Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 435/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 435/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 30449/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 907/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
…..
DECIZIA CIVILĂ Nr.435
Ședința publică de la data de 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de cererii de apel formulată de apelantul B. J., împotriva Încheierii din data de 27.03.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații S. L., V. M. și S.C. „A. M. DE CONSTRUCTII” S.A. prin lichidator CONTINVEST INSOLVENTA SPRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul, prin avocați G. Laurenția și P. A. cu delegație la fila 100 din dosar, și intimatul V. M., prin avocat H. M. cu delegație la fila 35 din dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, Curtea acordă părților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe:
Apelantul prin avocat, solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar un set de acte din dosarul de insolvență, respectiv copie de pe cererea de atragere a răspunderii formulată de lichidator, copia Încheierii din data de 05.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă și copie de pe precizările efectuate la termenul din 3.02.2014 în dosarul de atragere a răspunderii.
Intimatul prin avocat, arată că nu se opune la proba cu înscrisuri solicitată de apelant și nu are probe noi de administrat.
După deliberare, Curtea având în vedere susținerile părților, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelant apreciind că înscrisurile depuse sunt utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de apel.
Apelantul prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, să se observe că apelantul nu a avut cunoștință de dosarul de atragere a răspunderii și nici de dosarul de insolvență, adăugând că și despre acest dosar a aflat întâmplător.
În susținerea cererii de apel, solicită să se constate că reclamantul S. a precizat cu privire la documentele contabile că toată arhiva se află în sistem de arhivare denumit ELO achiziționat din Germania, care conține toate activele, facturile, toate acestea nu au fost puse la dispoziție până în momentul apariției apelantului care a achiziționat acest sistem și apoi le-a pus la dispoziție. Prin urmare, apelantul a formulat o cerere de intervenție în interes propriu. Mai arată că apelantul a fost citat la o adresă unde nu avea domiciliu, acesta avea domiciliul în Germania. Este evident că părțile adverse nu se așteptau ca apelantul să afle despre dosar.
Apărătorul apelantului, arată că instanța de fond din eroare a reținut că nu există un raport obligațional dar a reținut și că există un dosar ce are ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale, considerând că aceste două rețineri au efect contradictoriu. A doua eroare se referă la faptul că această cerere de atragere a răspunderii patrimoniale are o natură specială în sensul că pârâta prin lichidator formulează această cerere motivat de faptul că nu i-au fost puse la dispoziție documentele contabile, consideră că instanța de fond trebuia să aprecieze față de faptul că apelantul nu a fost legal citat și totuși a pus la dispoziție întreaga documentație, apreciază de asemenea, că situația de fapt se modifică pe baza tuturor informațiilor aduse de apelant.
Intimatul prin avocat, în combaterea apelului, arată că nici unul din argumentele expuse nu au legătură cu prezenta cauză. Sunt susținute aceleași argumente cu cele din dosarul de insolvență. Cu privire la motivele pentru care s-a respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, arată că aceasta nu îndeplinea condițiile prevăzute de art.61 cu privire la cererile accesorii. Întrucât interesul acestuia nu este comun cu interesul pârâtului, iar prin admiterea acțiunii și prin anularea hotărârii pârâtului nu i s-ar aduce nici un prejudiciu.
În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală.
Apelantul prin avocat, în replică, arată cu privire la interesele contrare că fiind vorba de o societate în insolvență, prin administrarea probelor se poate afla adevărul.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 27 martie 2014 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de B. J..
Pentru a pronunța această soluție, cercetând admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de dl J. Boehmer, Tribunalul a reținut că, potrivit art.61 C.pr.civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.
S-a mai reținut că potrivit art.64 C.pr.civ., instanța va comunica părților cererea de intervenție și copii de pe înscrisurile care o însoțesc. După ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată. Încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul. Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanței competente să soluționeze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.
Intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale. Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenție sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite și față de el (art.65 C.pr.civ).
Potrivit art.67 C.pr.civ., judecarea cererii de intervenție accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar instanța este obligată să se pronunțe asupra acesteia prin aceeași hotărâre, odată cu fondul. Intervenientul accesoriu poate să săvârșească numai actele de procedură care nu contravin interesului părții în favoarea căreia a intervenit. După admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate să renunțe la judecarea cererii de intervenție doar cu acordul părții pentru care a intervenit. Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitata ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.
