Revizuire. Tardivitate. Cazul în care obiectul pricinii nu se află în fiinţă. înţeles
| Comentarii |
|
1. Termenul de revizuire, prevăzut de art. 324 C.proc.civ., este un termen de decădere, a cărui nesocotire atrage respingerea cererii de revizuire, ca tardivă. O asemenea reglementare nu reprezintă însă, o îngrădire a accesului la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil, nefiind în contradicţie cu prevederile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
2. Dacă debitorul a fost obligat să restituie o sumă de bani, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 322pct. 3 C.proc.civ., deoarece revizuirea pentru acest motiv se poate cere dacă debitorul a fost obligat să predea un lucru cert şi determinat, care a pierit după darea hotărârii.
(Secţia comercială, decizia nr. 3477din 16 iulie2003)
Reclamanta R.A. “A.P.M.” Constanţa a formulat cerere în revizuirea hotărârii, în temeiul art. 322 pct. 1,2,3 şi 5 C.proc.civ. şi în temeiul Protocolului nr. 1, art. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu art. 20 pct. 2 din Constituţia României, susţinând că a fost obligată la plata unor sume nedatorate şi are poziţia unei părţi prejudiciate. Pârâta S.C. “A.P.” S.A. Constanţa a ridicat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, susţinând că în temeiul art. 324 alin (1) pct. 1 C.proc.civ., termenul de revizuire este de o lună şi curge de la pronunţarea deciziei. Totodată, a arătat că cererea de revizuire este nefondată, motivele invocate nefiind prevăzute în dispoziţiile art. 322 C.proc.civ.
în contradictoriu, revizuienţa a susţinut că este în termen, având în vedere legislaţia europeană, în timp ce, pentru punctul 5 al art. 322 C.proc.civ., a precizat că, prin raportul de audit, s-au descoperit acte ce nu erau cunoscute de părţi la data soluţionării litigiului.
Examinând cu prioritate excepţia de tardivitate invocată de pârâtă pentru cererea de revizuire întemeiată pe disp. Art. 322 pct. 1,2 şi 5 C.proc.civ. s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 324 alin (1), termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de pct. Şi 2, de la pronunţare, când hotărârile au fost date de instanţe de recurs cu evocarea fondului, iar în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5, din ziua când s-au descoperit înscrisurile invocate.
Din actele dosarului a rezultat că termenul de o lună, prevăzut de art. 324 C.proc.civ. a fost depăşit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la 22 februarie 2002, iar cererea de revizuire întemeiată pe-art. 322 pct. 1, 2 şi 5 C.proc.civ. a fost înregistrată la 26 martie 2003, cu încălcarea termenului legal.
Din acest punct de vedere trebuie subliniat că legea prevede decăderea pentru nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac şi, în acest sens, sunt de observat dispoziţiile art. 103 alin (1) C.proc.civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
întrucât art. 324 alin (1) C.proc.civ. stabileşte un termen de o lună pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, încălcarea acestuia are ca efect pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat în termen, iar cererea de revizuire, întemeiată pe disp. 322 pct. 1, 2 şi 5 C.proc.civ. poate fi respinsă ca tardivă.
Deşi revizuienţa a invocat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că judecătorul naţional poate îndepărta dispoziţia internă pentru a da eficacitate normelor convenţiei europene, ar fi însemnat că, în temeiul art. 53 din CEDO să se treacă peste dispoziţiile art. 103 C.proc.civ., dar, dispoziţiile convenţiei europene nu fac decât să întărească dispoziţiile procedurale din dreptul intern, stabilind că “nici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recunoscute, conform legilor oricărei părţi contractante sau oricărei alte convenţii în care aceasta este parte”.
Revizuienţa a mai invocat şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, în sensul că decăderea prevăzută de dreptul procedural intern reprezintă o piedică în accesul la justiţie şi la un proces echitabil.
Nici acest argument nu poate fi reţinut deoarece, în speţă, au fost respectate principiile procedurale care asigură un proces echitabil, ambele părţi având posibilitatea de a-şi formula apărări.
Pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1, 2 şi 5 C.proc.civ. a fost respinsă, ca tardivă.
Revizuienţa a indicat drept temei legal al cererii sale şi disp. art. 322 pct. 3 C.proc.civ. deşi acest motiv nu a fost dezvoltat.
în conformitate cu prevederile art. 322 pct. 3 C.proc.civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri, dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă, ceea ce înseamnă că revizuirea pentru acest motiv se poate cere numai în ipoteza când debitorul a fost obligat să predea un lucru cert şi determinat, care a pierit după darea hotărârii.
în speţă, rebizuienta a fost obligată să restituie o sumă de bani şi să plătească dobânzi, ceea ce înseamnă că nu sunt aplicabile disp.art. 322 pct. 3 C.proc.civ., iar cererea de revizuire a fost respinsă.
| ← Societate comercială. Dizolvare | Recurs. Aspecte legate de fondul pricinii → |
|---|
