Actiune în daune contractuale. Decizia nr. 1031/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii comerciale / 2014

Decizia nr. 1031/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 274/98/2013

Dosar nr._ (Număr în format vechi 2581/2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

Decizia civilă nr. 1031

Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE N. C. M.

JUDECĂTOR C. Ș. C.

GREFIER P. I. L.

Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de apelanta reclamantă S.C AGENȚIA DE INVESTIGAȚII PRO LEX SRL BUCUREȘTI și apelanta pârâtă S.C. V. S. S.A. SLOBOZIA împotriva sentinței civile nr.2060F/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă prin avocat M. M. cu împuternicire avocațială depusă la fila 25 dosar, lipsind apelanta pârâtă și intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Apelanta reclamantă prin avocat depune la dosar înscrisuri, după care, la interpelarea Curții, declară că nu a formulat contestație având în vedere că administratorul judiciar nu a înscris societatea reclamantă în tabelul de creanță considerând că este o creanță litigioasă supusă controlului judiciar.

Curtea pune în discuție suspendarea judecății apelului declarat de S.C AGENȚIA DE INVESTIGAȚII PRO LEX SRL BUCUREȘTI conform art.75 din Legea nr.85/2014 având în vedere că la data de 22 iulie 2014 s-a deschis procedura insolvenței, suspendarea judecății apelului declarat de S.C. V. S. S.A. SLOBOZIA conform art.244 alin.1 pct. 1 C. și, în subsidiar, pe fondul apelului societății S.C. V. S. S.A.

Apelanta reclamantă prin avocat în ceea ce privește suspendarea apelului conform art.75 din Legea nr.85/2014, apreciază că instanța nu poate pronunța o încheiere de suspendare motivat de faptul că trebuie judecat și apelul declarat de partea adversă. Or, a suspenda apelul declarat de apelanta reclamantă, indiferent de soluția care se va pronunța, ar însemna o antepronunțare pe apelul societății AGENȚIA

PRO LEX , motiv pentru care având în vedere incidența art.75 al. 2 din legea insolvenței solicită judecarea ambelor apeluri. Cu privire la suspendarea apelului declarat de apelanta pârâtă conform art. 244 alin.1 pct. 1 C. apreciază că se impune suspendarea până la soluționarea apelului declarat de S.C AGENȚIA DE INVESTIGAȚII PRO LEX SRL.

Pe fondul apelului declarat de S.C. V. S. S.A., solicită respingerea, apreciind că soluția fondului este judicioasă. S-a făcut dovada faptului că s-a încercat procedura prealabilă. Susține că exista posibilitatea rezilierii contractului în două modalități, fie pentru neexecutarea culpabilă a societății reclamante a prestațiilor contractuale, fie reziliere care stă la inițiativa oricăreia dintre părți - denunțarea unilaterală. Mai arată că obligațiile contractuale au fost executate, existând la dosar dovezi prin care pârâta confirmă executarea prestațiilor contractuale. Față de întâmpinările depuse la fondul cauzei de către apelanta pârâtă, arată că nu există clauză contractuală prin care I. V. să fie obligat să semneze procesele verbale de recepții și notele informative. Astfel, expertiza lămurește aspectul că unde nu apare semnătura lui I. V. există sigiliu. Conchizând, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra cauzei de față;

Prin sentința civilă nr. 2060F/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. AGENȚIA DE INVESTIGAȚII PRO – LEX S.R.L., împotriva pârâtei S.C. V. S. S.A., fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.799.572 lei (din care 735.401 lei TVA) reprezentând debit principal – contravaloare prestări servicii neachitate, precum și la plata către reclamantă a sumei de 42.111,72 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că,

Față de clauzele contractului, instanța reține că pentru a se considera îndeplinite obligațiile de către prestator, acesta trebuia să întocmească și să predea beneficiarului, respectiv pârâtei, un raport sau o notă de investigație în care să fie menționate datele și informațiile solicitate. Aceste documente puteau fi însoțite și de înregistrări, de fotografii sau alte mijloace de probă, ce puteau fi solicitate de către beneficiar, în funcție de serviciile prestate, fără însă a se putea considera că în lipsa acestor mijloace, serviciile nu au fost realizate de către reclamantă.

O astfel de concluzie se desprinde din chiar cuprinsul contractului, respectiv din definiția pe care părțile au înțeles să o dea termenului de “raport„.

