Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 1690/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1690/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 7655/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1418/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1690/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. D.
JUDECĂTOR I. G.
JUDECĂTOR A. P.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții . și P. L. împotriva sentinței civile nr. 2172/05.05.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta . prin avocat N. N. cu delegație la dosar și recurentul P. L. prin avocat P. O. cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Recurentul P. L., prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantum de 50 lei și solicită comunicarea unui exemplar al răspunsului la întâmpinare.
Curtea ia act de achitarea taxelor judiciare de timbru astfel cum au fost stabilite în sarcina recurentului P. L.. Desprinde filele 47-50 reprezentând al doilea exemplar al răspunsului la întâmpinare și îl comunică apărătorului recurentului P. L., urmând a fi renumerotat dosarul.
Curtea acordă părților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe:
Recurenții prin apărătorii lor, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererile de recurs.
Recurenta . prin avocat, solicită admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat. Solicită să se constate că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că cheltuielile de judecată solicitate au fost efectuate pentru acest dosar, au fost cheltuieli certe, mandatul reprezentantului convențional a fost acela de a acorda consultanță și reprezentare juridică. Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată pe motiv că a renunțat la fond .
În concluzie, apărătorul recurentei ., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Recurentul P. L. prin avocat, solicită admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat și întemeiat, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare nefiind judecat fondul cauzei.
În susținerea cererii de recurs, arată că la primul termen de judecată stabilit în cauză, a arătat instanței de judecată că își retrage cererea de renunțare la judecată, apreciază că în mod greșit instanța de fond a aplicat art. 246 C.p.c. apreciind că este un act unilateral, când partea a solicitat să se ia act de faptul că a fost în confuzie cu privire la obiectul dosarului și că avocații în mod greșit au formulat această cerere și el nu și-o însușește. Solicită să se constate că instanța de fond nu a luat act de renunțarea părții la cererea de renunțare la judecată
Recurentul P. L. prin avocat, în ceea ce privește recursul declarat de B. O. SA, solicită să se constate că este lipsit de obiect.
Recurenta . prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de recurentul P. L. ca neîntemeiat, potrivit art. 1136 cod civil actul unilateral produce efecte din momentul în care ajunge la destinatar, chiar dacă apărătorul recurentului P. L. a formulat această cerere, a avut mandatul special al denunțătorului și se mai arată că nu se poate reveni asupra acestei cereri fiind regularizată, această cerere a fost comunicată către B. O., consideră că instanța de fond a aplicat normele de drept în mod corect.
Se depune la dosar practică judiciară.
Recurentul P. L. prin avocat, în replică, solicită să se ia act că interpretarea dată de apărătorul recurentei B. O. este eronată, întrucât destinatarul cererii de renunțare la judecată este doar instanța de judecată nu și B. O.. Apreciază că în cauză este vorba de un înscris nevalidat de instanța de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 2172/05.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ , s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul P. L. în contradictoriu cu pârâta . având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii Adunării generale ordinare a acționarilor din data de 18.04.2012 și a fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit art. 406(1) NCPC, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. De asemenea, conform art. 406(3) NCPC, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut. Potrivit alin.4, dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit de renunțare.
În speță, cererea de renunțare la judecată a fost formulată în scris și a fost depusă la dosar după comunicarea cererii de chemare în judecată și înaintea primului termen de judecată. Instanța a procedat la fixarea termenului din data de 05.05.2014 ca urmare a formulării cererii de renunțare la judecată, termen la care reclamantul a învederat că s-a răzgândit, dorind continuarea procesului.
Instanța a reținut că cererea de renunțare la judecată este un act de dispoziție cu caracter unilateral și, astfel cum s-a statuat în doctrină, spre deosebire de actele juridice bilaterale, cele unilaterale au caracter irevocabil. Ca atare, odată emise, actele juridice unilaterale produc efecte juridice, nemaiputând fi revocate prin simpla manifestare de voință a autorului actului. Această caracteristică a actelor unilaterale de a fi irevocabile derivă, pe de o parte, din necesitatea asigurării securității juridice, având în vedere că orice act juridic emis trebuie să aibă caracter serios, iar pe de altă parte, din împrejurarea că, atunci când legiuitorul a dorit să permită revocarea unui act juridic unilateral, a prevăzut în mod expres aceasta. Or, dacă legiuitorul ar fi apreciat că un act juridic unilateral poate fi revocat oricând prin simpla manifestare de voință în sens contrar a autorului actului, nu ar mai avea nicio rațiune prevederea expresă a unor cazuri în care o astfel de revocare poate opera.
