Obligatia de a face. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii comerciale / 2014

Decizia nr. 237/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 17123/3/2008

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

Dosar nr._ (Număr în format vechi 3485/2013)

Decizia civilă nr.237

Ședința publică de la 27 martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. N.

JUDECĂTOR Ș. C. C.

GREFIER I. L. P.

Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta reclamantă . și împotriva sentinței civile nr.240/14.01.2013 și a încheierii din data de 19.01.2009 și de apelanta pârâtă . SRL și apelanta aderentă . împotriva sentinței civile nr.240/14.01.2013 și a încheierilor premergătoare pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a civilă în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 13.02.2014, apoi la 20.03.2014, apoi la 27.03.2014 când a decis următoarele:

CURTEA

Asupra apelurilor de față;

Prin sentința civilă nr.240/14.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile invocate, s-a admis petitul „a” formulat de reclamanta . cu pârâta . SRL și . în sensul obligării pârâtelor să asigure pe cheltuială proprie omologarea.

S-a luat act de admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . în ceea ce privește petitele b,c și d, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta . SRL privind petitele b, c și d. și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 12.180 lei cheltuieli de judecată către . și 26.500 lei către . SRL.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut a reținut următoarele:

Avand in vedere exceptia inadmisibilitatii calificata de instanta ca aparare de fond prin incheierea de sedinta de la 19.01.2009, tribunalul va avea in vedere faptul ca in cauza cererea de chemare in judecata precizata se intemeiaza doar pe dispozitiile Acordului incheiat la data de 09.05.2005, nu si pe dispozitiile referitoare la garantiile referitoare la bunuri din contractul de leasing si Conditiile generale (fila 36 vol I), in conditiile in care calitatea de parate, in virtutea principiului disponibilitatii, o au doar societatile care sunt parti semnatare ale Acordului, nu proprietarul sau furnizorul bunurilor.

In acest sens vor fi retinute dispozitiile legale pe care reclamanta si-a intemeiat actiunea si precizarea facuta la data de 27.10.2008 ( fila 29 vol I) in care se arata ca nu isi intemeiaza actiunea pe raspunderea pentru vicii ascunse, primul capat de cerere fiind intemeiat pe disp. art.969 C.civ.,. al doilea prin care se solicita daune estimate la 297.895, 58 Euro pe disp. art.998 C.civ., petitul 3 pe disp. art.1079 si 1094 C.civ, iar petitul 4, ca obligatie alternativa, pe disp. art.1026-1028 C.civ.

In ceea ce priveste exceptia diviziunii calificata de instanta tot ca aparare de fond parata S. are in vedere disp. art.1041 C.civ., precizand ca paratele nu pot fi obligate in solidar la executarea obligatiilor de „a face „ sau „a da „.

Problema se pune doar in cazul petitului a, intrucat pentru petitele b,c si d instanta a apreciat ca parata . calitate procesuala pasiva.

Astfel, prin art.2 lit.c din Acordul incheiat la data de 09.05.2005 s-a precizat ca „daca este necesar, SRO, respectiv S. vor asigura pe cheltuiala proprie omologarea „, fiind incidente astfel disp. art.1039 C.civ. „ Obligatia este solidara din partea debitorilor, cind toti s-au obligat la acelasi lucru”.

Exceptia lipsei de interes invocata in raport cu petitul c si d din cererea de chemare in judecata urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata avand in vedere ca parata nu a argumentat in mod clar sub ce aspect formularea petitului a – potrivit art.5 lit.c din Acord ar anula interesul reclamantei - in formularea unei cereri avand ca obiect obligatie de a face – de inlocuire sau de reducere a pretului .

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata . SRL apare ca neintemeiata si va fi respinsa de instanta in consecinta in conditiile art.2 si 5 b din Acord- retinand ca reclamanta isi intemeiaza actiunea pe acordul incheiat la data de 09.05.2005, nu pe contractul de leasing, pentru ca se invoca defectiuni ale celor 5 suprastructuri si avand calitatea de reprezentant in R. a producatorului german S. CARGBULL AG, - furnizorul pentru suprastrucutri .