Instanța va aprecia în ce măsură reclamanta și-a executat obligațiile rezultând din contract, pornind de la acest considerent, ținând seama de clauzele cuprinse în actele adiționale încheiate ulterior, pe care reclamanta le-a invocat în cuprinsul acțiunii, circumstanțiat în raport și de procesele – verbale întocmite de părți în care s-a consemnat îndeplinirea obligațiilor de către prestatorul de servicii.

Se reține astfel, că între reclamantă și pârâtă a intervenit încheierea unor acte adiționale, instanța luând spre analiză, față de cele menționate de reclamantă în cererea de chemare în judecată și de răspunsurile acesteia la interogatoriul propus de pârâtă, următoarele: actul adițional nr. 1/01.06.2011 la contractul de prestări servicii nr. 11/01.03.2011, actul adițional nr. 2/01.05.2011 la contract, actul adițional nr. 3/01.05.2011 la contract, actul adițional nr. 4/01.06.2011 la contract, actul adițional nr. 5/01.11.2011 la actul adițional nr. 4/01.06.2011 și actul adițional nr. 6/15.01.2012 la contractul nr. 11/01.03.2011.

Actul adițional nr. 1/01.06.2011 are ca obiect activitățile specifice menționate în contractul cadru, pe care prestatorul trebuia să le desfășoare la punctele de lucru ale pârâtei de pe raza județului O., D.,Gorj, în schimbul prețului de 1.505.532 lei fără TVA, care trebuia achitat de beneficiar în contul prestatorului în 7 tranșe egale cu o valoare de 215.076 lei fără TVA, respectiv câte o tranșă în fiecare lună calendaristică aferentă actului adițional, încheiat pentru perioada 0.06.2011 – 31.12.2011, în termen de 3 zile de la emiterea facturii.

Executarea obligațiilor ce-i reveneau reclamantei conform contractului de prestări servicii și a actului adițional nr. 1/01.06.2011 este probată cu înscrisurile depuse la dosar, care atestă că a predat reprezentantului pârâtei câte un raport informativ lunar în perioada iulie 2011 – ianuarie 2012, încheindu-se în acest sens și procesul – verbal din 06.01.2012, în care părțile au convenit că prestatorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar beneficiarul nu are obiecții.

Pentru încasarea prețului serviciilor prestate în temeiul actului adițional nr. 1/01.06.2013 s-au emis facturile nr. 58/27.06.2011 – 215.076 lei, reprezentând prima tranșă, nr. 60/28.10.2011 – 300.000 lei, nr. 63/05.12.2011 – 250.000 lei și factura nr. 75/15.11.2012 – 740.456 lei.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, respectiv extrasele de cont și copii ale ordinelor de plată, precum și înregistrările din fișele analitice cont 401, rezultă că pârâta a plătit parțial contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în baza actului adițional nr. 1/01.06.2011, rămânând neachitată ultima factură în valoare de 740.456 lei.

În cauză, în legătură cu această sumă nu se poate reține că ea nu este datorată de pârâtă, pe motiv că factura a fost emisă după ce s-a notificat încetarea contractului din inițiativa pârâtei, deoarece, potrivit clauzelor contractului, câtă vreme s-a dovedit că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile, sumele datorate ca preț al acestor prestații rămân în sarcina beneficiarului, chiar după încetarea contractului.

De altfel, referitor la încetarea contractului prin denunțarea unilaterală de către pârâtă, tribunalul consideră că față de momentul la care a intervenit și a fost notificată reclamantei, 06.11.2012, aceasta este lipsită de efecte juridice sub aspectul exonerării părților de obligațiile asumate prin contract și prin actele adiționale pentru perioada cuprinsă între data valabilității acestora și data notificării încetării contractului, care operează numai pentru perioada viitor.

Față de aceste considerente, apreciind că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile rezultând din actul adițional nr. 1/01.06.2011, tribunalul reține că pârâta datorează suma de 740.456 lei, fără TVA.

Prin actul adițional nr.2/01.05.2011 s-a stabilit ca reclamanta, în calitate de prestator să realizeze serviciile specifice prevăzute în contract, la punctele de lucru ale pârâtei de pe raza județului Dâmbovița, prețul convenit fiind de 870.000 lei fără TVA, aferent perioadei 01.05._13, plătibil în 25 tranșe lunare cu o valoare de 34.000 lei, ce se achită în termen de 3 zile de la emiterea facturii.