Ca atare, odată depusă la dosar cererea de renunțare la judecată, aceasta produce efecte juridice, nemaiputând fi revocată printr-o manifestare de voință în sens contrar, în condițiile în care nu s-a invocat și/sau probat în speță vicierea consimțământului autorului actului ori altă cauză de nulitate care să conducă la invalidarea manifestării de voință în sensul renunțării la judecată.
Față de cele ce preced, în temeiul art.406 NCPC, tribunalul a luat act de renunțarea la judecată, conform manifestării de voință exprimată personal de reclamant prin cerea scrisă depusă la dosar la data de 10.04.2014.
Conform art. 406(3) NCPC, tribunalul a constatat că pârâta are dreptul de a recupera de la partea adversă cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat cu ocazia acestui proces. În acest cadru, s-a constatat că pârâta a solicitat cu acest titlu suma de 13.500 lei, achitată conform ordinului de plată nr.210/18.04.2014 și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 451(2) NCPC, apreciindu-se că, în raport de stadiul procedurii, de miza litigiului și de activitatea de desfășurată de avocat, onorariul în cuantum de 13.500 lei este vădit disproporționat, acesta fiind redus la suma de 1.500 lei.
Împotriva acestei soluții, ambele părți au declarat recurs.
Recurentul – reclamant P. L. a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre continuarea judecății.
Recurentul – reclamant a criticat refuzul primei instanțe de a lua a act de revenirea expresă asupra cererii de renunțare la judecată, manifestare anterioară pronunțării sentinței și de natură a produce efecte juridice. Acesta a precizat că nu există nicio prevedere legală care să-i interzică retragerea cererii de renunțare cât timp judecătorul nu a luat act de aceasta prin încheiere.
În drept, a invocat dispozițiile art. 406 corob. cu art. 488(1) pct. 8 NCPC.
Recurenta - pârâtă . a solicitat modificarea sentinței în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată solicitate, criticând măsura instanței de diminuare a acestora în raport de stadiul procesual și conduita reclamantului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 80(1) corob. cu art. 84(1), art. 406(3) și (6), art. 483(1) și (3), art. 488(1) pct. 8, art. 489 și urm. NCPC.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondate recursurile formulate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a dat curs în mod corect manifestării exprese de voință a reclamantului în sensul renunțării la judecată conform art. 406 NCPC, actul în sine nefiind contestat de parte. În ceea ce privește posibilitatea de retragere ulterioară a acestui act de dispoziție procesuală conform solicitării exprese a reclamantului de la primul termen de judecată, Curtea consideră că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare corectă în speță a efectelor actului unilateral al renunțării la judecată chiar în absența unui text legal expres în acest sens în norma de procedură.
Spre această concluzie conduc și dispozițiile art. 1326 NCCiv., potrivit cărora actul unilateral produce efecte din momentul ajungerii la destinatar, și caracterul irevocabil al actului unilateral ce poate fi desprins din art. 1325 rap. la art. 1270 NCCiv. Actul de renunțare la judecată a produs efecte de la momentul comunicării către instanță, aceasta luând cunoștință anterior fixării termenului de judecată. Din acest motiv, dispozițiile procesuale cuprinse în art. 406(6) NCPC prevăd constatarea renunțării la judecată, prezumându-se actul anterior de voință din partea părții. Mai mult, în prezenta cauză, după verificarea manifestării de voință a reclamantului, instanța de judecată a acordat termen la data de 05.05.2014 cu mențiunea expresă pentru pârât că reclamantul a renunțat la judecată.
În raport de soluția pronunțată și în baza art. 406(3) NCPC, instanța a recunoscut dreptul pârâtei la recuperarea cheltuielilor de judecată. În acest cadru, deveneau incidente și dispozițiile generale prevăzute la art. 451(2) NCPC care permit instanței, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând cont și de circumstanțele cauzei, fără ca o asemenea măsură să afecteze raporturile dintre avocat și clientul său.
Actele dosarului de față evidențiau faptul că reclamantul a renunțat la judecată după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, dar și faptul că acesta nu a mai efectuat acte procedurale specifice stadiului procesual deoarece termenul de judecată a fost fixat de instanță tocmai în considerarea renunțării reclamantului la judecata cauzei. Față de circumstanțele concrete ale cauzei și activitatea desfășurată în aceste condiții de avocatul pârâtei, Curtea consideră justificată reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 NCPC, Curtea va respinge recursurile ca nefondate și va menține dispozițiile sentinței atacate ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul – reclamant P. L. și recurenta - pârâtă . împotriva sentinței civile nr. 2172/05.05.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. D. I. G. A. P.
GREFIER,
M. I.
Red. /Dact. – VD / Ex.: 2
Judecător fond: L. N. B.
Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă
| ← Obligatia de a face. Decizia nr. 347/2014. Curtea de Apel... | Suspendare provizorie a executării. Decizia nr. 75/2014. Curtea... → |
|---|