Pe fond, prima instanță a reținut că la data de 27.03.2008 cele 5 autobasculante echipate cu structurile mentionate au fost au fost prezentate la Registrul Auto R. - reprez. G. in vederea omologarii, dar potrivit pct.148 din Rapoartele de verificare cu nr._ ;_ ;_ ;_ ;_/27.03.2008 ( filele 302-307 vol I) „ omologarea se admite numai daca lucrarile au fost executate in service autorizat cu respectarea instructiunilor specifice date de constructor - reprezentant autorizat „ .

Paratele au efectuat modificari in structura autovehiculelor in ceea ce priveste ampatamentul si stabilitatea benei, modificari esentiale ce vizeaza stabilitatea transversala a acestor suprastructuri.

Potrivit adresei S. C. R. SRl nr.884/16.04.2008 si S. R. SRl nr.1575/16.04.2008 (fila 316 si 317 vol I) rezulta ca lucrarile de modificare aduse autobasculantelelor in baza Acordului de la 0905.2005 au fost executate in service autorizat RAR atelier service S., Ciorogarla.

Potrivit art.14 lit.c din OG NR.78/2000 menținerea în circulație a unui vehicul care a suferit modificări ale caracteristicilor care se înscriu în cartea de identitate a vehiculului, fără ca aceste modificări să fi fost menționate în cartea de identitate constituie contraventie sanctionata cu amenda, insa fara relevanta in solutionarea spetei de fata .

Prin acordul incheiat la data de 09.05.2005 paratele si-au asumat prin art.5 lit. c obligatia ca, daca este necesar, sa asigure pe cheltuiala proprie omologarea autovehiculelor dupa efectuarea interventiilor.

Avand in vedere ca, indiferent de timpul scurs de la efectuarea modificarilor, reclamanta –utilizator- nu a reusit sa efectueze omologarea - asa cum rezulta din procesele-verbale mentionate, in conditiile in care omologarea se admite numai daca lucrarile au fost executate in service autorizat cu respectarea instructiunilor specifice date de constructor - reprezentant autorizat, instanta apreciaza ca este necesar sa fie activata obligatia paratelor in sensul asigurarii pe cheltuiala proprie a omologarii, dar nu in sensul de a deveni „ solicitantul omologarii „ .

Reclamanta a solicitat obligarea paratelor la daunele cauzate prin imposibila exploatare la capacitatea maxima utila de 30.200 kg/transport a sasielor S. si a benelor SCMITZ MKD 5.6, cu basculare pe 3 parti, datorita instabilitatii in exploatare si riscului de rasturnare pe soselele nationale si pe drumurile de santier, cat si in cursul procesului de basculare, pe ultimii 3 ani, in temeiul art.998 C.civ.

Prealabil tribunalul apreciaza ca Acordul incheiat la data de 09.05.2005 – pe care se intemeiaza cererea de chemare in judecata - nu se aplica retroactiv si in cazul primului incident produs la 19.03.2004 – autobasculanta GR-1042-06/12.

Astfel, autobasculanta GR 1043 06 s-a rasturnat la data de 12.07.2006 si 14.09.2006 reclamanta precizand ca terenul nu inclinat, materialul transportat era semiuscat, autobasculanta corect incarcata.

Tribunalul a mai apreciat că reclamanta nu a făcut dovada întrunirii tuturor condițiilor prevăzute de art.998 – 999 cod civil în mod cumulativ pentru atragerea răspunderii civile delictuale, și anume: existența prejudiciului, săvârșirea unei fapte ilicite de către persoana chemată în judecată, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția în săvârșirea faptei.

În ceea ce privește prejudiciul invocat Tribunalul apreciază că potrivit raportului de expertiza societatea reclamanta a suferit pierderi in perioada 09.05._01 din cauza nefunctionarii la capacitatea maxima a celor 5 unitati in usma totala de 351.048,77 Euro fara TVA (fila 182 vol IV) .

