Suspendare executare silită. Decizia nr. 519/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 519/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 56706/3/2011
Dosar nr._
(Număr intern 467/2012)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 519/A/2014
Ședința publică de la 01 iulie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE:G. B. F.
JUDECĂTOR:M. C. S.
GREFIER: F. D.
Pe rol este pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelantul-reclamant M. V. și de apelantele-pârâte S. C. DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE HIDROELECTRICA S.A. reprezentată de administrator judiciar EURO INSOL S.P.R.L. și S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A. împotriva Sentinței civile nr._ din 20.12.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 01.07.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr._ din 20.12.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. Hidroconstrucția S.A., ca neîntemeiată; a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâții S.C. Hidroelectrica S.A. și S.C. Hidroconstrucția S.A.; s-a dispus evacuarea pârâtelor din imobilul teren situat în localitatea Sântămarie O. nr. cds. 545, județul Hunedoara (în suprafață de 9400 mp); au fost obligate pârâtele la plata sumei de 9.713,33 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada 01.01.2009 – 01.10.2009; au mai fost obligate pârâtele la plata sumei de 0,29 euro/mp/luna, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada 01.10.2009 și până la data eliberării imobilului teren; au mai fost obligate pârâtele să ridice construcțiile provizorii situate pe terenul reclamantului din localitatea Sântămarie O., județul Hunedoara și să aducă terenul la starea inițială, iar în caz de refuz, a fost autorizat reclamantul să execute aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtelor; au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 2043,79 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul deține exclusiv dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 9400 mp, situat în intravilanul localității Sântămarie O., Jud. Hunedoara, ./4. Acest teren i-a fost restituit, în baza Titlului de proprietate nr. 20/3366/28.05.2008 eliberat de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Județului Hunedoara și a fost întabulat în Cartea Funciara nr._ a . număr cadastral 545.
În cursul anului 2008, întrucât pârâta Hidroelectrica S.A. folosea terenului reclamantului, s-a convenit încheierea unui contract de închiriere. Astfel, în baza contractului de închiriere nr. 192/12.11.2008, încheiat între reclamant în calitate de locator și pârâta Hidroelectrica S.A. în calitate de Locatar, acesteia i s-a transmis dreptul de folosință asupra terenului în cauză doar până la data de 31.12.2008.
După data scadenta de 31.12.2008, între cele două părți au existat o . negocieri, majoritatea demarate de către proprietar, în ceea ce privește posibilitatea încheierii unui nou contract de locațiune, însă aceste demersuri au rămas fără niciun fel de rezultat. De asemenea, locatarul a refuzat, în fapt, să elibereze terenul.
Începând cu data de 01.01.2009, cele doua pârâte au folosit și au deținut posesia imobilului aparținând reclamantului M. V. fără ca în acest sens să aibă un act/titlu care să le confere acest drept și fără a-l despăgubi pe proprietar.
Din conținutul celor două rapoarte de expertiză evaluatoare efectuate în cauză, pârâta Hidroconstrucția S.A. a înțeles să-și cazeze personalul (colonia muncitorească) în imobilele (cu 1 sau 2 camere) ridicate pe suprafața terenului, pentru această împrejurare percepând o chirie drept contravaloare a folosinței locuințelor.
De asemenea, pârâta Hidroconstrucția S.A. recunoaște în întâmpinare că folosește spațiul întrucât „în calitate de constructor din anul 1975, continuă lucrările și la amenajarea Râului Strei pe sectorul Subcetate - S. din Jud. Hunedoara, astfel cum rezultă din Contractul nr. 677/1989; în execuția acestui contract încheiat cu Întreprinderea Electrocentrale actuala Hidroelectrica S.A., în calitate de beneficiară a lucrărilor... Societății Hidroelectrica revenindu-i obligația menținerii dreptului de folosință asupra terenului pus la dispoziția constructorului în baza contractului de execuție lucrări…”.
Tribunalul a apreciat că, deși pârâta Hidroconstrucția S.A. folosește indirect acest spațiu - beneficiara fiind Hidroelectrica, nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive. Rezultă din conținutul întâmpinării, apărărilor formulate de pârâte că folosința directă - fără titlu însă, a imobilului, este realizată de către Hidroelectrica, aceasta pârâtă fiind cea care a înțeles să acorde la rândul său către pârâta Hidroconstrucția folosința terenului.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut, din conținutul raportului de expertiza topografică (filele 142-156), că pe terenul reclamantului se află 6 clădiri „închiriate de pârâți unor foști angajați sau angajați” - colonia muncitorească. La pagina 4 a acestui raport de expertiză se menționează de către expert că întreaga suprafață de teren este ocupată de pârâți, deci toți cei 9400 mp., acest aspect datorându-se și existenței în continuare a fundațiilor de beton (imposibilitatea folosirii terenului) rămase în urma demolării barăcilor C5 si C6.
Din conținutul celui de-al doilea raport de expertiza - tehnică în construcții (filele 193-197) rezultă că terenul este situat la 700 m față de DN 66 și mai mult decât atât, la 200 m se afla un cartier de case. Distanța față de DN 66 este asfaltata - 500 m, restul de 200 m fiind balastat; din conținutul acestui raport mai rezulta că atât clădirile, cât și persoanele care le ocupa aparțin Hidroconstrucția S.A.
În ce privește valoarea de despăgubire, prin raportul de expertiză tehnică, s-a stabilit că valoarea contravalorii folosinței terenului este de 0,29 euro/mp, iar tribunalul a calculat, pentru perioada 01.01.2009 – 01.10.2009, contravaloarea lipsei de folosință a terenului în sumă de 9.713,33 lei.
În ce privește obligarea în solidar a pârâtelor, prima instanță a invocat dispozițiile art. 1003 C.civ. 1864.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel toate părțile.
1. Prin apelul său, reclamantul M. V. a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării celor două pârâte să îi achite suma de 2 Euro/mp/lună, reprezentând contravaloare lipsă de folosință teren, precum și majorarea cuantumului cheltuielilor de judecată la care au fost obligate pârâtele, la suma de 11.270,52 lei, reprezentând taxa de timbru achitată.
În motivarea apelului, reclamantul a formulat critici referitoare la expertiza evaluatoare:
- faptul că instanța a avut în vedere valoarea stabilită în raportul de expertiză, deși acesta nu este concludent întrucât nu se raportează la valoarea de piață;
- faptul că Judecătoria Hațeg, desemnată prin comisie rogatorie, s-a pronunțat asupra obiecțiunilor la expertiză, deși validarea acestei probe intra în atribuțiile instanței de fond;
- expertiza ar fi trebuit să se raporteze la valoarea de închiriere a imobilelor din zonă, iar nu la valoarea unui contract de concesiune.
Ca urmare, apelantul-reclamant apreciază că se impune efectuarea unei noi expertize de evaluare a lipsei de folosință a terenului.
În subsidiar, reclamantul a susținut că, din probatoriul administrat, rezultă că valoarea de închiriere a unui teren în zonă este superioară valorii reținute de prima instanță. A făcut referire astfel la ofertele de închiriere ale agențiilor din zonă, la chiria achitată de firma SPAR pentru terenul unde se află un magazin alimentar (2 Euro/mp), la prețul solicitat de Haber S.A. fabricii de bere Brau Union, precum și la valoarea stabilită în dosarul nr._ al Judecătoriei Hațeg (1 Euro/mp/lună) pentru un teren mai îndepărtat cu 10 km de orașul Hațeg.
În fine, apelantul-reclamant a mai arătat că, pentru perioada 01.01._09, despăgubirea acordată ar fi trebuit să fie de 104.269,5 lei, corespunzător valorii de 0,29 Euro/mp/lună.
2. Prin apelul său, pârâta Hidroelectrica S.A. a solicitat desființarea hotărârii apelate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, în ce privește capetele de cerere având ca obiect evacuarea și ridicarea construcțiilor, pârâta a arătat că . parcelele altor 3 proprietari alcătuiesc suprafața pe care este amplasată Organizarea socială Sântămarie O., utilizată de Hidroconstrucția S.A. pentru cazarea muncitorilor ce lucrează pe șantierul pentru realizarea obiectivului energetic de interes național „Amenajare hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-S.”.