Așadar, s-a constatat că în reglementarea Codului de procedură civilă, intervenția în interesul unei părți (intervenția accesorie) este acel mijloc procedural prin care un terț își manifestă dorința de a intra într-un proces deja început pentru a proteja dreptul părții pentru care intervine. Pentru ca cererea să fie declarată admisibila, s-a indicat că este necesar ca terțul intervenient să justifice un interes propriu de a proteja dreptul altcuiva (al părții pentru care intervine).
Ca orice alt demers procesual, s-a mai arătat, și intervenția accesorie este necesar să fie justificată de un interes – un folos practic urmărit de cel care intervine. În cazul intervenției accesorii, interesul persoanei care dorește să intervină în proces este acela de a se proteja pe sine prin modalitatea indirecta a protejării drepturilor altuia. Persoana care dorește să intervină îl protejează pe al treilea pentru că, dacă acest al treilea ar pierde procesul, ar putea să se întoarcă împotriva celui care dorește să intervină pentru a îl trage la răspundere. S-a mai adăugat că pentru a justifica interesul său de a intra într-un proces ce se desfășoară între alte persoane, cel care dorește să intervină va fi așadar ținut să indice raportul obligațional în temeiul căruia, în cazul în care prezumtivul beneficiar al intervenției ar cădea în pretenții, l-ar putea trage la răspundere pe cel care dorește să intervină.
În cauza, s-a constata că instanța a fost sesizată cu cererea prin care reclamanții V. M. și S. L. au chemat în judecată pe pârâta S.C. „A. M. de Construcții” S.A., solicitând să se constate nulitatea absolută a unor acte juridice (cele mai multe fiind Hotărâri ale Adunării Generale a Acționarilor societății pârâte). Reclamanții au susținut că au aflat cu ocazia chemării lor în judecată de către societate (pârâta din cauza de față), reprezentată de lichidatorul judiciar, într-un dosar având ca obiect tragerea lor la răspundere în cadrul procedurii reglementate de legea nr.85/2006, de existența acestor acte juridice, pe care ei nu le-ar fi semnat în calitate de acționari și administratori. În acel dosar, înregistrat sub nr._ pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a civilă, societatea A. M. de Construcții S.A. prin lichidator judiciar Continvest Insolventa SPRL, a chemat în judecată pe foștii membri ai consiliului de administrație și directori ai societății, susținând că aceștia au determinat starea de insolvență a societății prin aceea au făcut să dispară documentele de evidența contabilă a societății, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale și au ascuns activele societății.
S-a mai constatat că persoana care dorește să intervină în apărarea societății pârâte, dl J. Boehmer, are, ca și reclamanții din cauza de față, calitatea de pârât în dosarul de atragere a răspunderii. Dl Boehmer a arătat că dorește să intervină în apărarea societății, afirmând că actele contestate de reclamanți sunt pe deplin valabile și au fost semnate de către aceștia, în calitatea/calitățile pe care ei le dețineau în societate la acea vreme. De asemenea, dl Boehmer a arătat că întreaga contabilitate a societății se afla arhivată în serverele din Romania și Germania ale societății și poate fi pusă la dispoziția persoanelor interesate de către reclamantul S. L., care a sustras toate documentele societății în format electronic.
A mai reținut tribunalul că persoana care dorește să intervină nu a indicat care este raportul obligațional în temeiul căruia societatea pârâta A. M. de Construcții S.A., în cazul în care ar pierde procesul din cauza de față, s-ar putea întoarce cu o acțiune în răspundere împotriva sa. S-a constatat, de asemenea, că dl Boehmer se află pe poziții de contrarietate cu societatea în cauză înregistrată pe rolul secției a VII-a civile a acestei instanțe. În acel dosar, societatea a susținut că dl Boehmer a contribuit la crearea strii de insolvență a societății. În cauza de față, dl Boehmer susține că, dimpotrivă, el nu a contribuit la crearea stării de insolvență a societății, reclamanții V. și S. fiind cei responsabili.
