Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 270/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 270/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 32631/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3294/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 270/2014
Ședința publică de la 07 Aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE E. R.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanții reclamanți P. S.R., P. V.V.-V. și P. T.V. împotriva sentinței civile nr.6051/09.10.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . și intimatul intervenient în interesul intimatei pârâte P. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți prin avocat G. I. cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 16, intimata pârâtă prin avocat N. N. cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 69 și intimatul intervenient în interesul intimatei pârâte P. L. personal și asistat de avocat I. Dojană cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 70 și avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelanții reclamanți, prin apărător, arată că au luat cunoștință de ofertele de donație dar acestea nu pot fi acceptate întrucât sunt sub condiție pur postetativă.
Intimatul intervenient în interesul intimatei pârâte, prin apărători, arată că nu mai insistă în excepția lipsei de interes față de poziția procesuală a apelanților în sensul că nu acceptă ofertele de donație. Depune la dosar înscrisuri, respectiv întâmpinare dintr-un alt dosar și note de ședință, comunicând un exemplar părților prezente.
Apelanții reclamanți, prin apărător, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de intimatul intervenient având în vedere că sunt cunoscute de părți.
Intimata pârâtă, prin apărător, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință.
Curtea constată că proba cu înscrisuri a fost integral administrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea acordă cuvântul pe apel.
Apelanții reclamanți, prin apărător, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate cu consecința admiterii cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată. Arată că instanța de fond a respins cererea pe motiv că nu ar exista îndeplinită condiția urgenței și cea a aparenței dreptului.
Cu privire la condiția urgenței, instanța de fond a reținut că extrasul Ecris pentru dosarul nr._/3/2013 nu ar fi certificat și nu ar rezulta obiectul respectivului dosar. Solicită respingerea acestor susțineri întrucât rezultă din actele depuse la dosarul cauzei că obiectul litigiului este obligarea pârâtei B. O. de a convoca Adunările Generale a Acționarilor.
Cu privire la condiția aparenței dreptului, arată că se poate deduce din motivarea instanței de fond că reclamanții nu ar fi solicitat Depozitarului Central reînscrierea lor în Registrul Acționarilor. Or, aceste afirmații sunt nefondate. Reclamanții au solicitat acest lucru, Depozitarul Central a răspuns că nu a fost parte în dosarul penal și nu poate identifica tranzacțiile frauduloase, dar recunoaște calitatea reclamanților de acționari. Solicită suspendarea ținerii A. B. O. până când reclamanții vor fi trecuți în Registrul Acționarilor. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită admiterea apelului pentru motivele reținute în întâmpinare. Arată că societatea este obligată să pună în aplica dispozitivul sentinței penale nr.172. Societatea la acest moment are mai multe dosare de executare silită. În cererea de intervenție formulată de P. L., se arată că vine în sprijinul societății B. O. invocă existența unui dosar pe rolul Tribunalului București prin care a fost solicitată de către societatea Amadeus, la care dl. P. este acționar unic, convocarea Adunării Generale în care sunt solicitate revocările administratorilor. Instanța de fond a respins solicitarea de autorizare a convocărilor A., în motivarea respingerii reține că structura acționariatului la acest moment este pusă sub semnul întrebării. Există suspiciunea că orice document, orice registru pe care Depozitarul Central l-ar emite societății emitente a acțiunilor va conține informații false în ceea ce privește structura acționariatului. Poziția intimatei pârâte este că solicită suspendarea A. temporar până se vor face toate aceste înscrieri din sentința penală, până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Tribunalului București care are acest obiect de activitate. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul intervenient în interesul intimatei pârâte, prin apărători, solicită respingerea apelului ca nefondat. Arată că ordonanța președințială are ca obiect suspendarea ținerii oricăror adunări ale acționarilor societății B. O. până la stabilirea structurii acționariatului conform unei sentințe penale și nu până la soluționarea unui dosar de fond. Or, o astfel de solicitare este vădit inadmisibilă iar apelul este nefondat.
Prevederile art.132 din legea societăților comerciale prevăd modalitatea în care părțile sau orice persoană interesată se pot plânge de hotărârile generale ale acționarilor și care este modalitatea pentru suspendarea acestor hotărâri. Art.133 din lege prevede ca și condiție pentru suspendarea unei hotărâri A. existența acesteia. Nu se poate solicita suspendarea sinedie a oricăror hotărâri ale A.. Dacă una din hotărâri este nelegală aceasta poate fi atacată de orice parte interesată care se consideră prejudiciată.
