Acţiune în constatare. Decizia nr. 347/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 198/292/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2549/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 347/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. D.
JUDECĂTOR A. P.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta D. I., în calitate de lichidator al ., împotriva deciziei civile nr. 55/29.05.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D. G. A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin avocat I. C. Ș. cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se învederează instanței că intimata a depus la dosar precizări, în două exemplare.
Se comunică, în ședință publică, apărătorului recurentei, un exemplar al precizărilor depuse la dosar de intimată.
Recurenta prin avocat, arată că a luat cunoștință de precizările depuse la dosar de intimată și că procedura insolvenței societății este blocată întrucât judecătorul și ndic a spus că nu se poate pronunță mai departe în dosar până nu se soluționează dosarul de sechestru. Arată că alte cereri nu mai are de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentei cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în sensul modificării hotărârii instanței de apel și schimbarea hotărârii instanței de fond, conform legii insolvenței. În subsidiar, pe dreptul comun, având în vedere că intimata este de acord cu ridicarea acestui sechestru fiind și creditor garantat, consideră că nu este nici un impediment ca instanța de recurs să ridice acest sechestru.
La interpelarea instanței, apărătorul recurentei arată că toți banii care se vor recupera se vor duce tot la intimată aceasta având calitatea de creditor garantat și de creditor bugetar. În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 627/01.03.2013 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr._ , s-a respins cererea lichidatorului D. I., în calitate de lichidator al ., ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.124/18.01.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 77/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ *, și s-a respins ca neîntemeiată cererea aceluiași reclamant având ca obiect „ridicarea sechestrului asigurător” formulată împotriva pârâtei DGFP Teleorman.
Prin decizia civilă nr. 22/29.05.2013, Tribunalul Teleorman a respins apelul și a menținut sentința atacată.
Pentru a pronunța a această decizie, Tribunalul a reținut că în cauză în mod corect a apreciat instanța de fond că există autoritate de lucru judecată, reținându-se în mod justificat identitatea de obiect și cauză, nefiind în prezența unor măsuri asigurătorii supuse unor dispoziții materiale și procesuale distincte.
În ceea ce privește soluția dată celui de-al doilea capăt de cerere, instanța de apel a apreciat că în mod corect a reținut judecătorul fondului că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 594 C.p.civ. a căror aplicabilitate a fost invocată de apelanta reclamantă, întrucât înscrierea la masa credală nu reprezintă garanție îndestulătoare, nu reprezintă nici măcar o garanței, ci valorificarea unui drept legal recunoscut oricărui creditor în baza legii speciale – art. 3 pct. 8 din Legea 85/2006. Prin înscrierea la masa credală, creditorul nu dobândește garanții în vederea realizării creanței sale, ci i se recunoaște dreptul de a i se îndestula creanța creanța în limitele sumelor obținute din valorificarea bunurilor, precum și a dreptului de preferință recunoscut de art. 121 din Legea nr. 85/2006. Noțiunea de garanție reprezintă posibilitatea creditorului ca în cazul în care debitorul nu-și respectă obligația de plată, acesta să poată valorifica, în anumite condiții reglementate, bunul indisponibilizat și îndestula creanța cu preferință față de alți debitori.
Astfel, față de dispozițiile art. 3 pct. 9 Legea 85/2006 raportat la dispozițiile art. 166(3) C.p.pen., se apreciază că sechestrul asigurător nu reprezintă altceva decât o garanței reală instituită în favoarea creditorului DGFP Teleorman, bunurile putând fi valorificat de lichidatorul judiciar și astfel cum prevăd dispozițiile art. 53 din Legea 85/2006 acestea urmând a se transmite libere de orice masuri asiguratorii, chiar daca acestea au fost instituite în procesul-penal. În cauză, măsura sechestrului asigurător dispusă de organul de cercetare penală nu este o măsură de indisponibilizare a bunului, ci o măsura de protecție a creditorului beneficiar, dispozițiile art. 166(3) C.p.pen. prevăzând că pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus măsura sechestrului, cere organului competent luarea inscripției ipotecare. Astfel fiind, aceste bunuri nu pot fi valorificate în contra drepturilor creditorului garantat.