A mai indicat tribunalul că între dl Boehmer și societate nu există (sau nu a fost indicat de acesta, ceea ce, pentru prezenta analiza este identic) un raport juridic în baza căruia dl Boehmer să poată fi tras la răspundere de către societate în situația în care aceasta ar pierde litigiul care face obiectul cauzei de față.
Pentru aceste motive, Tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de dl J. Boehmer în interesul pârâtei S.C. „A. M. de Construcții” S.A.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 01 aprilie 2014, a declarat apel B. J., cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, la data de 11 aprilie 2014.
Prin cererea de apel, apelantul solicită schimbarea în tot a încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție accesorie formulată, iar pe cale de consecință, admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie astfel cum a fost formulată.
În motivare apelantul prezintă circumstanțierea în fapt a cererii de intervenție și arată că față de situația reală și față de apărările pe care le depune în prezenta cauză consideră că utilitatea și admisibilitatea apărărilor aduse țin de fondul cauzei și nu de aprecierea superficială ce se poate efectua în cadrul unei încheieri de admisibilitatea în principiu.
Afirmă apelantul că practic, raportat la poziția pârâtei și respingerea cererii sale, instanța apreciază ca reale, însă fără probatoriu, susținerile reclamanților, ceea ce conduce la prejudicierea pârâtei prin sustragerea adevăraților vinovați pentru ajungerea acesteia în stare de insolvență.
Față de prevederile art.61 alin.3 C.pr.civ. apelantul apreciază că, fiind în principiu o apărare, cererea de intervenție accesorie ar trebui să fie admisibilă cel puțin în principiu, dacă nu este în mod expres prohibită de lege.
Susține apelantul că scopul său este acela de a putea ridica apărările necesare în soluționarea corectă a cererii de constatare a nulității absolute.
Referitor la condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de intervenție accesorie, apelantul arată că are interes în formularea cererii deoarece dorește ca soluția pronunțată să fie una justă, conformă realității, astfel încât să răspundă cei responsabili de actele efectuate în cadrul societății, și să nu poată fi tras la răspundere pentru acte sau operațiuni efectuate în baza hotărârilor contestate.
Mai arată apelantul că producerea efectelor hotărârilor a căror nulitate se solicită prezintă importanță față de soluționarea corectă a cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a celor vinovați în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului București.
Subliniază apelantul că are cunoștință de faptul că respectivele hotărâri au fost luate în mod legal, ele producându-și efectele față de terți, așa cum sunt instituțiile bancare.
Referitor la condiția apărării drepturilor pârâtei se arată că lichidatorul societății pârâte trebuie să se comporte ca un apărător al intereselor acestei societăți privind depistarea acelor acte care au dus la mărirea pasivului în detrimentul activului societății.
Mai adaugă apelantul că atât timp cât activitatea societății pârâte se realizează prin hotărâri, parte din ele fiind supuse controlului de legalitate în prezenta cauză, instanța trebuie să aprecieze utilitatea apărărilor aduse în interesul pârâtei la soluționarea pe fonda cauzei și nu la soluționarea admisibilități în principiu a cererii.
De asemenea, se mai afirmă că reclamanții indică situații de fapt inexistente (precum situația societății Rom Invest Banat și a societății A. Advance Invest) despre care lichidatorul nu poate face vorbire necunoscând situația de la acel moment, astfel că apărările apelantului vin să susțină interesele acesteia.
Tot în justificarea apărării drepturilor pârâtei se arată și circumstanțele în care reclamanții au înțeles să promoveze prezenta acțiune, motiv pentru care se solicită instanței să constate că înscrisurile pe care aceștia le-au depus la dosarul cauzei – „înscrisuri conforme cu înscrisurile eliberate de ORC” au fost eliberate în data de 24 mai 2010 (astfel cum reiese din ștampila RC București) – cu mai mult de 1 an de zile înainte ca reclamanți să decidă și să solicite anularea hotărârilor adunării generale a asociaților, respectiv 13 septembrie 2013.