Invocând prevederile art. 16 și 19 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, pârâta a susținut că are drepturile de uz și servitute legale pe toată perioada necesară executării lucrărilor, astfel că terenul nu poate fi evacuat.
În ceea ce privește obligarea la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, apelanta-pârâtă a reiterat susținerile privind excepția netimbrării capătului 3 al cererii de chemare în judecată, susținând această pretenție are caracter patrimonial și trebuia timbrată la valoare și anticipat.
În subsidiar, a criticat pentru netemeinicie sentința întrucât stabilește o valoare a lipsei de folosință de 0,29 Euro/mp/lună, în condițiile în care raportul de expertiză reține suma de 0,29 Euro/mp/an.
3. Prin apelul său, pârâta Hidroconstrucția S.A. a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, au fost formulate următoarele critici:
- necompetența teritorială a primei instanțe raportat la art. 13 alin.1 C.pr.civ.;
- existența unor raporturi contractuale anterioare între beneficiarul Hidroelectrica și constructorul Hidroconstrucția, care includeau obligația beneficiarului de a preda amplasamentele libere de orice sarcini pentru platformele tehnologice și sociale, conduce la concluzia că Hidroconstrucția nu putea fi obligată în solidar cu cealaltă pârâtă, întrucât numai acesteia din urmă îi revine obligația menținerii dreptului de folosință asupra terenului;
- considerând nelegală emiterea titlului de proprietate al reclamantului, prin ignorarea caracterului lucrărilor de utilitate publică de interes național, pârâta a evidențiat că a introdus acțiune în constatarea nulității absolute, înregistrată ca dosar nr._ la Judecătoria Hațeg.
III. Pârâtele Hidroelectrica S.A. și Hidroconstrucția S.A. au formulat întâmpinări la apelul reclamantului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat (filele 60-63 și 74-75).
IV. Prin Încheierea de la 18.06.2012, Curtea a dispus suspendarea judecării apelurilor, în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Hațeg, județul Hunedoara (fila 86).
Ca urmare a rămânerii irevocabile a Sentinței civile nr. 164/28.02.2013 a Judecătoriei Hațeg, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare a titlului de proprietate, formulată de Hidroconstrucția S.A., Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol prin Încheierea de la 25.02.2014 (fila 202).
V. În timpul suspendării judecății, prin Încheierea de la 04.02.2013, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1529/09.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, a fost admisă cererea pârâtei Hidroconstrucția S.A. și s-a dispus suspendarea executării sentinței atacate până la soluționarea apelurilor declarate (filele 163-165).
VI. Ca urmare a intrării apelantei-pârâte Hidroelectrica S.A. în procedura insolvenței (dosarul nr._/3/2012 al Tribunalului București Secția a VII-a Civilă), prin Încheierea de la 25.03.2014 Curtea a făcut aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, constatând suspendată de drept judecata apelurilor numai în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect pretenții bănești (plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului și cheltuieli de judecată), formulate împotriva S.C. Hidroelectrica S.A. (fila 232).
VII. Prin Încheierea de la 27.05.2014, Curtea s-a pronunțat cu privire la probe în apel: astfel, a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru toți apelanții și au fost respinse ca neconcludentă proba cu expertiză topografică solicitată de către apelantul-reclamant și ca neutilă proba cu expertiză imobiliară evaluatoare solicitată de aceeași parte (fila 276).
VIII. Argumentele Curții
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate de prima instanță, conform art. 295 C.pr.civ. 1865, în raport de motivele de apel, Curtea reține următoarele:
- În ceea ce privește apelul reclamantului M. V.:
1.1. Nu sunt fondate criticile referitoare la expertiza tehnică de evaluarea proprietății imobiliare efectuată prin comisie rogatorie de expertul I. N. A..
Judecătoria Hațeg, ca instanță solicitată prin comisie rogatorie, nu și-a depășit atribuțiile. Dimpotrivă, astfel cum rezultă din Încheierea nr. 331/31.03.2011 (fila 191 dosar nr._/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București – în continuare JS2), Judecătoria Hațeg s-a limitat la transmiterea obiecțiunilor formulate de reclamant către expert, acesta din urmă formulând un răspuns. Raportul de expertiză, obiecțiunile reclamantului și răspunsul expertului au fost comunicate instanței solicitante pentru a fi evaluate în soluționarea cauzei.
În consecință, nu Judecătoria Hațeg s-a pronunțat asupra valorii probatorii a raportului de expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, ci Tribunalul București, competent în primă instanță, a validat expertiza împreună cu răspunsul la obiecțiuni. Potrivit art. 160 C.pr.civ. 1865, în cazul declarării necompetenței judecătoriei, dovezile administrate la instanța necompetentă rămân câștigate cauzei, neexistând în speță motive temeinice pentru refacerea expertizei evaluatoare.
Nu vor fi primite nici criticile reclamantului referitoare la modul în care s-a făcut evaluarea lipsei de folosință a terenului.
După cum s-a arătat în mod corect și în raportul de expertiză (fila 196 dosar JS2), la baza evaluării a stat situația inițială a terenului, anume liber de construcții și fără utilități. În acest sens, este relevant faptul că, la art. 13 lit.b) din contractul de închiriere nr. 192/12.11.2008, locatarul s-a obligat să predea terenul reclamantului liber de orice sarcină și în starea precontractuală. Or, anterior edificării construcțiilor provizorii necesare coloniei muncitorești, terenul avea categoria de folosință fânețe, astfel cum rezultă din Titlul de proprietate nr. 20/3366/28.05.2008 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Județului Hunedoara și din
extrasul din cartea funciară 333N a localității Sântămărie-O., numărul cadastral 545 (filele 8, 11 și 47 dosar JS2).
Expertiza nu se putea în mod rezonabil și obiectiv raporta la valoarea de închiriere a imobilelor din zonă, deoarece terenul era încadrat în categoria de folosință fânețe, iar nu curți și construcții. Expertul a explicat în răspunsul la obiecțiuni că nu a găsit informații despre valoarea de închiriere a unor terenuri în zonă; oferta unei agenții imobiliare prezentată de reclamant nu putea fi luată în considerare pentru că nu a fost concretizată într-un contract de închiriere, iar reprezentantul agenției a menționat că nu mai este valabilă. De asemenea, expertul a arătat că nu pot fi avute în vedere terenuri situate în zona ultracentrală sau rezidențială a orașului Hațeg, față de situarea terenului reclamantului în zona periferică a comunei Sântămărie-O. (filele 209-210 dosar JS2).
Expertul a folosit metoda comparației de piață pentru estimarea valorii terenului, ajungând la o valoare de 7,3 Euro/mp; or, nu se poate susține că valoarea pretinsă de reclamant drept chirie – 2 Euro/mp/lună este verosimilă, întrucât ar însemna ca în 4 luni chiria să depășească prețul de vânzare al terenului.
În lipsa informațiilor privind chiria terenurilor în zona Sântămărie-O., expertul a avut în vedere valoarea de concesionare, ajungând la suma de 0,29 Euro/mp/an, echivalentul a 1,24 Ron/mp/an.
Această evaluare este reală întrucât se coroborează cu chiria acceptată de proprietarii terenurilor adiacente celui al reclamantului. Astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 20.05.2009 (fila 74 dosar JS2), numiții U. O.-G., U. V., U. V. și P. S. au acceptat o chirie de 1,27 lei/mp/an aferentă anului 2009, singurul care a refuzat oferta Hidroelectrica S.A. fiind reclamantul.
De altfel, dacă susține că expertiza trebuia să se raporteze la valoarea de închiriere a imobilelor din zonă, apelantul trebuie să accepte că singura și cea mai relevantă valoare este chiar cea cu care au fost de acord proprietarii terenurilor aflate în aceeași situație, anume ocupate de barăcile coloniei muncitorești. Relevantă este și chiria stipulată în contractul de închiriere nr. 192/12.11.2008 semnat de reclamant: dacă în anul 2008 acesta a fost de acord cu o chirie de 1,2 lei/mp/an, nu a adus argumente convingătoare cu privire la o pretinsă creștere substanțială a valorii chiriei pe piața imobiliară în anul 2009, în condițiile în care locatarul a invocat efectele crizei economice manifestate inclusiv în sensul scăderii valorii chiriilor.
Pentru toate aceste argumente, Curtea reține că în mod corect a fost omologată de către prima instanță expertiza tehnică în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare efectuată prin comisie rogatorie de expertul I. N. A., astfel că în apel nu mai era necesară o nouă expertiză.
1.2. Nu sunt fondate nici criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.
În primul rând, din moment ce acțiunea a fost admisă în parte, în mod corect cheltuielile de judecată au fost acordate corespunzător pretențiilor admise. În raport de culpa procesuală, pârâtele nu puteau fi obligate să suporte în întregime taxa judiciară de timbru plătită eșalonat de reclamant.
În urma calculului sumelor reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente pretențiilor admise, ținând cont și de onorariile plătite pentru cele două expertize tehnice efectuate în cauză, Curtea a constatat că suma cuvenită reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată este de 2017,4 lei, mai mică decât cea acordată de prima instanță, respectiv 2043,79 lei.
Ca urmare, în temeiul art. 296 C.pr.civ. 1865, apelul reclamantului va fi respins ca nefondat.
2. În ceea ce privește apelul pârâtei Hidroelectrica S.A.:
2.1. Nu sunt fondate motivele de apel privind evacuarea și obligarea la ridicarea construcțiilor, constând în afirmarea drepturilor de uz și servitute prevăzute de Legea nr. 13/2007.
Astfel, deși Legea nr. 13/2007 a fost abrogată prin Legile nr. 123/2012 și 160/2012, era în vigoare la data pronunțării sentinței atacate, fiind deci aplicabilă în cauză.
Potrivit art. 16 alin.10 din Legea nr. 13/2007, dreptul de uz și de servitute asupra terenurilor proprietate privată, restrângerea sau încetarea unor activități se stabilește și se exercită cu respectarea principiului echității, a dreptului de proprietate și a minimei afectări a acestuia.
De asemenea, art. 19 alin.1 lit.d) din același act normativ prevede că dreptul de uz asupra terenului pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării de capacități energetice se întinde pe durata necesară executării lucrărilor. În exercitarea acestui drept de uz, titularul autorizației de înființare, cu respectarea prevederilor legale, poate să instaleze utilaje și să lucreze cu acestea, să amplaseze birouri și locuințe de șantier, cu acordul prealabil al proprietarului.
Așadar, locuințele de șantier amplasate pe terenul proprietatea reclamantului nu fac obiectul unui drept de uz sau servitute legală întrucât pe de o parte nu există acordul proprietarului pentru acestea, iar pe de altă parte, pârâtele nu au demonstrat că menținerea locuințelor de șantier (barăci provizorii) pe același amplasament este singura soluție posibilă pentru executarea lucrărilor necesare realizării capacității energetice.
De altfel, din înscrisurile depuse de părți la termenul din 27.05.2014 rezultă că în prezent pe terenul reclamantului nu mai există clădirile coloniei muncitorești, acestea fiind desființate.
2.2. Sunt întemeiate însă motivele de apel privind calculul valorii despăgubirii pentru lipsa de folosință.
Astfel, raportat la valoarea de 0,29 Euro/mp/an, echivalentul a 1,24 Ron/mp/an, reținută în raportul de expertiză, pentru perioada 01.01._09 (9 luni), contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 9400 mp este de 8742 lei, iar nu de 9713,33 lei cum a stabilit prima instanță, eroarea constând în calculul despăgubirii pentru o perioadă de 10 luni, în loc de 9 luni cât cuprinde intervalul de timp menționat.
În ceea ce privește perioada ulterioară datei de 01.10.2009, tribunalul a acordat în mod eronat despăgubiri la valoarea de 0,29 Euro/mp/lună, când în realitate, conform raportului de expertiză, valoarea corectă era de 0,29 Euro/mp/an.
Ca urmare, în temeiul art. 296 C.pr.civ. 1865, apelul pârâtei va fi admis doar sub aspectul valorii despăgubirilor la care a fost obligată pârâta Hidroconstrucția S.A., iar sentința schimbată în parte, conform dispozitivului.
3. În ceea ce privește apelul pârâtei Hidroconstrucția S.A.:
3.1. Art. 13 C.pr.civ. 1865 reglementează competența teritorială exclusivă în cazul acțiunilor reale imobiliare, nefiind aplicabil cererilor personale imobiliare, pentru care competența teritorială este alternativă. Ca urmare, în speță, Tribunalul București era competent teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 7 alin.1 C.pr.civ. 1865.
3.2. Din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul R. M. rezultă că terenul reclamantului este ocupat în întregime de pârâte, fiind în folosința acestora.
Prima instanță a reținut în mod corect, în motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a societății Hidroconstrucția S.A. faptul că aceasta folosea terenul pentru cazarea propriilor muncitori. Reclamantului nu îi sunt opozabile raporturile contractuale dintre cele două pârâte și nici obligațiile ce îi revin beneficiarului lucrărilor efectuate de Hidroconstrucția S.A. Relevant este faptul ocupării de către pârâta Hidroconstrucția S.A. a terenului reclamantului, prin organizarea de șantier, în interesul beneficiarului Hidroelectrica S.A.
În drept, fapta ilicită a pârâtelor, săvârșită cu vinovăție, de a ocupa fără titlu terenul după încetarea contractului de închiriere, a produs reclamantului un prejudiciu, constând în lipsa de folosință a imobilului, ceea ce reprezintă un câștig nerealizat („lucrum cessans”), fiind astfel întrunite cumulativ condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 998-999 C.civ. 1864 (art. 1349 și 1357 din Noul Cod Civil).
Temeiul răspunderii fiind de natură delictuală, sunt aplicabile prevederile art. 1003 C.civ. 1864 (art. 1382 din Noul Cod civil) referitoare la solidaritatea pasivă. Chiar dacă pârâta Hidroconstrucția S.A. este ținută să răspundă față de reclamant, aceasta poate justifica un drept de regres împotriva celeilalte pârâte în temeiul raporturilor juridice născute din contractul de antrepriză nr. 677/1989.
3.3. Critica apelantei-pârâte privind nelegalitatea emiterii titlului de proprietate al reclamantului a fost respinsă cu autoritate de lucru judecat prin Sentința civilă nr. 164/28.02.2013 a Judecătoriei Hațeg, pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului (filele 181-183 dosar apel).
3.4. Deși motivele de apel formulate de pârâta Hidroconstrucția S.A. nu sunt întemeiate, efectele admiterii apelului celeilalte pârâte vor fi extinse, în temeiul art. 48 alin.2 C.pr.civ. 1865, cu privire la debitorul solidar.
4. Întrucât procedura insolvenței societății Hidroelectrica S.A. este încă în curs, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, Curtea va constata suspendată de drept judecarea apelurilor în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect pretenții bănești, formulate împotriva S.C. Hidroelectrica S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M. V., cu domiciliul ales la S.C.P.A. M. Kehaiyan, în București, ., nr. 44bis, ., ., împotriva Sentinței civile nr._/20.12.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Admite apelurile declarate de pârâtele S. C. DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE HIDROELECTRICA S.A., cu sediul în București, .. 15-17, . 1, reprezentată de administrator judiciar EURO INSOL S.P.R.L. cu sediul în București, . Center, nr. 1-5, . și S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A., cu sediul ales la S.C.A. „P., N. & Asociații”, în București, Calea D., nr. 239, ., împotriva Sentinței civile nr._/20.12.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta Hidroconstrucția S.A. să plătească reclamantului suma de 8742 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada 01.01._09.
Obligă pârâta Hidroconstrucția S.A. să plătească reclamantului suma de 0,29 Euro/mp/an, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada 01.10.2009 și până la data eliberării terenului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, privind pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâta Hidroconstrucția S.A. și capetele de cerere având ca obiect evacuarea și ridicarea construcțiilor.
În temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, constată suspendată de drept judecarea apelurilor în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect pretenții bănești, formulate împotriva S.C. Hidroelectrica S.A.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01.07.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. F. M. C. S.
GREFIER,
F. D.
Red. jud.G.B.F. / 5 ex.
Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă
Judecător tribunal – P. P. S.
| ← Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia nr.... | Constatare nulitate act. Decizia nr. 768/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