Dispozițiile art. 53 din Legea nr.85/2006, nu reprezintă decât o aplicare a dispozițiilor generale ale art. 518(3) și (4) din C.p.civ., conform cărora, de la data intabulării, imobilul adjudecat ca urmare a vânzării silite rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut. Ipotecile și celelalte sarcini reale, precum și drepturile reale intabulate după notarea somației în cartea funciară se vor radia din oficiu, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menținute.
S-a precizat totodată faptul că fiind o garanție constituită în favoarea unui anume creditor, respectiv DGFP Teleorman, creanța acestuia trebuie îndestulată cu prioritate față de celelalte.
Văzând atât criticile afirmate de apelant, cât și poziția intimatei DGFP Teleorman – f. 16, instanța de apel a subliniat că părțile sunt în eroare cu privire la efectele măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă în procesul penal în sensul celor mai sus arătate – nu este o măsură de indisponibilizare prin imposibilitatea lichidatorului de a înstrăina bunurile, ci este o garanței reală în favoarea intimatei - astfel că pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C.p.civ. a respins apelul declarat ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, lichidatorul D. I. a promovat recurs, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței inițiale și admiterii cererilor sale.
În motivare, recurentul a susținut că, după soluționarea definitivă a dosarului penal, sechestrul asigurător aplicat asupra bunurilor societății debitoare în favoarea creditoarei DGFP Teleorman se supune regulilor civile și va suferi efectele dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind suspendarea de drept a tuturor acțiunilor și măsurilor de executare silită.
În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar privind ridicarea sechestrului, recurentul a apreciat că erau îndeplinite condițiile art. 594 C.p.civ., fiind oferite garanții creditorului prin înscrierea sa în tabelul de creanțe ca și creditor garantat.
Totodată, recurentul a precizat că DGFP Teleorman este de acord cu ridicarea măsurii sechestrului asigurator, pentru îndeplinirea condiției impuse de judecătorul sindic pentru a permite valorificarea bunului sechestrat prin vânzare în cadrul procedurii insolvenței.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și urm. C.p.civ.
În același sens s-au exprimat și precizările intimatei DGFP Teleorman depuse la data de 15.01.2014.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Cu prioritate, Curtea confirmă punctul de vedere al Tribunalului cu privire la eroarea în care se află părțile sub aspectul efectelor măsurii sechestrului dispuse în procesul penal după deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei și a faptului că acesta justifică un temei pentru înscrierea creditoarei DGFP Teleorman cu o creanță garantată și nu împiedică valorificarea bunului în procedură.
În ceea ce privește admiterea excepției autorității de lucru judecat admise cu privire la capătul de cerere privind suspendarea de drept a măsurii sechestrului asigurător instituite asupra imobilului debitoarei, Curtea constată că instanțele anterioare au reținut în mod corect existența triplei identități de obiect, părți și cauză între această cerere și cea soluționată irevocabil în dosarul nr._, recurenta neformulând nicio critică efectivă cu privire la aceste aspecte.
De asemenea, asupra soluției de respingere a cererii de ridicare a sechestrului asigurător confirmate de instanța de apel, Curtea constată că nu sunt oferite garanții îndestulătoare potrivit art. 594 C.p.civ. prin simpla înscriere a creditoarei în tabelul creanțelor ca și creditor garantat, iar ridicarea acestei măsuri ar lipsi de temei legal tocmai această modalitate de întocmire a tabelului creditorilor.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază nefundat recursul în baza art. 312(1) rap. la art. 304 pct. 9 C.p.civ. și îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul D. I., în calitate de lichidator al ., împotriva deciziei civile nr. 55/29.05.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata D. G. A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. D. A. P. I. G.
Grefier,
M. I.
Red. /Dact. – VD /Ex.: 2
Judecători apel: A. L. / M. V.
Tribunalul Teleorman – Secția Civilă
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3116/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 798/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