Astfel, se apreciază că reclamanții au încercat să inducă în eroare instanța de judecată cu privire la înscrisurile a căror nulitate absolută o solicită, dar toate hotărârile A. menționate reprezintă voința acționarilor, respectiv a societății A. M. de Construcții, or fără apărările apelantului, pârâta este obligată să rămână în pasivitate în fața persoanelor responsabile de starea de insolvență.
În drept au fost invocate dispozițiile art.61 și urm. C.pr.civ.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 50 lei, taxă judiciară de timbru.
În susținerea cererii de apel s-au depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
La data de 24 aprilie 2014, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimatul V. M., prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare, intimatul arată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unor hotărâri A. și a unor acte care au fost încheiate într-un mod ilegal și în frauda pârâtei A. M. de Construcții, iar prin constatarea nulității acestor documente, și prin stabilirea unei situații certe privitoare la modalitatea în care au fost încheiate aceste documente, societății nu îi este produs nici un prejudiciu, ci dimpotrivă, având în vedere starea actuală a societății pârâte, și anume – in insolvență – fiind sub incidența legii nr.85/2006, admiterea prezentei acțiuni, astfel cum a fost formulată ar avea un efect benefic asupra A. M. de Construcții S.A. întrucât prin anularea unor acte patrimoniul pârâtei s-ar reîntregi.
Așadar, apreciază intimatul, apărările formulate de intervenient nu sunt în favoarea societății, ci dimpotrivă în dauna acesteia, fiind făcute doar în interesul personal – propriu al numitului B. J., care a dat împuternicire unor persoane să vândă imobile, deși nu avea acest drept.
Solicită intimatul să se constate că atât prin cererea de intervenție voluntară accesorie cât și prin cererea de apel, intervenientul preia în mod fidel aceleași considerente expuse și în cuprinsul cererii de intervenție principale, doar în scopul de a trage cât mai mult de timp și de a mări în mod nejustificat soluționarea litigiului cu care a fost investită instanța.
Se mai adaugă că toate argumentele formulate de către apelant în susținerea cererii/cererilor de intervenție formulate sunt simple apărăi în legătură cu dosarul nr._ având ca obiect atragerea răspunderii conform art.138 din Legea nr.85/ 2006 și care în prezent se află în stare de judecată, dosar în care apelantul este parte și în cadrul căruia își poate exercita în mod liber dreptul la apărare garantat și ocrotit de lege.
Totodată intimatul solicită să se constate că apelantul își exercită drepturile procesuale cu rea – credință, încălcând astfel prevederile art.12 C.pr.civ.
În drept au fost invocate prevederile art.12, art.205 și urm. C.pr.civ., art.57 din Constituție, art.6 CEDO.
La data de 05 mai 2014, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimatul S. L., prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Referitor la motivele invocate de apelant, intimatul apreciază că, parte din acestea, sunt străine cauzei, ca atare discuțiile referitoare la cererile de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar al A. M. de Construcții S.A. exced cadrului procesual. De asemenea, se apreciază că susținerile referitoare la necesitatea acoperirii prejudiciului cauzat masei credale trebuie analizate în cadrul dosarului de insolvență cu respectarea cadrului procesual prevăzut de legea insolvenței.
Se mai adaugă că prin cererea de apel apelantul arată că justifică un interes personal, însă se subliniază, că acesta a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul societății, conturând astfel cadrul procesual, în cadrul căruia instanța trebuie să pronunțe o soluție.
Intimatul arată că nu se poate discuta pe fondul cauzei câtă vreme nu se clarifică cadrul procesual, or din toate susținerile și precizările formulate de dl B., rezultă foarte clar că nu suntem în prezența unei cereri de intervenție în interes propriu ci una în interesul pârâtei care tinde a susține apărările acesteia, or câtă vreme pârâta nu formulează apărări cererea accesorie este în mod evident inadmisibilă.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea apelantului.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.476 N.C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:
Potrivit art.61 C.pr.civ. oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, intervenția fiind este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.
Astfel, plecând de la prevederile legale se constată că persoana care formulează cererea de intervenție voluntară trebuie să justifice întotdeauna un interes personal, indiferent dacă intervenția este principală, când terțul pretinde pentru sine dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta, sau accesorie, când hotărârea ce s-ar putea pronunța împotriva părții în apărarea căreia intervine terțul i-ar prejudicia acestuia drepturile și interesele.
Prin urmare, se constată că și în ipoteza cererii de intervenție accesorie terțul trebuie să justifice un interes personal, care constă în apărarea unui drept sau interes propriu, suplimentar dreptului părții în folosul căreia a intervenit.
Având în vedere motivarea cererii de intervenție accesorie, precum și actele prezentate în susținerea acesteia, Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut că între apelant și societatea pârâtă (în interesul căreia dorește să intervină) nu există un raport juridic în baza căruia dl B. să poată fi tras la răspundere de societate în situația în care societatea ar pierde procesul de față, adică în cazul în care o . hotărâri A. ar fi anulate.
Mai mult, Curtea constată că prin cererea de apel, apelantul a arătat că interesul său în formularea cererii de intervenție accesorie este ca soluția pronunțată în dosar să fie una justă și conformă realității, or acesta este un interes general, afirmația apelantului nefiind de natură să dovedească interesul său personal în formularea cererii.
Nu poate fi primită nici afirmația apelantului în sensul că intervenția accesorie este o apărare astfel că ar trebui încuviințată, cel puțin în principiu, deoarece deși natura juridică a intervenției accesorii este aceea de apărare, totuși terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit. După cum s-a arătat și mai sus terțul trebuie să aibă un interes propriu în participarea la judecata procesului care poartă între anumite persoane pentru că prin aceasta poate evita să fie acționat ulterior în judecată de partea a cărei apărare o sprijină.
De asemenea, referirile făcute la dosarul de insolvență în care se solicită atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din organele de conducere ale societății pârâte nu sunt denatură să dovedească interesul apelantului în formularea cererii de intervenție, acesta având posibilitatea de a arăta, în cadrul dosarului de insolvență, că alte persoane se fac vinovate de neprezentarea documentelor contabile ale societății. Pentru aceste considerente nu se poate aprecia nici că motivarea tribunalul este contradictorie, atât timp cât se reține existența dosarului aflate pe rolul Secției a VII-a, iar mai apoi se susține inexistența unui raport obligațional între societatea pârâtă și dl. B..
Corectă este și observația tribunalului în sensul că dl Boehmer se află pe poziții de contrarietate cu societatea în cauza înregistrată pe rolul secției a VII-a a tribunalului, în acel dosar, societatea a susținând că dl Boehmer a contribuit la crearea strii de insolvență a societății, iar în cauza de față, apelantul susține că, dimpotrivă, el nu a contribuit la crearea stării de insolvență a societății, intimații V. și S. fiind cei responsabili.
Curtea mai notează că dosarele la care face referire apelantul au obiecte diferite, iar calitatea acestuia de pârât în dosarul având ca obiect atragerea răspunderii nu este de natură să justifice interesul acestuia pentru a interveni în cauza de față, interesul în formularea intervenției trebuind să fie justificat prin raportare la obiectul dosarului de față – nulitatea hotărâre A..
În atare condiții, prin raportare la motivele invocate de apelant în susținerea intervenției accesorii, atât în fața tribunalului cât și în apel, se constată că acesta nu justifică un interes propriu în participarea la judecata procesului care poartă între alte persoane pentru că prin această participare să evite să fie acționat ulterior în judecată de societatea pârâtă.
Prin urmare, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, și cu observarea prevederilor art.480 alin.1 N.C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul B. J., cu reședința în România în București, sector 1, ., . domiciliul procesual ales la C. Av „G. Laurenția” din București, . nr.5, sector 3, împotriva Încheierii din data de 27.03.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații S. L., cu domiciliul procesual ales în Oradea ..65, corp A, .. AV. ”I. P.”, V. M., cu domiciliul în București, sector 3, ., ., tronson I, mezanin, și S.C. A. M. DE CONSTRUCTII S.A. prin lichidator CONTINVEST INSOLVENTA SPRL, cu sediul în C. ..3, jud. C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 Iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. C. A. P.
GREFIER
M. I.
Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./M.I.
2 ex/
Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă
Judecător fond – C. H.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1252/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Radiere. Decizia nr. 806/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