Cu privire la condițiile de admisibilitate, arată că în primul rând, în ceea ce privește urgența, tot mobilul ordonanței președințiale este că în societate s-ar putea dispune de către A. distribuirea unor dividende și că reclamanții nu ar putea să conteste hotărârile generale ale acționarilor. Pentru nulitatea absolută oricine poate contesta aceste adunări. Cu privire la dividende susținerile sunt pur speculative. Nu s-a făcut dovada faptului că se intentează și că se dorește distribuirea acestor dividende și mai mult, chiar dacă ar fi așa, față de dispozițiile și față de sumele de bani care se află azi în contul societății, sunt suficiente pentru repararea oricăror pagube. Urgența trebuie înțeleasă ca acea pagubă care nu s-ar obține măsura nu s-ar mai putea repara.
În ceea ce privește vremelnicia arată că a depus azi poziția Depozitarului Central. Societatea B. O. solicită Depozitarului Central să rezolve problema creată iar Depozitarul Central susține că la ora actuală nu este în măsură să pună în executare acest dispozitiv din sentința penală. Acele acțiuni au fost vândute pe piață liberă de mai multe ori și nu se poate reface traseul acțiunilor. Ce contează este faptul că societatea care ar avea obligația să facă înscrierile în Registrul Acționarilor nu poate oferi orizont de timp la care se va rezolva această chestiune. Trebuie aprobate evidențieri, trebuie depuse acte la ANAF și reînnoite contracte, fiind vorba de despre o grămadă de prejudicii pe care partea le-ar suferi. Obiectul cererii de chemare în judecată este până la soluționarea structurii acționariatului. Or, societatea este listată, intervenientul deține 49% iar reclamanții dețin 0,0054%. Cei 7% despre care se face vorbire în acțiune reprezintă totalitatea acțiunilor pentru toți cei 1344 de păgubiți.
Cu privire la aparența dreptului, arată că nu interesează cine sunt adevărații proprietari, aceștia au la îndemână o grămadă de acțiuni. Arată că nu trebuie paralizată desfășurarea activității societății pentru că trei acționari, care sunt de rea credință, vor să suspende orice adunare.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, arată că se solicită analizarea condițiilor care țin exclusiv de alte dosare aflate pe rol. S-au propus de intervenient soluții alternative, respectiv cumpărarea de acțiuni de către societate și predarea către cei 1344 acționari. Nu se dorește nimic. Actuala conducere a societății dorește continuarea mandatului. Arată că și-au dat demisia membrii din Consiliul de Administrație fără să convoace A.. S-au dat afară cenzori care puteau să convoace A.. Nu se încearcă păstrarea drepturilor potențiale respectiv încasarea unor dividende și anularea unor hotărâri generale. Solicită respingerea apelului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata pârâtă, prin apărător, în replică, arată că din documentele depuse azi de intimatul intervenient din dosarul în care a fost parte Depozitarul Central, arată că din decizia Curții de Apel București rezultă că potrivit Regulamentului 5 al CNVM prevede că Depozitarul Central ca societate ca societate de contact care ține Registrul Acționarilor este obligat să pună în aplicare sentințele definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată. Există ordonanță președințială care s-a judecat la Tribunalul București inclusiv în acest dosar a fost respinsă lipsa de interes.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6051/09.10.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamanții P. R., P. V. – V. și P. V., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect suspendarea desfășurării adunărilor generale ale acționarilor pârâtei până la stabilirea structurii reale a acționariatului acesteia prin punerea în aplicare a dispozițiilor sentinței penale nr. 172 F din 25.02.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 04.10.2013 reclamanții P. R., P. V. – V. și P. V. au depus prin poștă o cerere de ordonanță președințială formulată împotriva pârâtei ., prin care au solicitat suspendarea desfășurării adunărilor generale ale acționarilor pârâtei până la stabilirea structurii reale a acționariatului acesteia prin punerea în aplicare a dispozițiilor sentinței penale nr. 172 F din 25.02.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală.
Cererea a fost înregistrată la data de 07.10.2013 pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a Civilă, sub nr._ și repartizată spre soluționare aleatoriu, în sistem informatic, prin programul Ecris, conform art. 95 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, completului de judecată nr. 25.
3. Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art. 3 lit. c) din OUG nr. 80/2013.
Cererea s-a judecat fără citarea părților, la solicitarea reclamanților.
Cu privire la situația de fapt s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 172 F din 25.02.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr. 12 458._, depusă în extras de reclamanți (filele 11-22), definitivă prin decizia penală nr. 1585 din 15.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din cuprinsul mențiunii de legalizare, s-a dispus între altele obligarea deținătorului registrului de acțiuni (respectiv Depozitarul Central SA) la reînscrierea persoanelor constituite parte civilă în dosarul penal, în registrul acționarilor, precum și anularea tranzacțiilor frauduloase efectuate în baza ordinelor de tranzacționare de acțiuni ce fuseseră anulate anterior prin sentința penală nr. 1028 din 19.07.2005 pronunțată în dosarul nr. 4556/2001 al Tribunalului București, Secția I Penală.