Pentru încasarea prețului serviciilor prestate în baza acestui act adițional, reclamanta a emis factura nr. 56/07.06.2011 – 34.800 lei, în care este cuprinsă separat și suma de 54.375 lei aferentă actului adițional nr.3, precum și facturile nr. 70/02.10.2012 – 300.000 lei și nr. 80/19.11.2012 – 291.600 lei, rezultând astfel că reclamanta a facturat servicii în valorare totală de 626.400 lei, ce corespunde unui nr. de 18 tranșe în valoare de 34.800 lei.

Suma de 34.800 lei se achită de către pârâtă la data de 08.07.2011, cu O.P. 2499 când este plătită contravaloarea întregii facturi, inclusiv TVA-ul aferent, respectiv suma de 110.577 lei, rămânând astfel neachitate, în opinia reclamantei, celelalte două facturi în valoare de 591.600 lei.

Aceasta a înțeles să probeze îndeplinirea obligațiilor contractuale cu înscrisurile care atestă predarea unui nr. de 18 rapoarte informative lunare emise pentru perioada mai 2011 – octombrie 2012 și respectiv procesul – verbal încheiat la data de 08.09.2012, în care părțile au convenit că prestatorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, până la acea dată, iar beneficiarul nu are obiecții cu privire la rezultatul activității desfășurate.

Pe baza acestor înscrisuri, cum pârâta a recunoscut îndeplinirea obligațiilor de către reclamantă pentru perioada mai 2011 – august 2012 inclusiv, tribunalul consideră că aceasta datora contravaloarea serviciilor aferente doar acestei perioade, respectiv 16 luni.

Este de observat că, chiar dacă pârâta nu a semnat de primirea raportului informativ nr. 16/04.09.2012, faptul că ulterior, la 08.09.2012 confirmă îndeplinirea obligațiilor până la acea dată, echivalează cu o recunoaștere a efectuării serviciilor de către reclamantă și în luna august 2012.

Câtă vreme la data de 06.11.2012, pârâta notifică încetarea contractului, iar după primirea rapoartelor pentru luna septembrie și octombrie 2012, între părți nu se mai încheie un proces – verbal, prin care pârâta să recunoască îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor contractuale și pentru aceste luni, instanța consideră că nu datorează contravaloarea serviciilor facturate de reclamantă.

Față de cele de mai sus, instanța reține că pârâta trebuia să achite reclamantei contravaloarea serviciilor efectuate de aceasta în perioada mai 2011 – august 2012, inclusiv, respectiv valoarea a 16 tranșe lunare în cuantum de 34.800 lei, suma totală fiind de 556.800 lei fără TVA.

Întrucât s-a achitat doar suma de 34.800 lei, contravaloarea facturii nr. 56/07.06.2011, rezultă că suma pe care pârâta o mai are de plată pentru serviciile prestate de reclamantă în temeiul contractului și a actului adițional nr. 2/01.05.2011 este de 522.000 lei fără TVA.

Prin actul adițional nr. 3/01.05.2011 s-a stabilit ca reclamanta, în calitate de prestator, să realizeze serviciile specifice prevăzute în contract, la punctele de lucru ale pârâtei de pe raza județului Prahova, prețul convenit fiind de 870.000 lei fără TVA, aferent perioadei 01.05.2011 – 30.08.2012, plătibil în 16 tranșe lunare cu o valoare de 54.375 lei, ce se achită în termen de 3 zile de la emiterea facturii.

Reclamanta a emis factura nr. 56/07.06.2011 – 54.375 lei, precum și facturile nr. 76/15.11.2012 – 315.625 lei și nr. 82/19.11.2012 – 500.000 lei, rezultând astfel că reclamanta a facturat servicii în valorare totală de 870.000 lei.

Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă rezultă că pârâta a semnat de primirea doar a 6 rapoarte lunare informative, iar în condițiile în care la data de 08.09.2013 se recunoaște de către reprezentantul S.C. V. S. S.A. îndeplinirea obligațiilor contractuale aferente actului adițional nr. 3, fără a avea obiecții cu privire la serviciile prestate, tribunalul consideră că pârâta datorează contravaloarea acestora în cuantumul pretins de reclamantă.

Întrucât la data de 08.07.2011 se achită de către pârâtă cu O.P. 2499, suma de 110.577 lei, din care 54.375 lei inclusiv TVA – ul aferent, corespunde primei tranșe din actul adițional nr. 3, rezultă că pretențiile reclamantei în cuantum de 815.625 lei, sunt întemeiate, pârâta datorând această sumă.

Conform actului adițional nr.4/01.06.2011, părțile au convenit ca reclamanta să desfășoare activitatea specifică prevăzută în contractul încheiat la punctele de lucru ale pârâtei de pe raza județelor S., Bihor și Satu – M., prețul fiind de 1.340.710 lei fără TVA, aferent perioadei 01.06.2011 – 30.09.2011, plătibil în 7 tranșe egale cu o valoare de 191.530 lei, câte o tranșă în fiecare lună calendaristică, ce se achită în termen de 3 zile de la emiterea facturii.

Deși s-a stabilit că tranșele sunt în fiecare lună calendaristică aferentă actului adițional, acesta a fost stabilit a se derula pe o perioadă de 4 luni, iar nu de 7 luni câte tranșe de plată s-au prevăzut.

Ulterior, între părți intervine actul adițional nr. 5 la actul adițional nr. 4, încheiat pentru perioada 01.11.2011 – 28.02.2012, tot pentru o perioadă de 4 luni calendaristice, în care se prevede că prețul este de 1.149.180 lei, fără TVA, plătibil în 7 tranșe lunare calendaristice aferente perioadei contractului, fiecare tranșă fiind de 191.530 lei, cu mențiunea că valoarea corectă a unei tranșe în raport de valoarea totală ar fi cea menționată de reclamantă în acțiune, respectiv 164.169 lei.

Reclamanta a emis factura fiscală nr. 57/08.06.2011 – 191.530 lei, achitată de pârâtă, inclusiv TVA – ul aferent, prin plățile făcute la data de 11.08.2011 și 22.08.2011, ulterior fiind emise și facturile nr. 72/01.11.2012 – 500.000 lei și nr. 77/15.11.2012 – 649.180 lei, rezultând astfel că reclamanta a facturat servicii pentru valoarea totală înscrisă în actul adițional nr. 4 de 1.340.710 lei, fără TVA.

Pentru încasarea sumei de 1.149.180 lei înscrisă în actul adițional nr. 5 s-au emis facturile fiscale nr. 66/29.06.2012 pentru suma de 300.000 lei, în contul căreia pârâta achită suma de 50.000 lei, O.P nr. 423, această factură fiind ulterior stornată conform facturii nr. 68/23.07.2012, pentru aceeași sumă, dar și facturile nr. 70/02.10.2012 în valoare de 300.000 lei și nr. 78/16.11.2012 pentru suma de 849.180 lei.

Având în vedere valoarea primei facturi emise de reclamantă, conținutul celor două acte adiționale, față de clauzele cuprinse în acestea, dar și în raport de inadvertențele arătate cu privire la prețul total și la valoarea unei tranșe lunare, care determină un dubiu ce profită debitorului obligației de plată a prețului, instanța consideră că pentru serviciile pe care reclamanta trebuia să le presteze, aferente a 8 luni calendaristice, pârâta datora suma totală de 1.422.796 lei, compusă din suma de 766.120 lei în baza actului adițional nr. 4 (191.530 lei/luna x 4 luni) și suma de 656.676 lei, conform prețului stabilit prin actul adițional nr. 5 (164.169 lei/luna x 4 luni).

În raport de înscrisurile depuse la dosar, instanța consideră că reclamanta a probat îndeplinirea parțială a obligațiilor ce-i reveneau în temeiul actului adițional nr. 4, completat prin actul adițional nr. 5, respectiv numai cele aferente actului inițial.

Aceasta deoarece, reprezentantul legal al pârâtei a semnat numai procesul – verbal privind îndeplinirea obligațiilor aferente actului adițional nr. 4, la care s-au atașat și dovezile privind predarea celor 4 rapoarte informative lunare.

Cât privește actul adițional nr. 5, în condițiile în care dovada de primire a celor 4 rapoarte de informare aferente perioadei 01.11.2011 – 28.02.2012 nu este semnată de reprezentantul legal al pârâtei, aspect ce reiese din simpla comparare a semnăturilor, iar procesul – verbal prin care se menționează că au fost îndeplinite obligațiile apare încheiat la 07.08.2012, după 6 luni de la expirarea perioadei de valabilitate a actului adițional și după ce chiar reclamanta a stornat prima factură emisă în baza acestuia, instanța consideră că reclamanta nu a probat îndeplinirea obligațiilor aferente acestui act adițional, reținând că neexecutarea prestațiilor justifică refuzul pârâtei de a achita sumele pretinse de reclamantă în baza acestui act adițional.

