acordării împrumutului (19 iulie 1996) şi până la 31 martie 2000, când s-a completat raportul de expertiză contabilă la tribunal, a intervenit o devalorizare a monedei naţionale conform indicilor de inflaţie comunicaţi de Direcţia Judeţeană de Statistică.
În ceea ce priveşte dobânda comercială, s-a reţinut că nu i se poate acorda reclamantei, întrucât dauna acesteia a fost acoperită prin acordarea sumei actualizate.
Împotriva acestei decizii reclamanta, SC J.A., şi pârâta, SC C.I. SRL, ambele cu sediul în Curtea de Argeş, au declarat recurs în temeiul art. 6, 8, 9 şi 11 C. proc. civ., şi au susţinut că este nelegală şi netemeinică.
Referitor la recursul reclamantei.
A susţinut recurenta că, instanţa de apel nu a luat în discuţie cererea de completare a raportului de expertiză, privind reactualizarea sumei datorată de pârâtă cu coeficientul de inflaţie, pentru perioada 31 martie 2000 şi până la executarea hotărârii.
Că, instanţa a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 13.890.500 lei dobânzi comerciale calculate până la 31 martie 2000, deşi nu a fost investită sub acest aspect.
Recurenta a arătat că instanţa a respins cererea de majorare a dobânzilor comerciale, în raport cu înţelegerea părţilor, nu numai până la 31 martie 2000, ci şi până la executarea silită a hotărârii, şi a obligat la plata sumei reactualizate numai până la 31 martie 2000, şi nu pentru toată perioada până la executarea hotărârii.
Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează:
Pârâta, SC C.I., a beneficiat de un credit de 17.000.000 lei, conform contractului nr. 12 din 4 octombrie 1995.
Pentru restituirea acestuia, reclamanta, care avea credit deschis la aceeaşi bancă, C.B., a virat în contul pârâtei suma de 9.540.000 lei, conform ordinului de plată nr. 11 din 19 iunie 1996.
Deşi pârâta a contestat suma, din cuprinsul acestui ordin rezultă că suma a fost dată de reclamantă cu titlu de împrumut.
Cum pârâta a refuzat restituirea sumei, reclamanta a acţionat-o în judecată.
Critica recurentei, că instanţa nu a examinat cererea de completare a raportului de expertiză privind obligarea la plata sumei reactualizate şi după data de 31 martie 2000, până la executarea hotărârii, nu este întemeiată.
Astfel, din practica sentinţei nr. 675 din 15 septembrie 2000, a Tribunalului Argeş, rezultă că la instanţa de fond, reclamanta a solicitat obligarea la plata sumei de 74.437.104 lei, reprezentând reactualizarea împrumutului de 9.540.000 lei şi 13.890.500 lei dobânda aferentă acestei sume, cerere ce a fost admisă în totalitate de instanţă.
Motivul de recurs, întemeiat de dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanţa a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 13.890.500 lei dobânzi comerciale calculate până la 31 martie 2000, cerere cu care nu a fost investită, este întemeiat.
Astfel, pârâta nu a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 675 din 15 septembrie 2000, a Tribunalului Argeş, prin care a fost obligată la 13.890.500 lei dobânzi comerciale, aşa încât instanţa nu putea să se pronunţe asupra acestei cereri.
Pe de altă parte, i s-a creat recurentei o situaţie mai grea în propria cale de atac, în sensul că i s-a respins cererea privind dobânzile comerciale.
Referitor la recursul pârâtei.
Recurenta a susţinut, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., că instanţele nu au stabilit care au fost adevăratele raporturi juridice generate de convenţia părţilor, care este lovită de nulitate absolută deoarece are o cauză ilicită.
A precizat recurenta că nu a existat nici o convenţie de împrumut încheiată între părţi, iar dobânda se putea solicita numai de la data promovării acţiunii în justiţie de către reclamantă.
Criticile nu sunt întemeiate.
Deşi pârâta susţine inexistenţa convenţiei, aceasta nu a formulat apel împotriva sentinţei tribunalului nr. 675 din 15 septembrie 2000, a Tribunalului Argeş, prin care a fost obligată la restituirea sumei de 9.540.000 lei, reprezentând împrumut şi 13.890.500 lei dobânzi comerciale, aşa încât hotărârea a rămas definitivă şi a intrat în puterea lucrului judecat.
Cea de-a doua critică a recurentei se referă la cuantumul sumei datorate, stabilită prin Decizia pronunţată în apel.
A precizat recurenta că instanţa de apel a obligat-o la plata sumei de 74.347.104 lei conform raportului de expertiză, întocmit la instanţa de fond de expert B.I., fără să observe că s-a efectuat o reactualizare a sumei, nu în raport de indicele de inflaţie la nivel naţional, ci în raport de creşterile preţurilor la nivel judeţean la diverse produse de larg consum.
Nici această critică nu este întemeiată.
Deşi pârâta a contestat şi la instanţa de fond indicii de inflaţie ce s-au avut în vedere de expertul contabil, nu a administrat alte probe în susţinerea sa şi nu a depus alte acte din care să rezulte că înscrisul avut în vedere de instanţă nu corespunde realităţii.
Pentru toate aceste considerente şi cele reţinute la examinarea recursului reclamantei, Curtea urmează ca potrivit art. 312 alin (1) C. proc. civ., să admită recursul declarat de aceasta, să modifice Decizia instanţei de apel, în sensul că se va menţine obligarea pârâtei, SC C.I. SRL Curtea de Argeş, la plata dobânzilor comerciale în sumă de 13.890.500 lei.
Urmează a se respinge, ca nefondat, recursul pârâtei declarat împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, SC J.A. SA Curtea de Argeş.
Modifică Decizia nr. 46 AC din 5 februarie 2001, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că menţine obligarea pârâtei, SC C.I. SRL Curtea de Argeş, la plata dobânzilor comerciale în sumă de 13.890.500 lei.
Respinge recursul declarat de pârâta, SC C.I. SRL, declarat împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4600/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4684/2003. Comercial → |
|---|