Reclamanții s-au constituit părți civile în dosarul penal nr. 12 458._ iar prin sentința penală nr. 172 F din 25.02.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală s-a dispus anularea tranzacțiilor frauduloase realizate de SVM Valinvest SA, ce au avut ca obiect cele 735 de acțiuni la ., deținute de fiecare din cei trei reclamanți în urma subscrierii de cupoane în cadrul prgramului de privatizare în masă, și pe cale de consecință reclamanții au redobândit calitatea de acționari ai pârâtei ..
Prin cererea înregistrată la registratura . sub nr. 2744/02.09.2013 (fila 27) reclamanții au solicitat pârâtei să procedeze la înregistrarea lor în registrul acționarilor.
Prin adresa nr. 2352/16.09.2013 (filele 25 - 26) pârâta le-a indicat reclamanților că a încheiat un contract de registru cu . prin care a abilitat această persoană juridică, în conformitate cu legislația specială a valorilor mobiliare, să urmărească tranzacțiile având ca obiect acțiunile sale și să evidențieze transferul de proprietate asupra acțiunilor în registrul acționarilor.
Referitor la dreptul aplicabil, instanța a amintit dispozițiile art. 996 NCPC
Asupra cererii de emitere a ordonanței președințiale, tribunalul reține următoarele:
Art. 996 NCPC prevede posibilitatea instanței de a lua măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pe calea specială a procedurii ordonanței președințiale, pentru păstrarea unui drept căruia i s-ar putea aduce atingere prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, atunci când aparența dreptului este în favoarea părții reclamante.
Măsura a cărei adoptare au solicitat-o reclamanții, suspendarea desfășurării adunărilor generale ale acționarilor pârâtei are caracter provizoriu deoarece luarea măsurii a fost solicitată numai până la stabilirea structurii reale a acționariatului . prin punerea în aplicare a dispozițiilor sentinței penale nr. 172 F din 25.02.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală.
Condiția neprejudecării fondului raportului juridic litigios este îndeplinită, câtă vreme reclamanții nu au invocat și probat existența unui litigiu de fond între ei și ..
Contrar susținerilor reclamanților din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reține instanța, cerința urgenței nu este întrunită în cauză. Extrasul din baza de date Ecris cu privire la litigiul ce formează obiectul dosarului nr._/3/2013 depus de reclamanți (fila 24), nefiind certificat, este lipsit de forță probantă și pe baza acestuia nu se poate stabili identitatea părților și obiectul acelui litigiu.
De asemenea, contrar celor susținute de reclamanți, reține tribunalul, prin repartizarea profitului . către persoanele care în acest moment figurează în registrul acționarilor pârâtei ținut de Depozitarul Central SA nu li s-ar produce reclamanților o pagubă ce nu ar mai putea fi reparată, câtă vreme prin realizarea unei astfel de plăți către o persoană neîndreptățită nu se aduce atingere dreptului reclamanților de a percepe dividendele cuvenite.
În plus, nici aparența dreptului nu le este în cauză favorabilă reclamanților. Aceștia, deși știu că prin sentința penală nr. 172 F din 25.02.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr. 12 458._ s-a dispus între altele obligarea deținătorului registrului de acțiuni la reînscrierea lor în registrul acționarilor și deși au fost înștiințați de pârâtă cu puțin timp înaintea depunerii prezentei cereri formulate pe cale de ordonanță președințială, prin adresa nr. 2352/16.09.2013 (filele 25 - 26) cu privire la faptul că Depozitarul Central SA este entitatea care ține evidența acționarilor săi, nu au solicitat registratorului reînscrierea în registrul acționarilor ..
Față de cele expuse, instanța a apreciat că cererea formulată de reclamanți pe cale de ordonanță președințială este nefondată și a respins-o.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții P. S.R., P. V.V.-V. și P. T.V. înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a V- a Civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În susținerea apelului primul aspect pe care îl învederează instanței de apel este faptul că deși instanța de fond reia esența textului art.996 N.C.P.C., dar omite în analiza cererii introductive să aibă în vedere faptul că cererea introductivă se încadrează în situațiile prevăzute de teza acestui text de lege.
Astfel, instanța de fond, în inerția aplicării vechii reglementari a art. 581 și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă s-a lăsat indusă în eroare de expresia "neprejudicierea fondului" în sensul că s-a lăsat indusă în eroare de faptul că obiectul dosarului civil nr._/3/2013 ar reprezenta un dosar de fond care nu are influență asupra cererii de emitere a ordonanței președințiale și că apelanții-reclamanți nu au dovedit identitatea de părți și de obiect.
Apreciază că instanța de fond a fost în eroare de apreciere a probelor și a susținerilor apelanților-reclamanți în condițiile în care dosarului civil nr._/3/2013 este indicat ca și argument în susținerea urgentei suspendării ținerii adunărilor generale ale acționarilor (A.)
În realitate, dosarul civil nr._/3/2013 dovedește faptul că o parte dintre acționarii B. O. S.A. solicită ținerea unei ședințe A. însă pe bună dreptate conducerea intimatei a refuzat acest fapt, motivat probabil de împrejurarea că situația acționariatului B. O. S.A. este incertă urmare a dispozitivului deciziei penale nr.172/F/25.02.2011 definitivă și irevocabilă.
Ori, prin cererea introductivă, se susține, apelanții-reclamanți încearcă să evite forțarea din partea unor acționari a ținerii unor ședințe A. înainte ca situația acționariatului B. O. S.A. să fie lămurită și înainte ca DEPOZITARUL CENTRAL S.A., să elibereze registre corecte ale acționarilor, necesare identificării acționarilor care au dreptul să participe și să voteze la aceste ședințe, fără a fi lămurită situația celor 978.948 acțiuni fraudate și care reprezintă 7.3188% din capitalul social al S.C. B. O. S.A.
În realitate, legătura și trimiterea pe care a făcut-o la dosarul civil nr._/3/2013 nu a făcut-o pentru a justifica admisibilitatea ordonanței președințiale prin existența unui dosar de fond, ci pentru a justifica urgența necesitații suspendării ședințelor A., fiind o dovadă a faptului că anumiți acționari, probabil în culpă privind dobândirea în mod fraudulos a acțiunilor, se grăbesc să adopte hotărâri A. ce pot fi defavorabile acționarilor minoritari și în mod special a sa, a acționarilor deja fraudați și care la momentul de față nu are la dispoziție mijloace procedurale pentru a se opune și contesta aceste hotărâri A.. cel puțin până la reînregistrarea sa ca și acționari așa cum prevede decizia penala nr. I 72/F/2011.
Apelanții consideră că rezultă astfel că cererea acestora este întemeiată chiar și în condițiile în care la data introducerii acesteia nu era înregistrată cererea acestora de reînscrie în calitate de acționari B. O. S.A. de către DEPOZITARUL CENTRAL S.A.. atât vreme cât o asemenea înregistrare necesita timp și în mod special necesita o analiză profundă și temeinică a istoricului tranzacțiilor frauduloase și anulate ca atare de instanța penală prin decizia menționată mai sus. pentru a putea ști care dintre acționari înregistrați în registrul acționarilor B. O. S.A. au dobândit prin fraudă acțiunile ce le dețin.
De altfel, se mai precizează de către apelanți, dacă se are în vedere structura acționariatului B. O. S.A. și variația acționarilor, se observă faptul că un foarte mic număr de acționari au făcut tranzacții în perioada decembrie 1998 - februarie 1999, perioadă în care apar tranzacțiile anulate de instanța penală. De asemenea se arată că aceiași acționari și-au majorat participația prin cumpărare de pe piață, fiind evident interesul acestora de a dobândi cote majoritare, mai ales că există patru acționari cu cote importante dar insuficiente pentru controlul societății.
Această situație face ca prejudiciul aparent ce ar putea suferi să fie evident în opinia sa în condițiile în care anumite decizii A. adoptate pot avea o influență covârșitoare în destinul B. O. S.A., apelanții neavând dreptul de a le contesta înainte de a fi reinscrisi ca acționari în registrul acționarilor societății ținut de DEPOZITARUL CEN TRAL S.A.
Ori, deși instanța de fond a reținut corect existența dreptului său, a omis însă să observe faptul că exercitarea acestui drept de acționar nu se limitează numai la dreptul de a "percepe dividende", ci și la dreptul de a propune și de a vota în A.. de a alege și de a fi ales în organele de conducere ale societății de a contesta hotărârile A.. etc., drepturi conexe ce de multe ori sunt mult mai importante decât dreptul de a culege dividende, în mod special pentru ca valoarea dividendelor depinde de deciziile de politica economica adoptate de către A..
Este astfel evident, susțin apelanții-reclamanți, faptul că principala vătămare ce o suferă provine din îngrădirea dreptului de a se bucura de abuzus-nl drepturilor conexe calității sale de acționari, cu consecința cea mai gravă, aceea de decădere din dreptul de a contesta hotărârile A.. această situație fiind și cea care justifică urgența cererii sale.
Apelanții, analizând considerentele avute în vedere de către instanța de fond pentru care a respins cererea introductivă, solicită a se avea în vedere faptul că, deși în aparență sentința apelată pare a fi temeinică și legală, în realitate această aparență este răsturnata nu în primul rând de argumentația părților și de situația de fapt ci în mod special de contextul ce rezultă din această situație, chiar dacă apelanții-reclamanți nu au fost foarte convingători în exprimarea cererii introductive.
Primele două puncte ale considerentelor sunt pertinente, în sensul că se citează în mod corect textul art. 996 n.c.p.c. și se reține în mod corect faptul că măsura solicitată de apelanții-reclamanți are un caracter vremelnic.
Cel de al treilea punct din considerente are însă o exprimare contradictorie în sensul că se arată că cităm: "condiția neprejudicierii fondului raportului juridic litigios este îndeplinită ", dar în continuare se face referire la faptul că nu ar fi fost probată existența unui litigiu de fond.
Ori, pe lângă dubiul indus de către instanța de fond prin modul cum a formulat considerentul nr. 3, reținerea acesteia este contrară dispozițiilor art. 996 alin.(4) n.c.p.c. care nu impune ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale existența unui litigiu de fond, afirmația lipsei unui fond neputând fi astfel adusă ca și argument pentru respingerea cererii introductive. Chiar și așa fiind, exista la data depunerii cererii un dosar de fond, însă reclamantii- apelanți nu au putut indica numărul acestuia deoarece nu se atribuise un număr de dosar până în acel moment.
În ceea ce privește cel de al patrulea considerent al instanței de fond, respectiv lipsa forței probante a extrasului din sistemul Ecris privind dosarul civil nr._/3/2013 solicită a se avea în vedere faptul că acest argument este lipsit de temei, raportat la dispozițiile art. 996 alin.(4) n.c.p.c. atâta vreme cât nu este necesară existența judecății unui fond, invocarea de către apelanții-reclamanți a acestui dosar fiind făcută pentru a justifica urgența pronunțării ordonanței președințiale privind suspendarea ținerii A. la B. O. S.A.
În ceea ce privește cel de al cincilea considerent, solicită a se observa faptul că instanța de fond reține faptul că dreptul apelanților-reclamanți exista și nu poate fi contestat, referindu-se la calitatea acestora de acționari stabilită prin sentința penală susmenționată și că aceștia au oricând dreptul de a pretinde dividende, indiferent de momentul la care sunt reînscriși ca și acționari.
Aparent instanța de fond a apreciat corect, în realitate însă a omis să aibă în vedere un aspect deosebit de important și anume faptul ca B. O. S.A. este a societate comercială deschisă, deci a căror acțiuni se tranzacționează pe piața RASDAQ
Ori, acest specific face ca persoanele care au drept să participe și să voteze în A. sunt cele care sunt înscrise în registrul acționarilor la data de referință, stabilită pentru ținerea A.. Și încasarea dividendelor se face tot de către persoanele înscrise în registrul acționarilor de data de înregistrare stabilită pentru A. în care se hotărăște acordarea acestora, corespunzător numărului de acțiuni menționate în registru.
Fiind libere la tranzacționare, rezultă faptul că imediat după A., acționarul poate vinde în tot sau în parte acțiunile sale fiind posibile ulterior o . de transferuri succesive în timp chiar de ordinul zecilor și sutelor la nivel de an, situație care ar pune în imposibilitate pe reclamanții apelanți de a-și mai recupera acțiunile sau dividendele de la niște persoane care nu mai au calitatea de acționari ai B. O. S.A.
Pe de altă parte, apelanții-reclamanți puteau emite pretenții privind exercitarea drepturilor de acționar față de B. O. S.A. numai după ce vor fi înscriși în registrul acționarilor și numai pentru acte, fapte și acțiuni ce vor avea loc după această înscriere.
Analizând și comparând situațiile de mai sus, aceștia consideră că rezultă în mod evident faptul că B. O. S.A. plătește dividende persoanei care este înscrisă în registrul acționarilor la data de referință, fiind pentru reclamanții apelanți aproape imposibil de a mai recupera o plată nedatorată făcută de societate către un deținător fraudulos.
De asemenea, supune atenției instanței de apel faptul că față de B. O. S.A. acționar este cel este înscris în registrul acționarilor la data de referință, fiind nerelevant pentru societate faptul că ar exista tranzacții frauduloase pe piața de capital, ceea ce înseamnă că în caz de fraudă, dovedită în cazul de față, apelanții-reclamanți pentru a-și putea recupera prejudiciile din plata dividendelor, vom fi obligați să pornească o . de alte proceduri și litigii pentru identificarea persoanei care a încasat nejustificat dividendele sale, pentru anularea tranzacțiilor succesive, etc.
Apelanții consideră că este mai mult decât evident faptul că în cazul în care se adoptă hotărâri A. înainte ca apelanții să fie reinscrisi ca și acționari și înainte ca situația acționariatului B. O. S.A. să fie lămurită, există un risc major de prejudiciere nu numai a apelanților-reclamanți ci și a tuturor celorlalți aproximativ 1.300 acționari fraudați, fiind necesară pentru reglementarea și redobândirea drepturilor, o . de alte procese ce vor genera costuri materiale și de timp mai mult decât însemnate, atrăgând un risc major privind imposibilitatea exercitării unor drepturi pentru care fie că s-au împlinit termenele de decădere fie pentru că sunt imposibil de realizat.
În consecință, solicită să se aibă în vedere faptul că instanța de fond a omis să observe complexitatea situației dedusă judecații dată de specificul organizării B. O. S.A. ca și societate pe acțiuni deschisă și consecințele incidenței legislației specifice acestui tip de societate, împrejurări ce justifică atât temeinicia cât și fundamentul cererii introductive, cu atât mai mult cu cât procedura reînscrierii apelanților ca și acționari ai B. O. S.A. nu ar trebui să fie o procedură de durată, dar care poate duce la întârzieri suficient de mari pentru ca acționarii din prezent să poate adopta hotărâri fie defavorabile apelanților, fie nelegale în majoritatea de adoptare.
Sub acest din urmă aspect, solicită a se avea în vedere un element ce a scăpat instanței de fond și anume acela că numărul celor 978.948 acțiuni B. O. S.A. care au fost fraudulos tranzacționate, tranzacții anulate ca atare de instanța penală, reprezintă un procent de 7.3188% din capitalul social al S.C. B. O. S.A.. suficient de mare pentru a influenta deciziile din A.. ceea ce impune cu atât mai mult suspendarea ținerii ședințelor A. până la momentul reglementarii situației acționariatului prin aplicarea sentinței penale menționată mai sus. Astfel, în momentul de față pentru cele 978.948 acțiuni tranzacționate fraudulos prin tranzacțiile identificate și anulate de instanța penală, există câte două persoane proprietare, respectiv proprietarul aparent, înscris în momentul de față în registrul acționarilor, și proprietarul de drept, care încă nu este reînscris în registrul acționarilor conform deciziei penale nr. 172/F/20I 1.
Față de cele de mai sus solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În drept invocă art.996 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Legea nr.3 1/1990 republicată.
La data de 10.02.2014, în ședință publică, s-a depus la dosar cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei ..A., de către terțul P. L. ( filele 72-77 din dosarul Curții de Apel).
În motivarea cererii s-a arătat în esență că acesta împreună cu ..R.L., la care este asociat, deține acțiuni la societatea intimată în procent de 49,98 % din capitalul social, fiind astfel direct interesat de activitatea societății și de evitarea împiedicării sine die a convocării și desfășurării adunărilor generale ale intimatei. Se mai susține că prezenta cauză este un simulacru de proces, deoarece reclamanții și pârâta au formulat susțineri identice în cererea de apel, întâmpinare și pledoariile avocaților.
De asemenea, se susține, apelanții P. au inițiat aceste demersuri legale nu după ce sentința penală a rămas irevocabilă, ci după momentul la care societatea AMADEUS GROUP S.R.L. a formulat către Consiliul de Administrație al B. O. SA o cerere de convocare a AGOA cu ordinea de zi privind revocarea membrilor Consiliului de Administrație. De aceea, membrii actualului Consiliu de Administrație nu doresc să fie lipsiți de importantele sume de bani de care beneficiază în prezent în această calitate.
Pe fondul cauzei, se mai susține că cererea formulată pe calea ordonanței președințiale nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 din Codul de procedură civilă, respectiv, urgența, vremelnicia și nici condiția prejudiciului. Cererea apelanților de a obține o suspendare judiciară a tuturor ședințelor adunărilor generale ale acționarilor pârâtei nu este întemeiată deoarece apelanții nu sunt de drept acționari, ci aceștia trebuie să indice identitatea deținătorului actual al acțiunile pe care le revendică, aceștia având un drept afectat de o condiție suspensivă a plății prețului acțiunilor.
Intervenientul mai susține că apelanții-reclamanți dețin un număr de 735 acțiuni dintr-un total de 13.375.750 acțiuni emise de intimata B. O. S.A., adică 0,_ % din totalul capitalului social și solicită ca restului acționarilor ce dețin 99,_% din capitalul social să le fie suspendat dreptul de vot.
Se mai susține și faptul că societatea are o viață economică și societară ce trebuie hotărâtă de Adunarea Generală a Acționarilor, verificată de către aceasta și aprobată atât în virtutea și în lumina dreptului de proprietate al acționarilor cât și în lumina dispozițiilor dreptului fiscal.
Suspendarea sine die a ședințelor A., mai arată intervenientul, nu numai că ar face posibil abuzul de putere și de funcție al administratorilor, dar împiedică și respectarea unor norme fiscale imperative ( aprobarea situațiilor financiare anuale, reevaluarea patrimoniului, aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul viitor).
Cererea apelanților, se mai arată, reprezintă exercitarea cu rea-credință și în mod abuziv a unui drept subiectiv ( imperfect și cu o existență condiționată) în contra drepturilor proprii ale societății B. O. S.A., scopul cererii fiind ilegitim și ilegal întrucât prin efectele sale s-ar bloca activitatea societății și s-ar lăsa activitatea societății la discreția și poziția de abuz a Consiliului de Administrație.
În fine, se susține, pe rolul instanțelor de apel există 3 ordonanțe președințiale, toate având aceeași finalitate, respectiv împiedicarea ținerii adunărilor generale ale intimatei B. O. S.A., în cadrul cărora au fost invocate exact aceleași argumente cu cele din prezenta cauză, toate fiind respinse în fond, iar una dintre acestea fiind menținută și în apel.
La termenul de judecată din 10.02.2014, Curtea a dispus admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată în interesul intimatei-pârâte de terțul P. L., cu motivarea reținută în încheierea de la acea dată ( filele17-18 din dosarul Curții).
Analizând pe de o parte cererea de intervenție accesorie formulată în interesul intimatei-pârâte, precum și apelul declarat de reclamanți, Curtea apreciază că apelul este nefondat, apărările formulate pe calea intervenției accesorii în interesul intimatei fiind fondate.
Astfel, critica apelanților în sensul că instanța a apreciat greșit că nu ar fi îndeplinită condiția „neprejudicierii fondului”, este vădit nefondată, instanța analizând aspectul privind „ neprejudecarea fondului”. Dincolo de greșeala de exprimare a apelanților, Curtea constată că în mod legal și temeinic a apreciat prima instanță că prin repartizarea profitului ..A. către persoanele care figurează în acest moment în registrul acționarilor nu rezultă că s-ar produce reclamanților o pagubă ce nu ar mai putea fi reparată în viitor, de vreme ce prin aceasta nu rezultă de plano că s-ar aduce atingere dreptului lor la dividendele cuvenite (prejudiciul la care face referire prima instanță fiind în sensul de pagubă, nefiind vorba în nici un caz de „ neprejudicierea fondului”, sintagmă lipsită de sens juridic sau procedural, instanța utilizând în mod corect sintagma „neprejudecarea fondului”).
În plus, raportat la această critică, se mai constată că deși de reclamanții au invocat în susținerea cererii lor formulată pe cale de ordonanță președințială, dispoziții ale sentinței penale nr. 172/F/25.02.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală ( depusă la filele 11-22 din dosarul Tribunalului) din conținutul acestei sentințe nu rezultă nicidecum că ar fi justificată aparența dreptului lor de a solicita suspendarea ținerii tuturor adunărilor generale sine die sau că instanța penală ar fi sugerat necesitatea unei atare măsuri.
Sub aspectul invocării unui prejudiciu de către reclamanți ce s-ar putea produce prin luarea anumitor măsuri prin hotărâri ale adunărilor generale ale acționarilor, Curtea apreciază că și această susținere este neîntemeiată, deoarece în cazul adoptării unor hotărâri nelegale, acționarii au la îndemână acțiunea în anulare a acestora, eventual cu obligarea la daune-interese sau la repunerea în situația anterioară, în condițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, astfel că eventualul prejudiciu ar putea fi reparat pe calea prevăzută expres de lege. De altfel, din perspectiva dispozițiilor art. 996 din C,pr. civ., paguba trebuie să fie iminentă, iar nu doar să fie posibilă, prin ipoteze imaginate de reclamanți, bazate pe prezumții simple, care nu au nicio valoare prin ele însele.
În același sens, sunt relevante și întemeiate apărările formulate de intervenientul accesoriu în interesul intimatei, care subliniază că viața societății comerciale nu ar putea fi blocată sine die doar sub pretextul existenței unor litigii cu privire la drepturile deținute de unii acționari minoritari asupra acțiunilor la această societate, iar existența unor atare litigii ar putea fi perpetuă, putând exista posibilitatea creării artificiale a unor litigii doar pentru a nu se pune ține „ niciodată” adunările generale ale societății pe acțiuni, respectiv pentru ca organul deliberativ și de conducere a societății comerciale să nu poată funcționa, ceea ce nu poate fi dispus în nici un caz pe calea ordonanței președințiale.
Eroarea materială speculată de apelanți în ce privește concluzia instanței în sensul „îndeplinirii” condiției de neprejudecare a fondului, nu poate fi aptă de a conduce la reformarea hotărârii, deoarece din întreaga motivare a instanței rezultă că instanța a reținut contrariul, respectiv faptul că o atare condiție nu este îndeplinită, fapt reținut și de către instanța de apel, ca fiind rezultat din probele administrate în cauză. Neîndeplinirea acestei condiții derivă din faptul că solicitarea reclamanților de a suspenda ținerea adunărilor generale a acționarilor „ până la stabilirea structurii reale a acționariatului…”, fără nici o referire la finalizarea unor anumite litigii aflate în prezent pe rolul instanțelor, conduce la posibilitatea ca o atare suspendare, dacă ar fi dispusă pe calea ordonanței președințiale ar putea fi definitivă, deoarece nu este raportată la litigii concrete, putând fi influențată teoretic de litigii viitoare nesfârșite, împrejurare ce ar conduce la suspendarea definitivă sau în orice caz fără termen, a acestei activități, esențială pentru viața societară.
De aceea, Curtea constată că prima instanță a făcut o judicioasă și riguroasă aplicare a dispozițiilor art. 996 din C.pr. civ. în raport cu situația de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză.
Referitor la critica apelanților privind analiza extrasului din ECRIS privind existența Dosarului nr._/3/2012, aceasta este de asemenea nefondată, deoarece așa cum corect reține prima instanță, un atare înscris nu face dovada concretă a legăturii dintre cererea de față formulată pe calea ordonanței președințiale și cererea ce se susține a fi fost formulată pe calea dreptului comun, iar față de modul cum a fost formulată cererea introductivă, fără a face expres referire la acest dosar, efectele unui atare litigiu au fost corect analizate de către instanța din cauza de față.
În plus, în etapa judecării apelului de față s-a depus la dosar certificatul de grefă de la fila 133 din dosarul Curții din care rezultă că dosarul menționat a fost soluționat în primă instanță de către Tribunalul București – secția a VI a Civilă la data de 17.02.2014.
Susținerile apelanților în sensul că societatea intimată fiind o societate deschisă la tranzacționare, structura acționariatului este în continuă schimbare, iar participarea la adunările generale se face în funcție de datele înscrise în registrul acționarilor la data de referință, sunt riguros exacte, însă acestea tind tocmai la respingerea cererii lor de a suspenda ținerea adunărilor. Printr-o atare măsură de blocare a oricărui demers de organizare a unor ședințe ale adunărilor generale ale acționarilor, ar afecta pe termen lung chiar dreptul de proprietate al acționarilor asupra acțiunilor, în conținutul specia al acestuia fiind inclus și dreptul de vot și dreptul la dividende, ceea ce ar crea un prejudiciu ce nu ar mai putea fi reparat în viitor, însă nu în patrimoniul reclamanților din cauza de față, ci în primul rând al societății comerciale pe acțiuni, a cărui activitate s-ar bloca printr-o atare măsură, sine die, dar mai ales al acționarilor care, spre deosebire de reclamanți, doresc o activitate viabilă și profitabilă pentru societate în scopul obținerii și de către aceștia a unor avantaje patrimoniale ( între aceștia fiind și intervenientul accesoriu din cauza de față).
Mai mult, dispozițiile art. 111, art. 113 din Legea nr. 31/1990 reglementează obligațiile și atribuțiile adunărilor generale ale acționarilor, iar din conținutul acestora rezultă că adunările generale ( fie cele ordinare, fie cele extraordinare) desfășoară în viața societății comerciale, activități deliberative de importanță majoră pentru societate, iar atare activități nu a putea fi suspendate total și mai ales fără termen.
De aceea, constatând că motivele de apel invocate de apelanții-reclamanți sunt nefondate, în temeiul art. 480 alin. 1 raportate la art. 996 și cu referire la art. 63 și art. 64 din Noul Cod de procedură civilă, va admite cererea de intervenție accesorie în interesul intimatei-pârâte și va respinge apelul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de intervenție în interesul intimatei pârâte, formulată de intervenientul P. L..
Respinge apelul formulat de apelanții reclamanți P. S.R., domiciliat în Orașul Comarnic, Cartier Posada, nr. 55, J. Prahova, P. V.V.-V. domiciliată în Orașul Comarnic, Cartier Posada, nr. 55, J. Prahova,și P. T.V. domiciliată în Orașul Comarnic, Cartier Posada, nr. 55, J. Prahova, împotriva sentinței civile nr.6051/09.10.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . cu sediul în București, Soseaua C., nr. 2, Sector 2, și intimatul intervenient în interesul intimatei pârâte P. L. domiciliat în București, ., sector 2, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. R. G. G.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red.Jud. E.R.
Tehnored.I.N.
7 ex.
Tribunalul București Secția a VI-a Civilă
Judecător fond: C. F.-Ș.
| ← Obligatia de a face. Decizia nr. 1405/2014. Curtea de Apel... | Cereri în baza OUG 116/2009. Decizia nr. 906/2014. Curtea de... → |
|---|