Cum totuși pârâta a achitat până la stornarea facturii nr. 66/29.06.2012 suma de 50.000 lei, precum și cea de 74.500 lei, efectuând astfel plăți pentru prestații considerate neexecutate, instanța a diminuat valoarea de 766.120 lei, reținută ca fiind datorată în baza actului adițional nr. 4 și cu acestea, precum și cu suma de 191.530 lei, contravaloarea primei tranșe, stabilind că în urma plăților făcute, pârâta trebuie să achite reclamantei suma de 450.090 lei fără TVA.

Potrivit actului adițional nr. 6/15.01.2012, părțile au convenit ca reclamanta să desfășoare activitatea specifică prevăzută în contractul încheiat la punctul de lucru al pârâtei de pe raza județului N. – Girov – Depozitul de Deșeuri Periculoase la care S.C. V. S. S.A. este acționar, prețul fiind de 670.000 lei fără TVA, aferent perioadei 15.01.2012 – 30.10.2012, plătibil în 10 tranșe egale cu o valoare de 67.000 lei, câte o tranșă în fiecare lună calendaristică, ce se achită în termen de 3 zile de la emiterea facturii.

Având în vedere înscrisurile depuse de către reclamantă privind executarea obligațiilor aferente acestui act adițional, respectiv dovezile de predare a 7 rapoarte de informare lunară și procesul – verbal privind îndeplinirea obligațiilor, datat 8 septembrie 2012, instanța reține că reclamanta a probat executarea parțială a prestațiilor, numai pentru perioada ianuarie 2012 – august 2012, astfel că pârâta datorează contravaloarea prestațiilor aferente a 8 luni calendaristice, ceea ce în raport de clauzele contractului reprezintă 536.000 lei fără TVA., din care S.C. V. S. S.A. nu a achitat nici o sumă.

Având în vedere toate considerentele enunțate, instanța apreciază că în ceea ce privește obligațiile ce-i reveneau reclamantei până la data de 6 noiembrie 2012, când a fost notificată denunțarea contractului de către pârâtă, acestea au fost executate parțial, situație față de care, reținând ca întemeiată numai în parte apărarea S.C. V. S. S.A. formulată prin invocarea excepției de neexecutare a contractului, urmează ca în raport de dispozițiile art. 969 și art. 970 Cod civil, aceasta să fie obligată la plata contravalorii prestațiilor în sumă de 3.064.171 lei și a TVA – ul aferent de 24%, respectiv 735.401 lei, rezultând un debit principal total de 3.799.572 lei.

În ceea ce privește pretențiile reclamantei constând în penalități de întârziere în sumă de 1.080.839 lei, verificând temeinicia acestora în raport de înscrisurile depuse la dosar, tribunalul urmează a le respinge ca nefondate.

Facturile nr. 84/19.11.2012, nr. 87/31.12.2012, nr. 88/31.12.2012 și nr. 90/31.12.2012 emise de reclamantă pentru încasarea sumelor reprezentând penalități de întârziere sunt apreciate de instanță ca dovezi insuficiente pentru justificarea pretențiilor solicitate cu acest titlu, câtă vreme pârâta nu a recunoscut că le datorează, iar reclamanta nu a probat modalitatea de calcul a acestora, în cuprinsul facturilor fiind indicat atât contractul nr. 11/01.03.2011, al cărui debit principal a făcut obiectul prezentului dosar, cât și un contract anterior încheiat între părți, pentru care nu s-au administrat dovezi privind obligațiile achitate de pârâtă cu întârziere, pentru care aceasta ar datora penalități.

Pentru toate considerentele enunțate, tribunalul va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. Agenția de Investigații Pro – Lex S.R.L împotriva pârâtei S.C. V. S. S.A., pe care o va obliga la plata sumei de 3.799.572 lei (din care 735.401 lei TVA) reprezentând debit principal – contravaloare prestări servicii neachitate.

La cerere, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta către reclamantă și la plata sumei de 42.111,72 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente pretențiilor admise.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelanta reclamantă S.C AGENȚIA DE INVESTIGAȚII PRO LEX SRL BUCUREȘTI și apelanta pârâtă S.C. V. S. S.A. SLOBOZIA care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele detaliate în apeluri.

În ședința publică din data de 06.11.2014, Curtea a invocat din oficiu incidentul procedural al suspendării judecății apelului declarat de S.C AGENȚIA DE INVESTIGAȚII PRO LEX SRL BUCUREȘTI conform articolului 75 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că la data de 22.07.2014 s-a deschis procedura insolvenței față de debitoarea S.C. V. S. S.A. SLOBOZIA (apelanta pârâtă), precum și suspendarea judecății apelului declarat de S.C. V. S. S.A. SLOBOZIA, în temeiul articolului 244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă .

Examinând apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. V. S. S.A. SLOBOZIA, precum și incidentele procedurale ale suspendării întemeiate pe dispozițiile articolului 75 din Legea nr. 85/2014, privind procedura insolvenței și pe dispozițiile articolului 244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolului 294, articolului 295 Cod procedură civilă și celelalte prevederi legale incidente în speță, instanța apreciază următoarele: în ceea ce privește suspendarea judecății apelului declarat de S.C. V. S. S.A. SLOBOZIA, în temeiul articolului 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține că potrivit dispozițiilor legale mai sus-menționate, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

În speță, nu se poate reține incidența acestor dispoziții legale, motivat de faptul că, la data de 22.07.2014, s-a deschis procedura insolvenței față de debitoarea S.C. V. S. S.A. SLOBOZIA (apelanta pârâtă) în dosarul de insolvență, . PRO LEX SRL BUCUREȘTI nu a fost înscrisă în tabelul de creanțe, iar această societate (apelanta reclamantă) nu a formulat contestație la tabelul de creanțe, considerente pentru care dezlegarea pricinii nu atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care să facă obiectul unei alte judecăți.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor articolului 75 alin.1 din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenței, Curtea reține că potrivit acestor prevederi legale, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept, toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor.

În conformitate cu dispozițiile articolului 75 alin. 2 lit. a din Legea nr.85/2014, nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. 1, căile de atac promovate de debitor, împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschideri procedurii.

Față de dispozițiile legale mai sus-menționate și având în vedere că la data de 22.07.2014, s-a deschis procedura insolvenței față de debitoarea ..A. SLOBOZIA (apelanta pârâtă în cauză), Curtea urmează să rețină incidența acestor prevederi legale, articolul 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 și să dispună suspendarea judecății apelului declarat de . PRO LEX SRL BUCUREȘTI, neputându-se dispune și suspendarea apelului declarat de apelanta pârâtă ..A. SLOBOZIA în temeiul acestui text legal, față de prevederile articolului 75 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2014.

Pe fondul apelului declarat de către apelanta pârâtă ..A. SLOBOZIA, Curtea apreciază că acesta este nefondat.

În speță, prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 24.01.2013 reclamanta S.C. AGENȚIA DE INVESTIGAȚII PRO – LEX S.R.L, cu sediul social în mun. București, .. 172, ., etaj IV, apt. 14, sector 3 a chemat în judecată pe pârâta S.C. V. S. S.A., cu sediul social în mun. Slobozia, Tarlaua 327/4, . solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligată să plătească suma de 7.424.729,84 lei compusă din 6.343.890,84 lei debit principal restant (5.116.041 lei + TVA în sumă de 1.227.849,84 lei) și 1.080.839 lei penalități contractuale, cu cheltuieli de judecată.

Curtea reține că în ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, pentru nerespectarea prevederilor art.720¹ Cod procedură civilă, tribunalul a respins-o prin încheierea din data de 26.03.2013.

A considerat că dispozițiile legale menționate au fost respectate de reclamantă prin înscrisul transmis pârâtei la data de 31.12.2012, care se constituie într-o convocare la conciliere directă, acesta îndeplinind cerințele impuse atât cât privește cuprinsul convocării cât și data la care trebuia făcută față de momentul transmiterii către pârâtă.

Având în vedere că apelanta pârâtă nu a atacat cu apel și Încheierea din data de 26.03.2013, prin care instanța de fond s-a pronunțat pe excepția prematurității, față de dispozițiile articolului 282 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea nu poate analiza criticile invocate în apel, sub acest aspect.

În apel, a fost administrată și proba cu expertiză grafoscopică, efectuată de către Laboratorul de expertize Criminalistice București, care a depus raportul de expertiză nr.206/27.05.2014, efectuat de expert criminalist autorizat, dr. A. B., având ca obiectiv „să se stabilească dacă semnătura de pe 55 de înscrisuri (semnături contestate) aparține sau nu lui I. V.”.

Din concluziile raportului de expertiză rezultă că un număr de 31 de înscrisuri au fost semnate de către I. V. „ 13 înscrisuri nu au fost semnate de acesta, iar 11 înscrisuri nu au fost identificate înscrisuri asociate numelui lui I. V. și/sau parafei ..A. SLOBOZIA.

Nu au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză.

Curtea reține că între părți s-a încheiat la data de 01.03.2011 contractul de prestări servicii nr. 0011, prin care reclamanta S.C. AGENȚIA DE INVESTIGAȚII PRO – LEX S.R.L., în calitate de prestator, s-a obligat să presteze pârâtei S.C. V. S. S.A., în calitate de beneficiar, servicii conform Legii nr. 329/2003, detailate în art. 2 din contract, constând printre altele în promovarea imaginii pârâtei în punctele de lucru din județele Dâmbovița, N., Hunedoara, D., Gorj, Prahova și S., monitorizarea activității factorilor de răspundere în punctele de lucru, în vederea prevenirii și combaterii unor evenimente sau fapte de natură penală, propunerea de măsuri pentru eficientizarea activității la punctele de lucru, investigații privind furturile, înșelăciunile, săvârșite de angajații societății ori de colaboratori, în punctele de lucru, investigații privind concurența neloială etc…

Pârâta s-a obligat, așa cum rezultă din prevederile art. 4 din contract să achite reclamantei, pentru serviciile prestate, prețul conform actelor adiționale aferente, reprezentând onorariu și cheltuieli /caz, estimat.

Părțile au convenit ca pentru fiecare punct de lucru să se încheie un act adițional, în care se va menționa onorariul brut, prestatorul calculând, reținând și virând impozitul prin reținere la sursă, pentru orice taxe, impozite și contribuții fiind răspunzător acesta.

În ceea ce privește plata prețului, s-a stabilit ca beneficiarul, în speță pârâta, să achite în contul prestatorului prețul serviciilor, în tranșe și în intervalele 01-15 și 16-30/31 ale lunilor contractuale, ce vor fi menționate în actele adiționale, achitarea tranșelor urmând să fie făcută în termen de 3 zile de la emiterea facturii de către prestator.

Conform art. 4.4 din contract, neplata remunerației în cuantumul și la termenele fixate, dau dreptul prestatorului la penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume, totalul penalităților de întârziere putând depăși cuantumul prețului asupra căruia sunt calculate.

Contractul s-a încheiat pe perioadă nedeterminată, părțile convenind ca la solicitarea scrisă sau verbală a beneficiarului sau în termen de 5 zile de la sfârșitul lunii calendaristice, prestatorul să furnizeze către beneficiar un raport/notă de investigație ce va cuprinde date și informații, respectiv înregistrări video, pe suport magnetic de tip DVD/CD/SD/Casete minidividi, fotografii, alte probe și mijloace de probă, solicitate și obținute în condițiile legii, astfel încât scopul contractului să fie îndeplinit (art. 5).

Referitor la încetarea contractului s-a stabilit că aceasta poate să intervină la finalizarea serviciilor, la expirarea duratei, prin rezilierea de către una din părți motivat de neîndeplinirea de către cealaltă parte a unei obligații din contract, operând de drept de la momentul primirii notificării de reziliere, precum și prin denunțarea unilaterală din partea beneficiarului, cu o notificare prealabilă de 24 de ore.

Părțile au prevăzut că încetarea contractului nu afectează obligația beneficiarului de a plăti orice sumă datorată potrivit contractului.

În ceea ce privește modalitatea de reziliere a contractului, aceasta a fost stabilită la articolul 5 din contractul nr. 11/01.03.2011.

Potrivit art. 5 Durata contractului si incetarea acestuia,

Contractul se incheie pe o perioada nedeterminta.

„Prezentul contract va inceta in urmatoarele cazuri:

Lit. d) „denunțarea unilaterala din partea beneficiarului cu o notificare prealabila de 24 h” insa incetarea contractului nu afecteaza obligația beneficiarului de a plați orice suma datorata potrivit contractului, dar exista si posibilitatea prevăzută de lit. c) respectiv „rezilierea de către una dintre parti, motivata de neindeplinirea de către cealalalta parte a unei obligații prevăzute in contract”.