Sarcina probei revenea societății reclamante: cel care face o propunere înaintea judecății trebuie sa o dovedească.

Pentru a face dovada că pârâta S. este persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, reclamanta trebuia să probeze legătura de cauzalitate specifică între prejudiciul creat și fapta pârâtei, iar în materia raspunderi civile delictuale, culpa autorului prejudiciului trebuie sa fie dovedită de catre cel pagubit

Probele administrate în cauză nu dovedesc însă nici fapta ilicită sau culpa pârâtei și nici legătura de cauzalitate. Reclamanta a invocat, Acordul incheiat la data de 09.05.2005, raportul de expertiza extrajudiciara insotit de planșele foto și expertiza tehnică si contabila efectuată în cauză.

Plansele fotografice existente in raportul de expertiza extrajudiciara – raport ce are valoarea unui simplu inscris, coroborat cu restul probatoriului administrat in cauza - nu pot sta la baza pretențiilor reclamantei întrucât acestea nu sunt pe deplin edificatoare pentru atragerea răspunderii civile delictuale, nefăcând dovada neechivoca, doar prin ele însele, a modului de producere a incidentelor și a avariilor produse si cu atât mai puțin a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Din raportul de expertiza extrajudiciara rezulta ca incercarile experimentale si studiul analitic au aratat ca autobasculantele in cauza nu se rastoarna in orice conditii, insa cadrul pe care este montata bena este subdimensionat pentru solicitari dinamice specifice regimului de lucru pe santier, iar cumularea unor conditii legate de tipul si masa incarcaturii, repartitia acesteia, gradul de compactare al solului sau posibila inclinare a acestuia pot determina rasturnarea autobasculantelor – din aceste conditii s-a reținut corect că potrivit sustinerilor reclamantilor ca terenul nu era inclinat.

Expertul a arătat ca modificarea ampatamentului fiecarul autosasiu prin reducere de la 4700 mm la 4300 mm in baza Acordului incheiat la data de 09.05.2005 nu a rezolvat problema instabilitatii, existand posibilitatea ca, desi in conditii statice pozitia centrului de de greutate al ansamblului sasiu-bena nu conduce la o rasturnare instantanee, in conditii dinamice specifice regimului de lucru pe santier exista posibilitatea ca aceste vehicul sa se rastoarne.

In ceea ce priveste raportul de incercare in perioada 12-30.03.2007 avand ca obiect o autobasculanta S. 124 C s-a reținut corect că rezultatele incercarilor sunt valabile numai pentru produsul incercat, nerezultand ca este vorba de autobasculanta GR-1043-06/12 implicata in incidentele produse la 12.07.2006 si 14.09.2006.

Din raportul de expertiza tehnică rezulta ca testele s-au efectuat pe autobasculanta S. cu nr. de inmatriculare_ ( fost GR 1042 – fila 4 vol I ), in cazul bascularii pe teren orizontal, betonat, pentru masa totala 43.480 kg ( masa utila 27.960 kg) autobasculanta si-a mentinut stabilitatea, nu a prezentat tendinta de rasturnare . In cazul efectuarii testului de stabilitate la basculare, pentru masa totala de 33.340 kg (masa utila 17.820 kg) autobasculanta si-a mentinut stabilitatea si nu a prezentat tendinta de rasturnare, ins apentru masa totala de 40.300 Kg ( masa utla 24.780 kg) in cazul inclinarii spre dreapta autobasculanta si-a pierdut stabilitatea si a inceput rasturnarea

Astfel, din ansamblul probatoriu rezultă că indiferent de concluziile expertizei efectuate in cauza, nu se poate stabili in mod indubitabil fapta ilicita a paratei si legatura de cauzalitate fara a determina si reproduce in mod identic circumstantele producerii incidentelor in ceea ce priveste starea tehnica a autovehiculelor, starea terenului, materialul transportat, cum corect s-a reținut de prima instanță.

Tribunalul va avea in vedere si raspunsul reclamantei la intrebarea nr.10 din interogatoriul paratei S. (fila 108 vol III) :” Cum explicati declaratiile conducatorilor auto ai autospecializatelor, prepusi ai dvs., in 2 din cele 3 rasturnari, conform carora dezechilibrarea ansamblului autospecializatelor s-a produs ca efect al denivelarilor si al gradului de compactare al suprafetei de pamant pe care s-au incercat operatiunile de basculare?” prin care reclamanta nu contesta declaratiile conducatorilor auto mentionand ca „ asa au fost invatati de reprezentantii . si . putea fi despagubiti de asiguratori, acceptand varianta cu cedarea terenului, nu privind probleme de stabilitate

In ceea ce priveste inlocuirea totala a acestor autovehicule / autosasie S. echipate cu bene S. MKD 5.6 cu alte autovehicule capabile sa transporte o sarcina utila maxim autorizata de_ kg echipate cu bene cu basculate pe 3 parti (stanga, dreapta si spate) sau plata, la valoarea de piata actuala ,a unor structuri echivalente si obligatia alternativa privind reducerea pretului acestor vehicule de la pretul initial, corespunzator unor autovehicule capabile sa transporte o sarcina utila maxim autorizata de_ kg echipate cu bene cu basculate pe 3 parti ( stanga, dreapta si spate) la pretul unor autovehicule capabile sa transporte o sarcina maxima autorizata ce va rezulta din omologarea la REGISTRUL AUTO R. se constata ca reclamanta a avut in vedere pentru petitul 3 pe disp. art.1079 si 1094 C.civ, iar pentru petitul 4, ca obligatie alternativa, disp. art.1026-1028 C.civ.

In materia raspunderii contractuale creditorul trebuie sa dovedeasca existenta contractului si faptul ca obligatia nu a fost executata, culpa debitorului fiind prezumata.

In speta de fata tribunalul apreciaza ca Acordul incheiat si avut in vedere in sustinerea cererii de chemare in judecata nu poate naste decat dreptul la despagubiri, chiar daca paratii nu si-ar fi executat obligatiile asumate prin acord .

Nefiind producatori sau furnizori nu pot fi obligati la inlocuirea autovehiculelor / autosasielor S. echipate cu bene S. MKD 5.6 la plata unor structuri echivalente la reducerea pretului acestor vehicule de la pretul initial, acestea fiind procurate in baza contractului de leasing, a contractului cu furnizorii.

Acest demers poate fi realizat in conditiile art.969 C.civ. si OG nr.51/1997 in contradictoriu cu producatorul /furnizorul bunurilor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal, motivat, apelanta reclamantă . și apelanta pârâtă . SRL.

Apelanta reclamantă a invocat în esență, următoarele aspecte:

Sentinta civila nr.240/14.01.2013 pronuntata de catre Tribunalul București -Secția a Vl-a Civila in dosarul nr._ si încheierea de ședința din 19.01.2009 prin care a fost admisa excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. SCAMA R. S.R.L. referitoare la capatul de cerere b); din acțiune este pronuntata cu aplicarea greșita a dispozițiilor art. 41 al. 1, art. 109 al. 1, art. 137 al. 1 Cod procedura civilă, întrucât în cauza dedusa judecații, capatul de cerere b) a fost întemeiat pe dispozițiile art. 998- art. 999 Cod civil, fiind în prezenta unei răspunderi delictuale pentru faptele proprii savarsite de fiecare dintre intimatele parate.

Sentinta civila nr. 240/14.01.2013 pronuntata de către Tribunalul București —Secția a VI-a Civila in dosarul nr._ si încheierea de ședința din 19.01.2009 prin care a fost admisa excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. S. R. S.R.L. referitoare la capatul de cerere b) si prin care a fost respinsa cererea de chemare in judecata in contradictoriu cu parata S.C. S. C. R. S.R.L. privind petitul b) din acțiune este pronuntata cu aplicarea greșita a dispozițiilor art. 998-art. 999 Cod civil, fiind întrunite în sarcina paratelor intimate toate elementele răspunderii civile delictuale.

Sentinta civila nr.240/14.01.2013 pronuntata de către Tribunalul București —Secția a VI-a Civila in dosarul nr._ și încheierea de ședința din 19.01.2009 sunt date cu aplicarea gresita a dispozițiilor art.274 Cod procedura civila sub aspectul cheltuielilor de judecata stabilite in sarcina reclamantei.

Apelanta pârâtă . SRL a declarat apel împotriva sentinței civile nr.240/14.01.2013, cât și împotriva încheierilor premergătoare prin care au fost respinse excepțiile procesuale, cu precizarea (făcută la fila 59 – dosar C.A.B.) că apelul acesteia vizează considerentele sentinței atacate și nu soluția pe care o susține.

În ceea ce privește încheierile premergătoare, apelanta pârâtă a precizat (fila 74 dosar C.A.B.) că înțelege să atace încheierea din 17.12.2012, relativ la nesoluționarea excepției de nulitate a cererii de majorare a pretențiilor reclamantei, precum și încheierea din 19.01.2009, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției pentru vicii ascunse și relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..

Prin încheierea din 19.01.2009, atacată de apelante, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a . referitor la capetele b,c și d, s-au respins excepțiile prematurități și prescripției și excepția de netimbrare ca neîntemeiată, s-au calificat ca apărări de fond excepția diviziunii și excepția inadmisibilității, iar în temeiul articolului 137 Cod procedură civilă a fost unită cu fondul excepția lipsei de interes referitoare la capetele și d din acțiune.

În ședința publică din data de 06.02.2014, pârâta . a formulat cerere de aderare la apelul declarat de apelanta pârâtă . SRL în conformitate cu dispozițiile articolului 293 Cod procedură civilă.

Examinând apelurile declarate de către apelanta reclamantă . și apelanta pârâtă . SRL precum și cererea de aderare la apelul pârâtei formulată de către pârâta ., în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolului 294, articolului 295 Cod procedură civilă, ale articolului 293 Cod procedură civilă și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea reține următoarele: în ceea ce privește cererea de aderare la apelul declarat de apelanta pârâtă . SRL, formulată de aderenta la apel ., Curtea apreciază că acesta este inadmisibil .

Astfel, potrivit dispozițiile articolului 293 alin. 1 Cod procedură civilă, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare.

Împrejurarea care rezultă în mod neechivoc din textul citat este aceea că, „aderarea la apel” se poate face numai de intimat. De asemenea este de remarcat, ca o caracteristică a instituției, că această formă de apel se poate îndrepta numai împotriva apelantului principal, respectiv, în termenii legii, intimatul poate „să adere la apelul făcut de partea potrivnică”.

Deși, denumirea adoptată prin OUG 138/2000 nedumerește cauza preluării necritice din legislația mai veche a termenului arhaic de „aderare la apel”, totuși instituția nu este destinată să sprijine apărarea vreuneia dintre părțile din proces, astfel cum ar sugera denumirea dată de ordonanță instituției, ci să promoveze un interes propriu al intimatului.

Scopul „ aderării la apel” sau al apelului incident fiind acela de a obține reformarea hotărârii, intimatul trebuie să justifice un interes pentru a-l exercita.

Apelul incident este condiționat de existența unui apel principal și, într-o anumită măsură, depinde de acesta.

Față de cele expuse, Curtea reține că în speță:

- S.C. S. R. S.R.L, cat si S.C. S. C. R. S.R.L, au avut calitatea procesuala pasiva de parate in acțiunea principala in fata instantei de fond;

- S.C. S. R. S.R.L. si S.C. S. C. R. S.R.L. nu au avut calificarea de „parti potrivnice" in fata instantei de fond si nu au aceasta calitate nici in fata instantei de apel;

- S.C. S. R. S.R.L. si S.C. S. C. R. S.R.L. nu au exercitat una impotriva celeilalte acțiuni, cereri in care sa se fi fost formulata vreo pretenție, deci nu erau „parti potrivnice", nu puteau sa cada in pretentii una fata de cealalta ;

- În cauză, „Partea potrivnica" conform articolului 293 Cod procedură civilă este reclamanta-apelanta principala ..;

Pentru aceste motive, față de dispozițiile articolului 293 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de aderare la apel, formulată de către ..

În ceea ce privește apelul declarat de către apelanta reclamantă ., Curtea reține că aceasta a solicitat admiterea apelului, modificarea in parte a sentinței civile nr.240/14.01.2013 pronuntata de către Tribunalul București -Secția a Vl-a Civila in dosarul nr._ si a încheierii de ședința din 19.01.2009; respingerea excepției lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. S. R. S.R.L. referitoare la capatul de cerere b) din acțiune; admiterea capatului de cerere b) in contradictoriu cu paratele S.C. S. R. S.R.L. si S.C. S. C. R. S.R.L. si obligarea acestor parate sa acopere toate daunele cauzate reclamantei apelante .. reprezentând prejudiciu cauzat prin imposibila exploatare la capacitatea maxima utila de_ kg/transport a celor 5 unitati S. P124CB8X4HZ420 CP 14, din cauza instabilitatii in exploatare si a riscului de rasturnare pe soselele naționale si pe drumurile de șantier, cat si în cursul procesului de basculare, în temeiul prevederilor art. 998 Cod Civil;

Așa cum s-a precizat și la fila 57 dosar C.A.B. apelul reclamantei vizează capătul de cerere b) din cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea atacată din 19.01.2009, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a . referitor la capetele b,c și d, s-au respins excepțiile prematurități și prescripției și excepția de netimbrare ca neîntemeiată, s-au calificat ca apărări de fond excepția diviziunii și excepția inadmisibilității, iar în temeiul articolului 137 Cod procedură civilă a fost unită cu fondul excepția lipsei de interes referitoare la capetele și d din acțiune.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 240/14.01.2013 și a încheierii din data de 19.01.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, este nefondat.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive . referitor la capetele b,c și d (apelul vizând capătul b), Curtea reține că în mod corect s-a admis această excepție, întrucât prin contractul de leasing nr.69-_ încheiat între utilizatorul ROMSTRADE SRL și proprietarul S. CREDIT AB, în calitate de furnizori apar S. CV AB, Sdertalje Suedia - pentru camioane și S. C. AG Germania, pentru suprastructuri (în contractul de leasing utilizatorul ROMSTRADE a fost înlocuit de reclamant).

Conform acordului încheiat la data de 9 mai 2005, pârâta SRO s-a obligat la modificarea ampatamentului fiecărui autoșasiu de la 4700 mm la 4300 mm, urmând a oferi garanție pentru aceste intervenții (potrivit art. 5 lit. G numai pentru șasiu).

Totodată, potrivit pct. 5 lit. C din Acord, părțile au stabilit ca în condițiile în care este necesar, SRO, respectiv S. să asigure pe cheltuiala proprie omologarea autovehiculelor după efectuarea intervențiilor.

Pentru aceste motive, în mod corect s-a reținut de Tribunal că, pârâta ., nu are calitate procesuală pasivă cu privire la capetele b,c și d din cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește fondul, Curtea reține că prin Acordul încheiat la data de 09.05.2005 intre S. R. SRL –SRO, S. C. R. SRL S. Credit AB VATT no. SE_-7373 – SCA si R. SRL, avand in vedere faptul ca sasiele celor cinci suprastructuri prezinta defectiuni ce fac improprie utilizarea autovehiculelor in conditii de siguranta, partile au convenit ca beneficiarul R. sa deplaseze autovehiculele pentru inlocuirea suprastructurilor, scurtarea sasielor S. .

De comun acord partile au hotarat: indeplinirea obligatiilor de la pct.2 de catre SCMITZ; indeplinirea obligatiilor de la pct.3 de catre SRO; indeplinirea obligatiilor de la pct.5 de catre SRO si S. astfel:

5.a SCA isi da acordul atat SRO cat si S. pentru efectuarea operatiunilor astfel cum au fost convenite ;

5.b SRO, respectiv S. vor oferi garantie totala pentru interventiile proprii efectuate asupra autosasielor;

5.c daca este necesar, SRO, respectiv S. vor asigura pe cheltuiala proprie omologarea autovehiculelor dupa efectuarea interventiilor ;

5.d costul interventiilor tehnice asupra autovehiculelor vor fi suportate exclusiv de catre S. - pentru operatiunile efectuate conform pct. 2- respectiv de catre SRO – pentru operatiunile efectuate conform pct. 3 din acord ;

5.g SRO va oferi garantie numai pentru sasiu.

Reclamanta a mentionat trei incidente in care autovehicule s-au rasturant, dupa cum urmeaza:

-la 19.03.2004 autobasculanta GR-1042-06/12, in timp ce efectua manevre de basculare pe spate, rasturnarea producandu-se pe partea dreapta, terenul nefiind inclinat, materialul transportat era semiuscat, autobasculanta corect incarcata ;

-la 12.07.2006 autobasculanta GR-1043-06/12 in timp ce efectua manevre de basculare pe spate, rasturnarea producandu-se pe partea dreapta, terenul nefiind inclinat, materialul transportat era semiuscat, autobasculanta corect incarcata ;

-la 14.09.2006 autobasculanta GR-1043-06/12 s-a rasturnat din nou, terenul nefiind inclinat, materialul transportat era semiuscat, iar autobasculanta corect incarcata.

Față de ansamblul probatoriu administrat în cauză, legal și temeinic s-a reținut de instanța de fond că nu s-a dovedit de apelanta reclamantă că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de articolul 998 – articolul 999 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existența prejudiciului, săvârșirea unei fapte ilicite de către reclamantă, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția, sarcina probei revenindu-i reclamantei.

Corect s-a reținut de instanța de fond că sarcina probei revenea societății reclamante: cel care face o propunere înaintea judecății trebuie sa o dovedească.

Din raportul de expertiza tehnică rezulta ca testele s-au efectuat pe autobasculanta S. cu nr. de inmatriculare_ ( fost GR 1042 – fila 4 vol I ), in cazul bascularii pe teren orizontal, betonat, pentru masa totala 43.480 kg ( masa utila 27.960 kg) autobasculanta si-a mentinut stabilitatea, nu a prezentat tendinta de rasturnare . In cazul efectuarii testului de stabilitate la basculare, pentru masa totala de 33.340 kg ( masa utila 17.820 kg) autobasculanta si-a mentinut stabilitatea si nu a prezentat tendinta de rasturnare, ins apentru masa totala de 40.300 Kg ( masa utla 24.780 kg) in cazul inclinarii spre dreapta autobasculanta si-a pierdut stabilitatea si a inceput rasturnarea

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, Curtea reține că în mod legal s-au aplicat dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, față de soluția pronunțată, prin care s-a admis doar petitul a) din acțiune (din cele patru), fiind obligată reclamanta la cheltuieli de judecată către cele două pârâte, reținându-se implicit, în condițiile reglementate de articolul 274 Cod procedură civilă și culpa procesuală, instanța de fond operând o reducere proporțională din onorariile avocaților pârâtelor, onorariul de avocat fiind redus în condițiile articolului 274 alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit criteriului unor cheltuieli rezonabile în raport și cu munca depusă.

Nefondat este și apelul formulat de către apelanta pârâtă . SRL împotriva sentinței civile nr.240/14.01.2013, cât și împotriva încheierilor premergătoare prin care au fost respinse excepțiile procesuale, cu precizarea (făcută la fila 59 – dosar C.A.B.) că apelul acesteia vizează considerentele sentinței atacate și nu soluția pe care o susține.

Considerentele mai sus-menționate de Curte, în cadrul analizării apelului reclamantei, sunt aceleași și în cazul respingerii ca nefondat a apelului pârâtei, astfel că nu vor mai fi reluate motive, care vizează sentința precum și încheierea din 19.01.2009, relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..

Apelul pârâtei care vizează doar considerentele sentinței este nefondat, având în vedere și faptul că motivarea de către instanța de fond a soluției neatacate de către această apelantă pârâtă, respectiv considerentele sunt legale și temeinicie, în considerarea acestora pronunțându-se soluția din sentința civilă nr. 240 din 14.0]1.2013, în conformitate și cu dispozițiile articolului 261 alin. 5 Cod procedură civilă, soluție care în cauză nu a fost apelată de către pârâtă, fiind de acord cu aceasta.

În ceea ce privește încheierea din 19.01.2009, apelanta pârâtă a atacată-o și sub aspectul respingerii ca neîntemeiată a excepției prescripției pentru vicii ascunse.

Sub acest aspect în mod corect s-a reținut de instanța de fond că este neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, față de obiectul cererii de chemare în judecată, fiind inaplicabile dispozițiile articolului 5 coroborat cu articolul 11 din Decretul nr. 167/1958m, întrucât acțiunea reclamantei nu a fost întemeiată pe răspunderea pentru vicii ascunse iar pârâta nu poate modifica temeiul de drept al acțiunii reclamantei.

Apelanta pârâtă a atacat și încheierea din 17.12.2012, relativ la nesoluționarea excepției de nulitate a cererii de majorare a pretențiilor reclamantei. S-a solicitat a se constata ca fiind nulă prin netimbrare în condițiile Legii nr.146/1997 a cererii de majorare a pretențiilor de către reclamantă.

Prin încheierea din 17.12.2012, când au avut loc dezbaterile, după ce instanța de fond a acordat cuvântul părților pe fondul cauzei, pârâta . SRL a pus concluzii pe fond, iar în final a precizat și faptul că invocă tardivitatea depunerii taxei judiciare de timbru .

Față de cele reținute reiese că s-a invocat o excepție a tardivității după punerea concluziilor pe fond, față de depunerea taxei judiciare de timbru, un aspect invocat generic, fără să rezulte despre ce taxă judiciară este vorba și pentru ce s-a depus.

Dincolo de acest aspect, în încheierea din 17.12.2012, s-a reținut invocarea acestei excepții a tardivității, iar în apel apelanta pârâtă solicită să se constate ca fiind nulă prin netimbrare cererea reclamantei de majorare a pretențiilor.

Criticile apelantei pârâte sunt nefondate, atât față de cele mai sus- expuse, cât și având în vedere faptul că excepția nulității/ anulării este diferită de excepția tardivității, iar în speță, s-a invocat excepția tardivității.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondate apelurile declarate de către apelanta reclamantă . și apelanta pârâtă . SRL, iar în temeiul articolului 293 Cod procedură civilă, va respinge ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de către pârâta ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanta reclamantă . cu sediul în .. G., împotriva sentinței civile nr.240/14.01.2013 și a încheierii din data de 19.01.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ și de apelanta pârâtă . SRL cu sediul în Com. Ciorogârla, .-3, jud. Ilfov, împotriva sentinței civile nr.240/14.01.2013 și a încheierilor premergătoare pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .

Respinge ca inadmisibilă cererea de aderare la apel, formulată de către pârâta . cu sediul în ., ., jud. Ilfov, împotriva sentinței civile nr.240/14.01.2013 și a încheierilor premergătoare pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 27.03.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. M. Ș. C.

N. C.

GREFIER

I. L. P.

Red. Jud. C.M.N.

Tehnored. I.N.

ex.5

03.04.2014

…………………..

Tribunalul București Secția a VI-a Civilă

Judecător fond: A. R.

← Actiune în daune contractuale. Decizia nr. 1031/2014. Curtea de...		Dizolvare societate. Decizia nr. 1251/2014. Curtea de Apel... →

Obligatia de a face. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligatia de a face. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI