Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1668/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1668/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 3884/98/2011/a2
Dosar nr._ (Număr în format vechi 830/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1668/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE G. F. I.
JUDECĂTOR L. C. S.
JUDECĂTOR Ș. C. C.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât L. C. F. împotriva sentinței civile nr.404F/27.02.2014 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C.I.I. H. N. - lichidator judiciar al debitoarei S.C. CERAM MATERIAL CONSTRUCT SRL.
La apelul nominal făcut în ședința a răspuns recurentul prin avocat M. S., fără împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constată că la dosarul cauzei nu există împuternicire avocațială pentru apărătorul ales al recurentului-pârât și dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a se depune împuternicire avocațială la dosar.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul-pârât prin avocat M. S., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata-reclamantă.
Curtea constantă că dosarul este strigat la ordine, procedura de citare este legal îndeplinită, motiv pentru care pune în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei.
Recurentul-pârât, prin apărător, solicită admiterea cererii și repunerea cauzei pe rol.
Curtea, după deliberare, admite cererea de repunere pe rol și dispune reluarea judecății.
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Recurentul-pârât, prin apărător, solicită proba cu înscrisuri pentru a dovedi netemeinicia cererii părții adverse, depunând la dosar înscrisuri.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru recurentul-pârât proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul-pârât, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței de fond cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată. Arată că instanța de fond a avut în vedere două înscrisuri care nu au fost comunicate vreodată. Văzând hotărârea de fond și comparând cu ceea ce se află în raportul de expertiză, arată că a găsit foarte multe asemănări. Acest raport de expertiză contabilă a fost admis cu nerespectarea regulilor procedurale. Arată că nu există inventar al bunurilor din patrimoniul debitoarei. Arhiva contabilă a fost luată de lichidator și aruncată într-o mașină fără vreun inventar. Nu se poate susține că ținerea contabilității nu s-a făcut conform legii. Organul fiscal a efectuat controlul fiscal iar în procesul verbal nu există nici un element care să ducă la concluzia că, contabilitatea nu a fost ținută conform legii. Lichidatorul nu a spus că există probleme în contabilitatea firmei. Patrimoniul societății a fost preluat fără nici un inventar iar lichidatorul avea obligația de a face inventarul și de a chema recurentul să fie de față. Recurentul a garantat credite luate de societate cu bunurile personale. A depus la dosar soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești de scoatere de sub urmărirea penală a recurentului pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 21.11.2013, sub nr._ reclamantul CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ – HÂRSESCU N. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. Ceram Material Construct S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul L. C. – F. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la suportarea pasivului debitoarei S.C. Ceram Material Construct S.R.L. în sumă de 2.591.304 lei.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că potrivit documentelor financiar-contabile analizate de la data deschiderii procedurii a rezultat faptul că au fost săvârșite de către pârâtul L. C. – F., în calitate de administrator social, fapte de natură a atrage răspunderea patrimonială, astfel: Din informațiile primite de la Oficiul Național al Registrului Comerțului asociatul și administratorul societății debitoare S.C. Ceram Material Construct S.R.L., respectiv pârâtul L. C. – F., îndeplinește aceeași calitate în cadrul S.C. Relupo Company S.R.L. Societatea debitoare a desfășurat activitate comercială prin prestarea de servicii către S.C. Relupo Company S.R.L., în legătură cu producerea cărămizilor și blocurilor ceramice și servicii adiacente (contabilitate, pază, transport, salarizare, cheltuieli cu mijloace fixe, etc.) în spații proprii sau închiriate, cu utilaje proprii sau închiriate, conform contractului de prestări servicii nr. 22/21.01.2010. Pe cale de consecință, S.C. Ceram Material Construct S.R.L. folosește bunurile materiale de patrimoniu în folosul S.C. Relupo Comapny S.R.L., care devine proprietarul produselor obținute și pe care le valorifică prin vânzare, obținând venituri, fără să facă vreo plată către debitoare. În contractul de prestări servicii nr. 7.1 se specifică faptul că, pentru serviciile prestate ”plata se va efectua în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, în caz de neplată percepându-se o penalizare de 0,1%”, fără o altă specificare. La data de 01.06.2012, conform evidențelor contabile, datoria S.C. Relupo Company S.R.L. către debitoarea S.C. Ceram Material Construct S.R.L. era de 1.507.389,02 lei, rezultând din facturi neîncasate, cu un termen cuprins între 63 și 491 de zile de la data facturării, pentru care nu s-a efectuat plata și nu s-au calculat sau încasat penalități de întârziere la plată. Astfel, administratorii societății debitoare au folosit bunurile societății, concretizate în drepturi de creanță neîncasate de 1.507.389,02 lei, în folosul persoanei juridice S.C. Relupo Company S.R.L., prin nedispunerea efectuării plăților în termen de 30 de zile (conform contractului de prestări servicii nr. 22/21.01.2010) creându-se un prejudiciu debitoarei în valoare de 2.533.179 lei, reprezentând valoarea creanței D.G.F.P. Ialomița. Aceste fapte sunt imputabile administratorului societății, pârâtul L. C. – F., și se circumscriu dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, pentru care se solicită atragerea răspunderii patrimoniale. Pârâtului îi sunt imputabile și faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) coroborat cu art. 138 alin. 1 lit. e) din aceeași lege, în sensul că ”nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea sau a ascuns o parte din activul debitoarei”. Din actele contabile ale debitoarei rezultă că în perioada 2009 – 2012 cât administratorul societății și-a condus activitatea, au fost operate ieșiri de mijloace fixe în valoare de intrare de 1.179.112 lei, reprezentând vânzări de mijloace de transport în valoare de intrare de 239.885 lei, pentru care s-au întocmit facturi de vânzare, și casări de mijloace fixe în valoare de intrare de 939.226, 92 lei, pentru care nu s-au întocmit toate documentele legale. Pentru operațiunile de casare în valoare de 939.226,92 lei operate în contabilitatea societății nu s-au întocmit documentele justificative prevăzute de legislația în vigoare – proces-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declarare a unor bunuri materiale, nu s-au identificat documente care să ateste obținerea și valorificarea sau distrugerea ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate din scoaterea efectivă din funcțiune a mijloacelor fixe. Conform procesului-verbal de sechestru nr. 42293A/12.11.2009, pus la dispoziție de creditoarea D.G.F.P. Ialomița, rezultă că s-a instituit sechestru în favoarea creditorului bugetar pe un număr de patru autoturisme, cu toate că aceste bunuri constituiau garanție în favoarea creditorului, ele au fost scoase din evidența societății debitoare fără a se face plata pentru diminuarea debitului, ceea ce a dus la înregistrarea de accesorii în sumă totală de 1.059.046 lei. Tot în aceeași manieră s-a procedat de către administratorul societății debitoare, faptele săvârșite fiind cele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, în sensul că s-a mărit în mod fictiv pasivul societății prin înregistrarea unei datorii către S.C. Relupo Company S.R.L. în valoare de 1.000.000 lei, pentru care nu a primit un drept de proprietate legal, fapte care atrag răspunderea patrimonială. Astfel, în baza contractului de vânzare-cumpărare din data de 24.05.2011 S.C. Relupo Company S.R.L. vinde către S.C. Ceram Material Construct S.R.L. un teren în suprafață de 8.658,46 m.p., situat în orașul Țăndărei, ., județul Ialomița, cu prețul de 336.000 euro, întocmindu-se factura de vânzare nr. 5733/24.05.2011 la valoarea de 1.385.428,8 lei, la cursul valutar al zilei. Ulterior, în data de 03.06.2011 cu factura nr. 5773 a fost anulată integral valoarea vânzării și s-a facturat în 2 rate, respectiv rata I în valoare de 461.810 lei și rata II în valoare de 461.810 lei, în data de 30.09.2011 cu factura nr. 6153. În urma acestei facturări a celor două rate prețul nou al terenului a devenit 923.620 lei, cu 461.808,8 lei mai mic decât valoarea din contractul încheiat în data de 24.05.2011. În data de 21.10.2011 cu factura nr. 6190 se anulează valoarea celor două rate facturate anterior, respectiv suma de 923.620 lei, în urma acestor înregistrări repetate în contabilitatea societății nu s-a mai regăsit intrat terenului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare. În data de 21.12.2011 S.C. Relupo Company S.R.L. facturează către S.C. Ceram Material Construct S.R.L. ”terenuri + clădiri situat în mun. Fetești, ., județul Ialomița, conform contract nr. 12/03.12.2011”, cu factura nr. 6264, la valoarea de 1.000.000 lei, fără a se respecta prevederile legale, în urma acestei vânzări în contabilitatea debitoarei înregistrându-se o datorie de 1.000.000 lei. Reclamantul concluzionează că pârâtul este răspunzător pentru faptele săvârșite și care sunt prevăzute în art. 138 alin. 1 lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006, prejudiciul astfel creat ridicându-se la valoarea totală de 2.591.304 lei, ce reprezintă debit neachitat către creditorul bugetar D.G.F.P. Ialomița și accesoriile aferente. În drept acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. a,d, și e din Legea nr. 85/2006.
Deși legal citat pârâtul L. C. nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la instanță.
Prin sentința nr.404F/27.02.2014 Tribunalul Ialomița a admis cererea și a obligat pârâtul să suporte suma de 2.591.304 lei din pasivul debitoarei, reținând următoarele:
„Conform informațiilor furnizate de Oficiul Registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița, pârâtul L. C. este asociat și a îndeplinit calitatea de administrator la societatea debitoare S.C. Material Construct S.R.L., până la deschiderea procedurii insolvenței, dispusă prin sentința civilă nr. 2512/F/18.11.2011. Același pârât este asociat și administrator la S.C. Relupo Company S.R.L., societate aflată în procedura simplificată de insolvență, deschisă prin încheierea din 10.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ . Prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitoarei S.C. Ceram Material Construct S.R.L., întocmit de lichidatorul judiciar desemnat prin încheierea de deschidere a procedurii s-a arătat că . de insolvență s-a datorat atât unor cauze obiective, reprezentate de scăderea producției pe fondul crizei economice care a afectat cu precădere sectorul construcții, debitoarea fiind producătoare de materiale de construcții, dar și unor cauze subiective, determinate de un management defectuos. Astfel s-a constatat că administratorul social nu a acționat ferm pentru recuperarea creanțelor, cuantumul acestora reprezentând 30% din datoriile societății, întârzierea în procurarea de surse având ca efect neplata creditelor și a obligațiilor bugetare, ceea ce a generat înregistrarea de accesorii foarte mari, fiind astfel blocată desfășurarea activității. Din centralizatorul depus la dosar cu facturile neîncasate de debitoare de la societatea comercială Relupo Company S.R.L., rezultă că în perioada ianuarie 2011 – martie 2012, valoarea totală a acestora este de 1.507.389,02 lei. Conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, efectuat la inițiativa lichidatorului judiciar, cu acordul creditorilor și care i-a fost comunicat pârâtului, iar acesta nu l-a contestat, reiese că suma menționată mai sus, este certă, lichidă și exigibilă, aceasta nefiind prescrisă. Același raport de expertiză relevă faptul că în perioada octombrie 2009 – iunie 2013, în contabilitatea societății debitoare au fost operate ieșiri de mijloace fixe, în valoare de 2.491.512,92 lei, reprezentate de vânzări de mijloace de transport, restituiri către firmele de leasing, casări de mijloace fixe. Urmare a verificării documentelor justificative de înregistrare în evidență și în contabilitate a operațiunilor economico – financiare efectuate, expertul care a întocmit raportul de expertiză a concluzionat că pentru operațiunile de casare, în valoare de 939.226,92 lei, ce se regăsesc în contabilitatea societății, nu s-au întocmit documentele prevăzute de lege, respectiv procesele – verbale de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale, prevăzute de OMEF nr. 3512/2008. Conform celor constatate de către expert, societatea debitoare, prin decizia administratorului său, pârâtul din prezenta cauză, a asigurat bunuri materiale de patrimoniu necesare producției – utilaje, instalații, clădiri, mijloace de transport, etc., societății comerciale Relupo Company S.R.L., care, prin valorificarea producției de materiale de construcții obținută, realiza venituri. Cum administratorul social nu a urmărit încasarea la termen, conform contractului de prestări servicii nr. 22/21.01.2010, a sumei de 1.507.389,02 lei, datorate de S.C. Relupo Company S.R.L. - societate la care de asemenea era asociat și administrator, se poate aprecia că pârâtul a folosit bunurile societății debitoare în interesul altei persoane, dar implicit și al său. Un alt obiectiv propus expertului a fost acela de a preciza dacă societatea debitoare a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Pe baza actelor puse la dispoziție și cu arătarea obligațiilor legale ce-i reveneau administratorului societății, reținând că scoaterea din evidențele contabile a unor mijloace fixe nu s-a făcut prin întocmirea proceselor – verbale impuse de lege, expertul a concluzionat că societatea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 coroborat cu prevederile OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile. În ceea ce privește stabilirea dacă s-a deturnat sau s-a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori s-a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, expertiza contabilă depusă la dosar relevă încheierea de către cele două societăți în care pârâtul era asociat și administrator, a contractului de vânzare – cumpărare din 24.05.2011, prin care S.C. Relupo Company S.R.L. vinde către S.C. Ceram Material Construct S.R.L. un teren în suprafață de 8658,46 mp, cu prețul de 336.000 euro, pentru care s-a întocmit factura de vânzare nr. 5733/24.05.2011 la valoarea de 1.385.428,80 lei. După efectuarea mai multor înregistrări în contabilitatea societății debitoare, la data de 21.12.2011 S.C. Relupo Company S.R.L., facturează către S.C. Ceram Material Construct S.R.L., teren și clădiri conform contractului nr. 12/0312/-2011, cu factura nr.6264, la valoarea de 1.000.000 lei. Deși în contabilitatea debitoarei apare înregistrată o datorie de 1.000.000 lei către S.C. Relupo Company S.R.L., pentru activul cumpărat nu s-a transmis dreptul de proprietate, contractul de vânzare – cumpărare nefiind încheiat sub semnătură privată sau autentificat și nici nu s-a înscris în cartea funciară, ceea ce face ca pasivul societății să fie mărit în mod fictiv cu suma arătată. Înscrisurile depuse la dosar susțin concluziile raportului de expertiză contabilă extrajudiciară enunțate, probe pe baza cărora instanța apreciază că pârâtul L. C., în calitate de administrator al debitoarei se face vinovat de săvârșirea faptelor ce se circumscriu celor prevăzute în art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006 și constând în aceea că: a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a mărit în mod fictiv pasivul persoanei juridice. În tabelul definitiv al creanțelor întocmit și depus la dosarul având ca obiect procedura insolvenței sunt înscrise creanțe în valoare totală de 8.299.881 lei din care creditoarea D.G.F.P. Ialomița, cu suma de 2.591.304 lei. În raportul informativ depus la dosar de către lichidatorul judiciar se menționează că până la data depunerii acestuia, februarie 2014, prin valorificarea bunurilor debitoarei și încasare de creanțe s-a recuperat suma de 239.559 lei, estimându-se că prin vânzarea și a celorlalte bunuri libere de sarcini și după deducerea cheltuielilor s-ar acoperi creanțe în cuantum de 51.443,9 lei. Considerând că ajungerea debitoarei în stare de insolvență s-a datorat și modului în care pârâtul L. C., în calitate de administrator social a condus activitatea societății, faptele reținute în sarcina acestuia fiind de natură a determina incapacitatea de plată, reținând și că prin valorificarea activelor societății și recuperarea creanțelor nu se acoperă integral pasivul debitoarei, judecătorul sindic apreciază că acțiunea în angajarea răspunderii pârâtului promovată de lichidatorul judiciar Cabinetul Individual de Insolvență – Hârsescu N. este întemeiată, astfel că o va admite. Pe cale de consecință, va obliga pe pârâtul L. C. – F. să suporte din pasivul debitoarei S.C. Ceram Material Construct S.R.L. suma de 2.591.304 lei.”
Împotriva acestei sentințe la data de 31.03.2014 a declarat recurs pârâtul, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 04.04.2014.
În motivarea recursului s-au arătat în esență următoarele: în mod greșit instanța a preluat în întregime concluziile unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară, faptele pretinse nu pot fi reținute.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține următoarele:
Soluția primei instanțe este fundamentată într-adevăr în mod esențial pe concluziile unui raport de expertiză extrajudiciară (concluzie care se desprinde dintr-o simplă lectură a hotărârii recurate). Raportul de expertiză este o probă în procesul civil în condițiile în care a fost administrat conform normelor procedurale. Așadar calitatea de probă a unui raport de expertiză nu ține exclusiv de calitatea celui care îl întocmește sau de obiectivele urmărite, ci de cadrul în care se realizează raportul privit în ansamblul său. Aceasta deoarece într-adevăr materialul probatoriu al unui proces trebuie să respecte niște standarde imperative printre care se află inclusiv dreptul părții adverse de a discuta acea probă (de la legalitatea, pertinența, concludența și utilitatea acesteia și până la modul efectiv de administrare care în cazul unei expertize înseamnă de pildă o anumită manieră de desemnare a expertului, dreptul la obiecțiuni).
Cum soluția instanței trebuie să fie fundamentată pe probatoriul cauzei (evident este vorba de un probatoriu administrat legal), iar în cazul de față această cerință nu este îndeplinită pentru că raportul de expertiză extrajudiciară nu poate reprezenta un raport de expertiză în sensul art. 201 C. (și nici nu reprezintă înscris doveditor pentru că el reprezintă o analiză asupra unor documente, iar nu un înscris în sensul de instrumentum probationis al unui act juridic), rezultă că soluția pronunțată nu este legală (fiind vorba de un recurs formulat în baza art. 3041 C. nu trebuie încadrat neapărat într-unul din motivele de la art. 304).
Deoarece nelegalitatea s-a produs la momentul încuviințării și administrării probatoriului rezultă că judecata trebuie reluată de la acest moment prin punerea în discuție a necesității administrării unui raport de expertiză contabilă. Prin urmare sentința recurată trebuie casată (modificarea nefiind posibilă în lipsa probatoriului care ar trebui să reprezinte fundamentul soluției).
Opinia separată a jud. I. în sensul reținerii cauzei spre rejudecare.
Dosarul de față este ulterior Legii nr.202/2010. În atare condiții trimiterea cauzei spre rejudecare după casare nu este posibilă decât o singură dată și pentru motivele de la art. 304 alin. 61 C. (ne-cercetarea fondului, nelegala citare a recurentului la administrarea probelor și dezbaterea fondului, nerespectarea competenței). Se observă că nu ne regăsim în niciuna din acest ipoteze. Ipoteza privind necercetarea fondului nu poate fi reținută deoarece legea, prin ipoteză, nu vorbește de o cercetare corectă (legală) a fondului tocmai pentru că este descrisă ipoteza unei casări. Necercetarea fondului la care se referă textul de lege mai sus menționat înseamnă deci o lipsă (materială) totală sau parțială (dar în acest din urmă caz asupra unor elemente esențiale) a unei analize a însuși raportului juridic litigios de către judecătorul fondului. Dacă însă judecătorul fondului a lămurit raportul juridic litigios atunci înseamnă că fondul a fost cercetat, analizat fără să conteze cât de incorect/nelegal a fost făcută analiza.
Opinia majoritară este în sensul casării sentinței recurate și trimiterii cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.
Astfel, conform prevederilor art. 312 alin. 5 Cod proc. civ., „Cu toate acestea, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad”.
Cercetarea fondului în primă instanță înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, aspect care se impune a fi analizat în concret, de la caz la caz. O analiză sumară, aparentă a fondului, fără lămurirea aspectelor determinante ale judecății și fără administrarea probelor esențialmente necesare pentru dezlegarea pricinii echivalează cu necercetarea fondului. Soluționarea fondului trebuie să aibă un caracter efectiv, determinat de analizarea concretă și completă a raporturilor juridice litigioase, pe baza probelor necesare. În condițiile în care nu a fost administrată o dovadă esențială pentru rezolvarea litigiului, cercetarea fondului este aparentă, situație echivalentă cu necercetarea acestuia, motive pentru care se impune trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-pârât L. C. F. împotriva sentinței civile nr.404F/27.02.2014 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C.I.I. H. N. - lichidator judiciar al debitoarei S.C. CERAM MATERIAL CONSTRUCT SRL.
Casează sentința recurată și
Cu majoritate:
Trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Cu opinie separată a jud. I. în sensul reținerii cauzei spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. G. S. L. C. Ș.
F. C. C.
GREFIER MIGLEȘ C. G.
Red. GFI
2 ex./22.10.2014
Judecător fond: D. C. T.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Sentința nr. 420/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