În ceea ce privește actele adiționale care au fost încheiate între părți, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că actul adițional nr.1/01.06.2011 are ca obiect activitățile specifice menționate în contractul cadru, pe care prestatorul trebuia să le desfășoare la punctele de lucru ale pârâtei de pe raza județului O., D.,Gorj, în schimbul prețului de 1.505.532 lei fără TVA, care trebuia achitat de beneficiar în contul prestatorului în 7 tranșe egale cu o valoare de 215.076 lei fără TVA, respectiv câte o tranșă în fiecare lună calendaristică aferentă actului adițional, încheiat pentru perioada 0.06.2011 – 31.12.2011, în termen de 3 zile de la emiterea facturii.

Referitor la actul adițional nr.2/01.05.2011, în mod legal s-a reținut de prima instanță că pentru încasarea prețului serviciilor care au fost prestate în baza acestuia, s-a emis de către reclamantă factura nr.56 din data de 07.06.2011 – 34.800 lei, în care este cuprinsă separat și suma de 54.375 lei aferentă actului adițional nr.3, precum și facturile nr. 70/02.10.2012 – 300.000 lei și nr. 80/19.11.2012 – 291.600 lei, rezultând astfel că reclamanta a facturat servicii în valorare totală de 626.400 lei, ce corespunde unui nr. de 18 tranșe în valoare de 34.800 lei.

Suma de 34.800 lei se achită de către pârâtă la data de 08.07.2011, cu O.P. 2499 când este plătită contravaloarea întregii facturi, inclusiv TVA – ul aferent, respectiv suma de 110.577 lei, rămânând astfel neachitate, în opinia reclamantei, celelalte două facturi în valoare de 591.600 lei.

Rezultă că pârâta trebuia să-i achite reclamantei contravaloarea serviciilor efectuate de aceasta în perioada mai 2011 – august 2012, inclusiv, respectiv valoarea a 16 tranșe lunare în cuantum de 34.800 lei, suma totală fiind de 556.800 lei fără TVA.

Cum corect a reținut instanța de fond, reclamanta a emis factura fiscală nr. 57/08.06.2011 – 191.530 lei, achitată de pârâtă, inclusiv TVA – ul aferent, prin plățile făcute la data de 11.08.2011 și 22.08.2011, ulterior fiind emise și facturile nr. 72/01.11.2012 – 500.000 lei și nr. 77/15.11.2012 – 649.180 lei, rezultând astfel că reclamanta a facturat servicii pentru valoarea totală înscrisă în actul adițional nr. 4 de 1.340.710 lei, fără TVA.

Întrucât pârâta a achitat până la stornarea facturii nr. 66/29.06.2012 suma de 50.000 lei, precum și cea de 74.500 lei, efectuând astfel plăți pentru prestații considerate neexecutate, instanța a diminuat valoarea de 766.120 lei, reținută ca fiind datorată în baza actului adițional nr. 4 și cu acestea, precum și cu suma de 191.530 lei, contravaloarea primei tranșe, stabilind că în urma plăților făcute, pârâta trebuie să achite reclamantei suma de 450.090 lei fără TVA.

Pentru considerentele expuse, Curtea urmează să respingă cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile articolului 244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, să suspende judecata apelului declarat de S.C AGENȚIA DE INVESTIGAȚII PRO LEX SRL BUCUREȘTI, în baza art.75 din Legea nr.85/2014, iar în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. V. S. S.A. SLOBOZIA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de suspendare în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.

Suspendă judecata apelului declarat de apelanta reclamantă S.C AGENȚIA DE INVESTIGAȚII PRO LEX SRL BUCUREȘTI cu sediul în București, Calea Călărașilor, nr. 172, ., ., împotriva sentinței civile nr.2060F/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în baza art.75 din Legea nr.85/2014.

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. V. S. S.A. SLOBOZIA cu sediul în Slobozia, Tarlaua 327/4, ., în Slobozia - la sediul administratorului judiciar - ., .., J. Ialomița și cu sediul ales la Cabinet de Avocatură M. A., în Slobozia,..M V2, ., J. Ialomița, împotriva sentinței civile nr.2060F/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. M. Ș. C.

N. C.

GREFIER

I. L. P.

Red. Jud. C.M.N.

Tehnored. I.N.

6 ex./27.11.2014

.........................

Tribunalul Ialomița

Judecător fond: D. C. – T.

← Radiere. Decizia nr. 323/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Obligatia de a face. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel... →

Actiune în daune contractuale. Decizia nr. 1031/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune în daune contractuale. Decizia nr. 1031/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI