Contestaţie. Decizia nr. 1965/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1965/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 29993/3/2006/a1*
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1965
Ședința publică de la 26 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: I. C.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: G. M.
====
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentele A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, AGENTIA D. STATULUI și . prin administrator special GRITAC D. C. împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUN.BUCUREȘTI, R A I. NAȚIONALĂ SA, . B. RESTRUCTURING SPRL ADMINISTRATOR JUDICIAR AL .>
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au fost consemnate prin încheierea de ședință de la 12.11.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.11.2014, și apoi la 26.11.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA :
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/18.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată, contestația formulată de debitorul . cu sediul în București, sector 4, ., ., . Direcției Generale a Finanțelor Publice București cu sediul în sector 2, București, Prof.Dr.D. Gerotă, nr. 13, s-a admis în parte contestația formulată de debitorul . împotriva creanței A. cu sediul în sector 1, București, Promoroacă, nr. 9-11, în ceea ce privește suma de 946.599,95 lei, pentru care s-a dispus înlăturarea din tabelul obligațiilor debitorului, și s-a admis în parte contestația formulată de debitorul . împotriva creanței Agenției D. Statului cu sediul în sector 1, București, Ș. V., nr. 43.
S-a dispus, de asemenea, înscrierea creditorului Agenția D. Statului în tabelul obligațiilor debitorului ., cu suma de 2.649.818,30 lei, s-a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de debitor împotriva creanței . s-a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de debitorul . împotriva creanței . cu sediul în sector 1, București, ., nr. 56.
P. a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a VII-a civilă sub nr._, debitorul . a formulat contestație împotriva creanțelor Administrației Finanțelor Publice sector 5 București, creanței A., creanței Administrației Finanțelor Publice Călărași, creanței ITM Călărași, împotriva creanței ADS-ului și creanței CHIMPEX, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună înlăturarea acestora din tabelul obligațiilor.
Prin sentința comercială nr. 2316/12.03.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială au fost respinse ca neîntemeiate contestațiile formulate de debitoarea . la creanțele aparținând creditorilor Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, A. pentru Valorificarea Activelor Statului București, RA I. Națională și .. De asemenea, a fost admisă în parte contestația debitoarei la creanța aparținând Agenției D. Statului și s-a dispus înscrierea creditorului în cuprinsul tabelului obligațiilor cu o creanță în cuantum de 2.746.226,96 lei și 985,19 USD.
Prin decizia comercială nr. 468R/15.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel București secția a VI-a Comercială s-a admis recursul formulat de debitorul ., s-a casat hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei în rejudecare primei instanțe.
Cu ocazia rejudecării s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 20.06.2012, s-a respins excepția tardivității contestației formulată de debitorul ..
Prin precizarea la contestație depusă la dosarul cauzei (fila nr.211), debitorul a arătat că în ceea ce privește creanța creditoarei D.G.F.M.B. urmează a se avea in vedere ca la momentul fuzionării prin absorbție a . cu S.C. CEREALCOM CĂLĂRAȘI S.A. a solicitat organelor fiscale efectuarea unui control de fond la ambele societăți, pana la momentul fuziunii, control din care a rezultat situația debitelor restante la 31.12.2001, a majorărilor și penalităților calculate până la 08.04.2002 (aferente debitelor restante la 31.12.2001) pentru ambele societăți. Conform anexei explicative la prezenta (înregistrată la DGFPMB-AFP-sector 5 sub nr._/19.04.2003, ca parte a actului de control) urmează a constata ca societatea absorbita, S.C. CEREALCOM CĂLĂRAȘI, avea debite restante mult mai mari decât subscrisa. Prin fuziune S.C. R. INTERNATIONAL S.A. a preluat aceste debite ( cu tot cu majorări și penalități aferente ) precum și alte debite, neevidențiate în actul de control anexat, dar care au fost cuprinse în suma cu care DGFP MB s-a înscris la masa credală. La data fuziunii ( conform balanțelor de verificare ale celor doua societăți ) debitele erau: CEREALCOM CALARAȘI - Asigurări sociale -_.72lei, Asigurări de sănătate-_.12, Fond șomaj -_.42, în TOTAL - 399.772. 26 lei, R. INTERNATIONAL SA - Asigurări sociale -_.80 lei; - Asigurări sănătate -_.54; fond șomaj -3933.57, în TOTAL -_.91lei;
Debitorul a mai arătat că în ceea ce privește creanța ADS înțelege să conteste întreaga sumă, deoarece ea nu rezultă din raporturile ADS si S.C. R. S..A.,toate sumele pretinse rezultând din raporturile juridice conținute de contractele de concesionare nr. 48/16.10.2000, 82/19.12.2000 si 63/09.11.2000 încheiate între ADS si COMCEREAL CĂLĂRAȘI iar preluarea obligațiilor din aceste contracte de către S.C. R. INTERNATIONAL S.A. s-a făcut numai ca urmare a fuziunii, subscrisa neavând niciodată raporturi de concesiune în cadrul acestor contracte cu ADS-ul; odată nu reînființarea S.C. COMCEREAL CĂLĂRAȘI S.A. trebuie analizat și stabilit care dintre creanțele ( și în ce cuantum) din tabelul preliminar își au izvorul în raporturile dintre S.C. R. INTERNATIONAL S.A. și creditorii respectiv, și care dintre ele își au izvorul in raporturile juridice dintre COMCEREAL CĂLĂRAȘI S.A. și creditorii din prezenta cauză. În subsidiar, urmează ca instanța să aibă în vedere contestarea de către debitor a cuantumului creanței ADS în raport de hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei anterior.
În ceea ce privește creanța A., debitorul a arătat că suma de 89.906, 18 lei ( parte din suma cu care A. s-a înscris la masa credală) a rezultat urmare a preluării de către A. de la Casa de Asigurări de Sănătate Călărași a debitului pe care S.C. CEREALCOM Călărași S.A .îl avea față de bugetul de stat cu titlul de asigurări de sănătate; suma de 946.599, 95 lei ce ar rezulta din contractul de v/c de acțiuni pe AVOCOLA B.: instanța, Tribunalul București - secția a VI a comercială, a statuat prin S...05.2007 dreptul la acțiune privind daunele interese reprezentând c/valoare gaj investiției neefectuată e prescris, la fel și pentru suma ce reprezenta daune interese reprezentând fonduri de restructurare și a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate (soluția a rămas irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia corn. nr.558/16.11.2007 a Curtea de Apel București secția a - secția a VI a comerciala și prin respingerea recursului prin decizia 2518/23.09.2008 a ICCJ). suma de 421.050, 50 lei reprezentând c/val gaj constituit in vederea garantării investițiilor pentru contr. de v/cump. Acțiuni la COMCEREAL SA Dambovita: prin decizia corn. 361/26.04.2005 a Curtea de Apel București secția a V- a comercială a fost respins apelul formulat de A. împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond (s.c._/18.10.2004 a Tribunalul București secția a IV- a civilă) care respinsese ca prescris dreptul la acțiune pretențiile reclamantei A., iar prin decizia pronunțată în recurs la data 27.06.2007 ÎCCJ a respins recursul A. ca nefondat ( toate hotărârile indicate se afla deja la dosarul cauzei);
În ceea ce privește creanța RA Imprimeriile Naționale – acesta derivă tot din raporturile juridice pe care acest creditor le-a avut cu COMCEREAL CĂLĂRAȘI, astfel încât se impune ca și pentru clarificarea acestei situații juridice instanța să încuviințeze cererea sa privind efectuarea unei expertize contabile având obiectivele indicate la un termen anterior.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, COMPANIA NAȚIONALĂ I. N. SA a solicitat respingerea cererii debitorului de efectuare a unei expertize contabile în cauză, arătând că suma solicitată rezultă dintr-un titlu executoriu, respectiv sentința nr.619/2006 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr.694/2006 definitivă și irevocabilă.
Prin concluziile scrise, creditorul . solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate, având în vedere că în ceea ce privește suma de 34.378,04 lei reprezentând cheltuieli de judecată, acestea rezultă din litigiile ce au făcut obiectul dosarelor nr._ și nr._, soluționate în mod irevocabil în favoarea sa.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
1.În ceea ce privește creanța Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, instanța a reținut că acest creditor a solicitat înscrierea la masa credală a societății debitoare cu suma de 14.359.480 lei, reprezentând obligații de plată restante ale debitoarei la bugetul consolidat al statului și accesorii calculate până la data de 30.11.2007, fiind înscrisă în tabelul preliminar al obligațiilor R. INTERNATIONAL întocmit de fostul administrator judiciar desemnat în cauză, respectiv FINCONTA CONSULTING S.P.R.L, cu suma de 14.359.480 lei, în categoria creanțelor garantate, conform art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea 85/2006. Instanța nu a reținut susținerile debitorului potrivit cărora suma nu este datorată în integralitate de debitoare raportat la faptul ca în anul 1999 a existat o fuziune între R. International S.A. - societate absorbantă - și Comcereal S.A. Călărași - societate absorbită -, fuziune care a fost anulată prin Sentința Comercială nr._.11.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială. Astfel, prin Sentința Comercială nr. 4643/14.11.2005 invocată de debitoare în susținerea contestației sale, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1015/26.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație de Justiție, a fost respins capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară, astfel că, în prezent, toate actele și faptele juridice care au generat obligații de plată ale R. INTERNAȚIONAL S.A. către bugetul consolidat al statului în perioada anterioară anularii fuziunii nu au fost desființate retroactiv. În consecință, având în vedere efectele fuziunii dintre cele două societăți, prev. de art.250/Legea nr.31/1990, a operat transmiterea universală a patrimoniului de la persoana juridică absorbită către persoana juridică absorbantă, care devine succesoarea în drepturi, dar și în obligații a celei dintâi. Ca efect al fuziunii prin absorbție între R. International S.A. și Comcereal S.A. Călărași, toate obligațiile societății absorbite au trecut în sarcina societății absorbante, inclusiv obligațiile de plată a contribuțiilor către bugetul consolidat al statului ce au făcut obiectul declarației de creanță a Direcției Generale a Finanțelor Publice București.
Față de cele reținute mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată contestația debitorului . împotriva creanței Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București.
2. Referitor la contestația împotriva creanței A.V.A.S. instanța a reținut că prin cererea de admitere a creanței, A. a solicitat înscrierea la masa credală a societății debitoare cu suma de 1.460.365,58 lei, reprezentând: sold creanța preluată de A. de la Casele de Asigurări de Sănătate Călărași, București și Prahova, contravaloare investiții contractate și nerealizate conform Contracte de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate între debitoare, în calitate de cumpărător și A. în calitate de vânzător (acțiuni), cheltuieli de valorificare creanțe și cheltuieli de judecată. În Tabelul preliminar al obligațiilor R. INTERNATIONAL întocmit de fostul administrator judiciar desemnat în cauză, respectiv FINCONTA CONSULTING S.P.R.L,. A. a fost înscrisă cu suma de 1.457.558,63 lei, în categoria creanțelor garantate, conform art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea 85/2006, administratorul judiciar desemnat anterior respingând creanța compusă din sume reprezentând cheltuieli de valorificare creanțe (2.316,95 lei) și cheltuieli de judecata (500 lei).
Prin contestația formulată, debitoarea contesta înscrierea în Tabelul Preliminar al obligațiilor a creanței A. compusă din suma de 1.457.558,63 lei si 2.316,95 lei motivat de următoarele:
Suma de 89.906,18 lei reprezenta o parte din creanța preluată de A. de la Casa de Asigurări de Sănătate Călărași aferentă datoriei înregistrate de Cerealcom S.A., iar o importantă sumă din această datorie a fost achitată de R. International până la contestarea fuziunii dintre cele doua societăți, data de la care debitoarea considera că nu mai are nici o datorie către A. raportat la anularea fuziunii;
Suma de 946,599,95 lei rezultată din Contractul de vânzare -cumpărare acțiuni Avicola B. nu ar fi fost datorată de debitoare, în baza Sentinței Comerciale nr._.05.2007 prin care se specifica: "sumele solicitate cu titlu de contravaloare gaj și fonduri restructurale sunt supuse termenului de prescripție prevăzut de art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958", iar în ceea ce privește daunele interese "instanța respinge pretențiile reclamantei ca neîntemeiate".
Suma de 421.050,50 lei rezultată din Contractul de vânzare - cumpărare acțiuni Comcereal Dambovita nu ar fi fost datorata de debitoare, în baza Sentinței Comerciale nr. 361 /26.04.2005 prin care a fost respinsă acțiunea A. constatându-se prescris dreptul la acțiune al reclamantei, sentința rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de A..
Analizând în continuarea contestația debitorului, instanța reține că în ceea ce privește suma de 89.906,18 lei, aceasta suma reprezintă restul de plata a creanței datorate de R. International S.A. către A. ca urmare a preluării de către aceasta de la Casele de Asigurări de Sănătate Călărași, București si Prahova a creanței totale in cuantum de 492.954,01 lei, din care suma de 403.047,83 lei a fost achitata de către debitoare, in baza Protocoalelor încheiate între Casele de Asigurări de Sănătate și A..
Astfel, restul rămas de achitat de către debitoare, respectiv suma de 89.906,18 lei, a reprezentat creanța cu care A. a solicitat înscrierea la masa credală a R. International S.A. Instanța a mai reținut că prin sentința comercială nr. 4643/14.11.2005 invocată de debitoare în susținerea contestației sale, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1015/26.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație de Justiție, a fost respins capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară, astfel că, în prezent, toate actele și faptele juridice care au generat obligații de plată ale R. INTERNAȚIONAL S.A. către bugetul consolidat al statului în perioada anterioară anulării fuziunii nu au fost desființate retroactiv. În consecință, având în vedere efectele fuziunii dintre cele două societăți, prev. de art.250/Legea nr.31/1990, a operat transmiterea universală a patrimoniului de la persoana juridică absorbită către persoana juridică absorbantă, care devine succesoarea în drepturi, dar și în obligații a celei dintâi. Ca efect al fuziunii prin absorbție între R. International S.A. și Comcereal S.A. Călărași, toate obligațiile societății absorbite au trecut în sarcina societății absorbante, inclusiv obligațiile de plată a sumei de 89.906,18 lei către A..
În ceea ce privește contestarea sumei de 946,599,95 lei, prin sentința civila nr. 7031 din data de 23.05.2007 pronunțată de Tribunalul București, s-a decis in sensul ca A. nu poate solicita obligarea contestatoarei la plata de daune interese reprezentând contravaloare gaj investiție neefectuata in temeiul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni Avicola B., deoarece dreptul A. de a solicita aceste sume ar fi prescris. Aceasta sentința a fost desființată de către Curtea de Apel București care, admițând apelul declarat de A., a trimis cauza Tribunalului București spre rejudecare. Debitoarea a formulat recurs împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, însă Înalta Curte de Casație si Justiție a constatat nulă cererea de recurs formulată de R. International S.A.
În rejudecare, prin Sentința Comerciala nr. 2155/06.02.2009, Tribunalul București a respins cererea de chemare în judecată formulată de A., prin care aceasta solicita ca să se constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.4066/30.06.1999 și pe cale de consecință, a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Creditoarea a formulat apel împotriva acestei sentințe pronunțate în prima instanță de Tribunalul București, însa Curtea de Apel București a suspendat cererea de apel în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea privind procedura insolvenței, măsura suspendării fiind menținută și în prezent.
Examinând în continuare creanța în cuantum de 946,599,95 lei, instanța a reținut că din considerentele sentinței civile nr.2155/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a VI-a comercială, a rezultat că R. International S.A. și-a îndeplinit obligațiile din punct de vedere financiar, investițiile efectuate ridicându-se la valoarea de 13._ lei, în condițiile în care angajamentul său investițional reprezenta 9._ lei, astfel ca nu se impunea aplicarea sancțiunii rezoluțiunii, o asemenea măsura fiind nejustificat de aspră raportat la buna-credința de care a dat dovada societatea cumpărătoare în executarea obligațiilor investiționale. S-a mai reținut că, din punct de vedere financiar, investiția a fost realizată, R. solicitând reclamantei să recunoască acele investiții. Totodată s-a reținut și imposibilitatea executării investițiilor în integralitate, față de scadențele înscrise în anexa 4, ulterior datei de 10.07.2003, când S.C. Avicola B. S.A. a fost supusă procedurii falimentului". P. toate motivele enunțate, Tribunalul București a respins toate capetele de cerere ale acțiunii introductive formulata de A..
În ceea ce privește suma de 421.050,50 lei, raportat la împrejurarea că debitoarea nu a depus sentința comercială la care a făcut referire în contestație, sentința prin care s-ar constata că suma nu era datorată de către debitoare, rezulta că aspectele în baza cărora se solicita înlăturarea acestei creanțe de la masa credală a R. International nu au fost dovedite, motiv pentru care contestația a fost nefondata sub acest aspect.
Referitor la suma de 2.316,95 lei reprezentând cheltuielile efectuate de intimata A. pentru valorificarea creanțelor preluate de la Casele de Sănătate Călărași, București și Prahova, aceasta sumă nu a fost înscrisă de fostul administrator judiciar în Tabelul Preliminar, astfel că acest motiv al contestației a fost lipsit de interes.
În consecință, față de cele reținute mai sus, instanța a admis în parte contestația formulată de debitorul . împotriva creanței A., în ceea ce privește suma de 946.599,95 lei, pentru care a dispus înlăturarea din tabelul obligațiilor debitorului.
3.În ceea ce privește creanța Agenției Domeniului Statului, prin cererea de admitere a creanței, acest creditor a solicitat înscrierea la masa credală a societății debitoare cu suma de 2.839.142,31 lei și 985,15 USD, compusă din: suma de 1.511.058,22 lei reprezentând redevența, TVA și penalități de întârziere calculate până la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, în temeiul contractului de concesiune nr. 82/19.12.2000; suma de 143.417,27 lei reprezentând redevența, TVA și penalități de întârziere calculate până la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, în temeiul contractului de concesiune nr. 63/09.11.2000; suma de 831.287,82 lei reprezentând redevența și penalități de întârziere calculate pana la data deschiderii procedurii insolventei debitoarei, în temeiul contractului de concesiune nr. 48/16.10.2000; suma de 407.379,30 lei reprezentând penalități de întârziere pentru nerealizarea investițiilor stabilite conform contractului de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 82/14.12.2000; suma de 985,15 USD reprezentând penalități de întârziere pentru nerealizarea investițiilor stabilite conform contractului de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 63/09.11.2000. În tabelul preliminar al obligațiilor R. INTERNATIONAL întocmit de fostul administrator judiciar desemnat în cauză, respectiv FINCONTA CONSULTING S.P.R.L. Agenția Domeniului Statului a fost înscrisă cu suma de 3.221.623,02 lei, în categoria creanțelor bugetare, conform art. 123 pct. 4 din Legea 85/2006.
Referitor la contractul de concesiune nr. 82/19.12.2000, prin Sentința Comercială nr._/03.12.2004 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă, debitoarea a fost obligată la plata următoarelor sume: 5._ lei redevența scadentă în 2002,_ lei penalități de întârziere calculate până la data de 27.03.2003 asupra redevențelor scadente în 2001 și 2002, precum și penalități de întârziere de 0,06%/zi asupra sumei de 5._ lei de la data de 28.03.2003 până la data pronunțării hotărârii și penalități de întârziere calculate în continuare până la data plații efective la nivelul celor prevăzute pentru creanțele bugetare. Pe cale de consecință, suma datorată de R. International în temeiul contractului de concesiune nr. 82/19.12.2000, conform sentinței judecătorești mai sus menționate, a fost de 1.421.353,27 lei, și nu suma cu care a solicitat ADS să fie înscrisă la masa credală, respectiv 1.511.058,22 lei.
Referitor la contractul de concesiune nr. 63/09.11.2000, prin Sentința Civilă nr. 5178/_ pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constat că "ADS este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, astfel că este obligată la plata sumei de 2.735,54 lei reprezentând redevența nedatorată către R. International și suma de 7.467,25 lei cheltuieli de judecată". Pe cale de consecință, în temeiul acestui contract de concesiune, R. International nu datora nici o sumă către ADS, ci, din contră, ADS datora către debitoare suma de 10.201,79 lei.
Referitor la contractul de concesiune nr. 48/16.10.2000, prin Sentința Comercială nr. 7799/09.06.2004, rămasă definitivă și irevocabilă, a respins cererea introdusă de R. International în contradictoriu cu ADS prin care reclamanta solicita ca instanța de judecată să constate că acest contract de concesiune era în ființă și să dispună anularea tuturor demersurilor întreprinse de intimată în vederea reconcesionării. Pe cale de consecința, în baza contractului de concesiune reziliat de către ADS în data de 29.05.2003, debitoarea avea de achitat către ADS suma de 831.287,52 lei, suma solicitată și prin declarația de creanță depusă la dosar.
Referitor la contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 82/14.12.2000, debitoarea nu a precizat în cuprinsul contestației sale care erau motivele pentru care suma solicitată de ADS în temeiul acestui contract nu ar fi fost datorată și nici nu a dovedit în vreun fel netemeinicia solicitării ADS de a fi înscrisă la masa credală a R., drept care nu au fost reținute susținerile sale cu privire la această creanță.
Referitor la contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 63/09.11.2000, debitoarea nu a precizat in cuprinsul contestației sale care ar fi motivele pentru care suma solicitata de ADS in temeiul acestui contract nu ar fi datorata si nici nu a dovedit in vreun fel netemeinicia solicitării ADS de a fi înscrisa la masa credala a R., drept care a impus respingerea contestației debitoarei sub acest aspect. Mai mult, suma solicitată de ADS în temeiul acestui contract ( 985,15 USD), nici nu a fost înscrisă de fostul administrator judiciar în Tabelul Preliminar al obligațiilor debitoarei, astfel ca, solicitarea debitoarei a apărut ca fiind lipsită de interes.
În consecință, față de cele reținute mai sus, instanța a admis în parte contestația formulată de debitorul . împotriva creanței Agenției D. Statului și a dispus înscrierea creditorului Agenția D. Statului în tabelul obligațiilor debitorului ., cu suma de 2.649.818,30 lei.
4. In ceea ce privește creanța S.C. P. S.A, prin cererea de admitere a creanței formulată în cadrul Dosarului nr._, S.C. P. S.A. a solicitat înscrierea la masa credală a societății debitoare cu suma de 12.875,92 lei, reprezentând cheltuieli de judecată stabilite prin Decizia Civila nr. 1399R din data de 15.08.2006, irevocabilă, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în Dosarul nr._ . În Tabelul preliminar al obligațiilor R. INTERNATIONAL întocmit în cadrul Dosarului nr._ S.C. P. S.A. a fost înscrisă cu suma de 12.875.92 lei, în categoria creanțelor chirografare, conform art. 123 pct. 7 din Legea 85/2006. Ulterior, în cadrul Dosarului nr._ 6, având ca obiect procedura insolventei R. International, S.C. P. S.A. a formulat declarație de creanță pentru suma de 1.549.328 lei reprezentând creanța rămasă de plată ca urmare a relațiilor dintre cele doua societăți, dobânzi comerciale și cheltuieli de judecată. În Tabelul Preliminar al obligațiilor întocmit de fostul administrator judiciar în cadrul Dosarului nr._ 6, intimata a fost înscrisă cu suma de 1.549.328 lei în categoria creanțelor chirografare.
Deși prin contestația formulată, debitoarea a invocat netemeinicia înscrierii creanței S.C. P. S.A. în cuantum de 34.378,04 lei având în vedere că litigiile dintre cele două societăți erau încă în curs, aceasta nu a specificat ce reprezintă suma contestată, în ce temei nu ar fi fost datorată această sumă către P. S.A., simpla afirmație, nedovedită, conform căreia între cele două societăți exista litigii, astfel că suma contestată nu a era datorata, neputând fi reținută.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de debitor împotriva creanței .>
5.In ceea ce privește creanța C.N. I. NAȚIONALA S.A, instanța a reținut că prin cererea de admitere a creanței, I. Naționala a solicitat înscrierea la masa credală a societății debitoare cu suma de 2.205,26 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate de debitoare în baza comenzii nr._/12.03.2003, creanța la plată căreia R. International a fost obligată prin Sentința Civilă nr. 619/14.06.2006 pronunțată de Judecătoria Călărași în Dosarul nr. 694/2006, precum și cheltuieli de judecată acordate prin aceeași sentință. În Tabelul preliminar al obligațiilor R. INTERNATIONAL întocmit de fostul administrator judiciar desemnat în cauză, respectiv FINCONTA CONSULTING S.P.R.L,. C.N. I. NAȚIONALA S.A. a fost înscrisă cu suma de 2.205,26 lei, în categoria creanțelor chirografare.
Prin contestația formulata, debitoarea contesta înscrierea creanței Imprimeriei Naționale în Tabelul Preliminar al obligațiilor motivat de împrejurarea că suma nu era datorată de R. International, ci de Comcereal S.A.
Conform dispozitivului Sentinței Civile nr. 619/14.06.2006 pronunțată de Judecătoria Călărași în Dosarul nr. 694/2006, partea obligată la plata sumei de 2.000 lei reprezentând creanța contractuală restantă și neachitată și la plata sumei de 166,26 lei cheltuieli de judecată a fost S.C. R. INTERNATIONAL S.A., și nu S.C. COMCEREAL S.A, cum în mod eronat a susținut contestatoarea, astfel că suma solicitată de intimată a avut caracter cert, lichid și exigibil, fiind constatată printr-o hotărâre judecătorească ce a fost și investită cu formulă executorie.
P. argumentele reținute mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată contestația formulată de debitoare împotriva înscrierii creanței C.N. I. NAȚIONALA S.A. în Tabelul Preliminar al obligațiilor debitoarei.
Împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă a făcut recurs recurenta debitoare . prin administrator special GRITAC D. C. și recurentele creditoare: A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI ȘI AGENȚIA D. STATULUI.
Recurenta debitoare consideră sentința mai sus amintită ca fiind netemeinică și nelegală, și solicită, în principal, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară contabilă, și în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii pronunțate de către prima instanță în sensul admiterii în totalitate a contestației formulate de către recurentă în raport de creanțele contestate, pentru următoarele motive:
1.Arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică fiind pronunțată cu încălcarea principiului potrivit căruia un act juridic anulat nu mai poate produce efecte juridice, el fiind desființat retroactiv și în contradicție cu îndrumările date de către instanța de recurs prin decizia de casare nr. 468R/15.03.2011 prin care prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul București:
Prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S.C. R. INTERNATIONAL S.A. din 10.11.2001 s-a aprobat fuziunea prin absorbție a S.C. CEREALCOM CALARASI S.A. cu S.C. R. INTERNATIONAL S.A. iar prin actul adițional s-au operat modificările în actul constitutiv conform prevederilor hotărârii.
Prin sentința ..11.2005 a T.B. – definitivă și irevocabilă – instanța a constatat nulitatea Hotărârii A.G.E.A., precum și a actului adițional nr. 120/03.12.2001, autentificat sub nr. 1853/1999 de BNP A. Timis.
Concluzionează că operațiunea juridică a fuziunii celor două societăți a fost desființată retroactiv; în acest sens s-a exprimat și Curtea de Apel București – Secția a VI-a Comercială în decizia comercială nr. 468R/15.03.2011 prin care a admis recursul recurentei la hotărârea prin care fusese respinsă contestația la tabelul preliminar.
Arată că ulterior, prin sentința comercială nr. 6974/26.05.2011 a T.B. Secția a VI-a Comercială, pronunțată în dosarul_/2010 – irevocabilă – s-a dispus ,,radierea din registrul comerțului a mențiunii privind fuziunea prin absorbție a S.C. R. INTERNATIONAL ( societate absorbantă) cu S.C. CEREALCOM S.A. (societate absorbită) înregistrată în registrul comerțului în baza cererii nr._/01.02.2002 și soluționată prin încheierea judecătorului delegat la ORC – TB nr. 1012/06.02.2001’’.
Mai arată că prin sentința comercială nr. 784/09.02.2011 a Tribunalului Călărași – Secția Comercială pronunțată în dos._ s-a dispus radierea mențiunii privind radierea S.C. CEREALCOM S.A. Călărași.
Ca efect al hotărârilor indicate mai sus precizează că S.C. CEREALCOM S.A. și-a redobândit personalitatea juridică, fiind reînregistrată la O.R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași tot sub vechiul nr de înmatriculare, J_, având CUI_, tot cu sediul în Călărași, .. 2 (așa cum rezultă din adresa-extras nr._.12.2011 depusă la dosarul cauzei).
Arată în continuare că la dosarul cauzei a depus acte din care rezultă legătura intrinsecă dintre patrimoniul acesteia și al societății absorbite, faptul că ponderea masivă în cadrul datoriilor acesteia față de creditorii din prezenta cauză o au de fapt datoriile cu care societatea absorbită a venit în cadrul fuziunii.
a) Susține că, astfel din suma cu care D.G.F.P. București s-a înscris la masa credală în tabelul preliminar, respectiv 14.359,480 lei numai o mică parte reprezintă datorie a acesteia către bugetul statului, restul fiind datorie a S.C. CEREALCOM Călărași; nu se poate ști nici valoarea corectă a accesoriilor pe care aceasta le datorează către buget deoarece nu se cunoaște valoarea datoriei către bugetul de stat.
Mai susține că în acest sens, având în vedere și indicațiile date în decizia de casare, a solicitat instanței de fond ce a rejudecat prezenta cauză să încuviințeze efectuarea unei expertize contabile care să stabilească în mod corect, în raport de elementele prinse în contabilitatea celor două societăți în bilanțul făcut înaintea fuziunii, sumele ce erau datorate către bugetul de stat precum și către alți creditori, pentru a afla dacă creanțele cu care s-au înscris creditorii în tabelul preliminar își aveau izvorul în raporturile juridice cu recurenta sau nu.
Concluzionează că raționamentul instanței de fond care, rejudecând contestația ca urmare a casării primei hotărâri pronunțate de către judecătorul sindic, duce la concluzia că ,,având în vedere că efectele fuziunii dintre cele două societăți prev. De art. 250 din Legea nr. 31/1990 a operat transmiterea universal a patrimoniului de la persoana juridică absorbită la persoana juridică absorbantă, inclusiv obligațiile de plată a contribuțiilor către bugetul consolidat al statului ce au făcut obiectul declarației de creanță a D.G.F.P. București (…) instanța va respinge ca neîntemeiată contestația debitorului împotriva creanței D.G.F.P. București.’’
b) Arată că, în ceea ce privește creanța ADS-ului, instanța de casare a indicat în decizia civilă nr. 468R/15.03.2011 următoarele: ,,tot astfel în privința creanței ADS trebuie analizat raportul juridic rezultat din operațiunea de fuziune și din perspectiva actului adițional nr. 1 la contractul de concesiune nr. 82/2000, încheiat de societatea debitoare cu ADS și a sentinței comerciale nr._/03.12.2004 privind debitul societății debitoare și evident valabilitatea raportului juridic dintre ADS și societatea debitoare în urma anulării fuziunii din perspectiva actului adițional nr. 1 și a sentinței com. nr._/03.12.2004.’’
Mai arată că în hotărârea pronunțată de către instanța de fond, în rejudecare, judecătorul sindic a admis doar în parte contestația împotriva creanței ADS-ului, deși în decizia de casare se dăduseră îndrumări cu privire la analizarea acestui aspect, reținând că ,,referitor la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 82/14.12.2000 debitoarea nu precizează în cuprinsul contestației care ar fi motivele pentru care suma solicitată de ADS în temeiul acestui contract nu ar fi datorată și nici nu a dovedit netemeinicia susținerilor ADS-ului, drept care nu vor fi reținute susținerile sale cu privire la această creanță.’’
Susține că așa cum a arătat deja C. a dat instanței de fond indicații în sensul de a analiza creanța ADS din perspectiva valabilității raportului juridic intre ADS și societatea debitoare urmare anulării fuziunii.
Precizează că cu toate acestea judecătorul fondului susține că recurenta nu a motivat de ce contestă suma rezultată din contractul nr. 82/2000 și arată că nu reține susținerile acesteia; exact aceeași motivație consideră că o regăsește și cu privire la contestația acesteia împotriva sumei pretinsă ca creanță de ADS în temeiul contractului 63/2000.
c) Consideră că în ceea ce privește creanța A.: pentru suma de 421.050,50 lei 8 C/valoare gaj pentru garantarea investițiilor pentru contr. de vânzare-cumpărare acțiuni pentru COMCEREAL Dâmbovița va depune decizia ..04.2005 a C. prin care a fost respins apelul A. la hotărârea pronunțată de instanța de fond care stabilise ca dreptul material la acțiune era prescris (sentința com. nr._/18.10.2004 a TB – Secția a VI-a – fiind depusă la dosarul cauzei). Consideră și sub acest aspect că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, contestația trebuind să fie admisă și cu privire la această sumă.
d) Mai consideră că referitor la creanța S.C. P. S.A. a arătat încă de la început, când a contestat creanța cu care s-a înscris în tabelul preliminar din dosarul_ că suma de 34.378 lei nu reprezenta cheltuieli de judecată datorate către acest creditor, existând înscrisuri (respectiv hotărâre judecătorească) doar pentru suma de 12.875,92 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar diferența de la 12.875,92 lei până la 34.378 lei nu a putut fi justificată ca fiind cheltuieli de judecată, deoarece nu erau constatate ca prin titluri, aspect firesc de altfel din moment ce litigiile dintre recurentă și creditor au fost suspendate ca urmare a intrării în insolvență a acesteia.
Susține că contestația formulată la primul tabel preliminar se referă la suma cu care s-a înscris S.C. P. S.A. în acel tabel preliminar și nu la suma cu care a fost înscris de administratorul judiciar FINCONTA CONSULTING ulterior, aspect ce va fi analizat separate.
2. Arată că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este nelegală și netemeinică și sub aspectul unei soluții pronunțate în temeiul administrării doar a probei cu înscrisuri, instanța de fond nesoluționând cererea sa de administrare a probei cu expertiza tehnică judiciară contabilă:
Mai arată că în mod repetat în cadrul judecării contestației a solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă, indicând și obiectivele propuse, considerând că este o probă utilă și concludentă în dezlegarea contestației; instanța a prorogat pronunțarea asupra acestei probe câteva termene de judecată, susținând că se va pronunța după depunerea tuturor înscrisurilor, și ulterior a trecut la judecarea cauzei în baza înscrisurilor fără a mai lua vreo măsură cu privire la proba propusă de recurentă.
Consideră că această probă era absolut necesară pentru a se lămuri situația concretă a sumelor din tabelul preliminar, urmând ca după administrarea probei, instanța să soluționeze cauza din punct de vedere al existenței sau neexistenței raporturilor juridice a acesteia cu creditorii respectivi.
Având în vedere cele expuse mai sus, precum și probele ce se vor administra în cauză, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea de probe sau modificarea în parte a hotărârii primei instanțe prin admiterea contestației acesteia.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 299 și urm. Din vechiul Cod de proc.civ, Legea nr. 85/2006 modificată.
Recurenta creditoare A. pentru Administrarea Activelor Statului solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației formulată de debitoare și înscrierii AAAS în tabelul creditorilor și cu suma de 946.599,95 lei, sumă care a fost înlăturată ca urmare a admiterii în parte a contestației debitoarei de către Tribunalul București, apreciind pe fond că suma este certă, lichidă ți exigibilă.
Recurenta creditoare A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației formulate de către debitoare și înscrierea AAAS în tabelul creditorilor cu suma de_,95 lei, sumă care a fost înlăturată ca urmare a admiterii în parte a contestației debitoarei de către Tribunalul București, apreciind pe fond că suma este certă, lichidă și exigibilă.
În motivarea recursului, arată că AAAS a formulat declarație de creanță prin care solicită înscrierea în tabelul creditorilor S.C. R. Internațional S.A. cu următoarele sume:_,18 lei reprezentând suma preluată de către instituția sa de la CAS Călărași,_,95 lei sumă rezultată din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni prin care debitoarea a achiziționat acțiuni de la S.C. Avicola S.A. B.,_,50 lei reprezentând contravaloare gaj constituit în vederea garantării investițiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni la S.C. Comcereal S.A. Dâmbovița.
Mai arată că față de solicitarea AAAS de înscriere în tabelul creditorilor debitoarei, debitoarea a formulat contestație solicitând înlăturarea din tabelul preliminar a tuturor sumelor. Judecătorul sindic a admis în parte contestația dispunând înlăturarea din tabelul creditorilor a sumei de_,95 lei, având în vedere că pentru această sumă a constatat în mod irevocabil prescripția dreptului de a solicita această sumă de către AAAS.
Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nefondată. Astfel, menționează că este adevărat că Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 7031/23.05.2007, a admis prescripția dreptului AAAS de a solicita aceste sume, însă această sentință a fost casată prin Decizia comercială nr. 558/16.11.2007 și a fost trimisă cauza spre rejudecare, iar recursul formulat de către pârâta S.C. R. Internațional S.A. împotriva deciziei de casare a fost anulat prin Decizia nr. 2518/23.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În rejudecarea pe fond, la Tribunalul București s-a constituit dosarul nr._ în soluționarea căruia, instanța a pronunțat sentința comercială nr. 2155/06.02.2009, prin care respinge acțiunea AAAS ca neîntemeiată și nu ca fiind prescris dreptul la acțiune. Împotriva acestei sentințe, AAAS a formulat apel, care s-a constituit având același număr,_, înregistrat pe rolul Curții de Apel București. La data de 14.09.2009 soluționarea apelului a fost suspendată, având în vedere că împotriva S.C. R. Internațional S.A. s-a declanșat procedura insolvenței.
Pe cale de consecință, susține că datorarea sumei de_,95 lei de către S.C. R. Internațional S.A. nu a fost soluționată în mod irevocabil sub nici un aspect, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond. În atare condiții, având în vedere și faptul că împotriva S.C. R. Internațional S.A. s-a declanșat procedura insolvenței, AAAS și-a exercitat dreptul de creditor, solicitând înscrierea în tabelul creditorilor debitoarei și cu suma de_,95 lei.
Pe fondul cauzei, învederează că suma înlăturată din tabelul creditorilor reprezintă un împrumut acordat acestei societăți de către pârâta din prezenta cauză. După cum se arată în raportul de expertiză efectuat în dosarul comercial, nu s-a aprobat în cadrul A. majorarea capitalului social cu această sumă, iar la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o dovadă din care să reiasă faptul că destinația respectivei sume a fost schimbată din împrumut în aport la capitalul social. De altfel, acesta este și motivul pentru care în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4066/30.06.1999 s-a prevăzut la clauza nr. 8.12.2 că „investiția/aportul de capital social se consideră realizată integral la data aprobării în A. a majorării capitalului social al societății cu aportul subscris și integral vărsat de către cumpărător”.
Arată că în lipsa acestei clauze și respectiv în situația în care această clauză este ignorată, atât de către pârâta cât și de către instanța de judecată, pârâta din prezenta cauză are posibilitatea de a acorda un împrumut societății privatizate, pe care să îl califice drept „investiție” urmând ca, după expirarea perioadei investiționale și obținerea confirmării realizării „investiției” să solicite societății returnarea împrumutului acordat.
Recurenta consideră că acest mecanism însușit chiar de către instanța de fond, care a apreciat în mod nelegal că împrumutul reprezintă „investiție realizată în societatea privatizată” reprezintă un mod de eludare a dispozițiilor convenționale și legale în materie de privatizare. Arată că, nerealizarea investiției precum și faptul că suma acordată de către AAAS (fost FPS) nu reprezintă o investiție în sensul contractului de privatizare rezultă și din adresele prin care pârâta a solicitat confirmarea realizării investiției, aspect reținut de instanța de fond dar care nu a fost analizat în mod coroborat cu celelalte dovezi.
Rezultă în mod evident faptul că în cadrul Raportului de expertiză efectuat în cauză a fost prezentată în mod eronat situația investițiilor realizate de către S.C. R. Internațional S.A. în S.C. Avicola S.A. B., fiind calificat ca investiție un împrumut acordat de cumpărător societății privatizate.
În consecință, având în vedere nerealizarea de către pârâtă a investițiilor prevăzute în contractul de privatizare, consideră că instanța de fond a respins în mod greșit capătul de cerere referitor la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4066/30.06.1999.
De asemenea, mai arată că instanța de fond a reținut în mod greșit „imposibilitatea realizării investițiilor în societatea privatizată ulterior datei de 10.07.2003 când S.C. Avicola S.A. a fost supusă procedurii falimentului” fără a observa că, din anul 2001 cumpărătorul nu a mai efectuat nici o investiție în societatea privatizată, investiție care ar fi putut conduce la evitarea declanșării procedurii insolvenței. Această investiție era esențială pentru dezvoltarea și eficientizarea activității societății privatizate, în considerarea acestei investiții vânzătorul acceptând un preț mult inferior valorii reale a acțiunilor înstrăinate.
Recurenta învederează că, așa cum rezultă din documentele anexate în susținerea declarației de creanță, cumpărătorul a dobândit 79,208% din valoarea capitalului social al societății privatizate, iar valoarea investiției, transformate în lei la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4066/1999 depășea cu mult valoarea prețului reprezentând contravaloarea acțiunilor vândute. În acest sens, precizează că în conformitate cu dispozițiile clauzei 2.1 din contractul de privatizare valoarea reală a acțiunilor a fost stabilită la suma de 24.847.575 mii lei astfel: „Vânzătorul vinde și Cumpărătorul cumpără, libere de orice sarcini, un număr de 993.903 acțiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 24.847.575 mii lei, reprezentând 79,208% din valoarea capitalului social subscris al Societății”. Însă, având în vedere planul investițional la care s-a obligat cumpărătorul S.C. R. Internațional S.A., în temeiul clauzei 4.1 din contractul de vânzare- cumpărare de acțiuni nr. 4066/30.06.1999, părțile au convenit prețul acțiunilor la valoarea de 5000 lei pentru fiecare acțiune vândută, prețul final al pachetului de acțiuni reprezentând 79,208% din valoarea capitalului social subscris și vărsat al S.C. Avicola S.A. B., fiind stabilit la valoarea de 4._ ROL.
Față de cele învederate, rezultă în mod evident că, întrucât cumpărătorul s-a obligat să efectueze investiții în societatea comercială ale cărei acțiuni le-a cumpărat, vânzătorul, în speță AAAS, a acceptat un preț inferior valorii reale a acțiunilor, având în vedere la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4066/1999 dezvoltarea și eficientizarea activității societății privatizate.
Având în vedere nerealizarea de către cumpărător a obligației de realizare a investițiilor, obligație esențială la încheierea contractului de privatizare, recurenta consideră că este îndreptățită cererea sa referitoare la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4066/1999.
Recurenta mai menționează că, în susținerea sumelor solicitate prin cererea de înscriere a creanței, a anexat documente din care rezultă că creanța AAAS este una certă, lichidă și exigibilă, așadar datorată, motiv pentru care consideră că prin neincluderea creanței sale așa cum a fost declarată, lichidatorul judiciar a încălcat dispozițiile art. 66 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 conform căruia „toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii”, iar conform art. 2 al aceluiași articol „ nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare, în cazul cărora se vor observa dispozițiile legale speciale”.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației formulate de către debitoare și înscrierea AAAS în tabelul creditorilor și cu suma de_,95 lei, sumă care a fost înlăturată ca urmare a admiterii în parte a contestației debitoarei de către Tribunalul București.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ. precum și prevederile Legii nr. 85/2006.
Recurenta AGENȚIA D. STATULUI solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în tot a contestației formulate de către debitoarea S.C. R. Internațional S.A. și înscrierea creanței ADS la masa credală a debitoarei S.C. R. Internațional S.A. cu suma în cuantum total de 2.746.226,96 lei și 985,19 USD în clasa creditorilor bugetari potrivit art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului, arată că prin sentința atacată judecătorul sindic a admis în parte contestația formulată de debitorul S.C. R. Internațional S.A. împotriva creanței ADS și a dispus înscrierea acesteia în tabelul obligațiilor debitorului cu suma de 2.649.818,30 lei.
Recurenta consideră greșită hotărârea instanței de fond în ceea ce privește cuantumul creanței ADS, motivat de faptul că în susținerea creanței în sumă totală de 2.746.226,96 lei și 985,19 USD, în cuprinsul întâmpinării cu nr._/12.06.2012 (depusă la dosarul cauzei) a arătat și motivat faptul că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, calculată în baza unor contracte valabil încheiate.
Referitor la contractul de concesionare nr. 48/16.10.2000 modificat prin cele 3 acte adiționale ulterioare, apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că debitoarea are de achitat către ADS suma de 831.287,52 lei, sumă solicitată și prin declarația de creanță.
Arată că, urmare a derulării contractului de concesiune nr. 48/16.10.2000 încheiat între cele două părți, așa cum a fost modificat prin actele adiționale nr. 1/26.07.2002, nr. 2/12.02.2003 și nr. 3/11.04.2003, ADS a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu suma de_,39 lei reprezentând_,66 lei redevență neachitată la termenele scadente și_,73 lei penalități calculate până la data de 30.11.2007 (data deschiderii procedurii).
Consideră că în mod greșit instanța de fond a făcut trimitere la sentința comercială nr. 7799/09.06.2004 și învederează că ADS a declarat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 330/07.06.2006 pronunțate de Curtea de Apel București Secția a V-a comercială în dosar nr._/2/2004 (nr. dosar format vechi 1627/2004).
Recursul ADS a făcut obiectul dosarului nr._/2/2004 care s-a aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Comercială și s-a soluționat prin Decizia nr. 377/25.01.2007 în sensul admiterii recursului declarat de pârâta ADS împotriva deciziei nr. 330 din 7 iunie 2006 a Curții de Apel București – Secția a V-a Comercială pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta S.C .R. Internațional S.A. împotriva sentinței nr. 7799/09.06.2004 a Tribunalului București – Secția a VI-a Comercială. În dovedirea celor menționate, anexează în copie hotărârile enunțate.
Față de cele arătate, apreciază că debitul în sumă de_,39 lei solicitat de ADS în baza contractului de concesiune nr. 48/16.10.2000 modificat prin cele 3 acte adiționale ulterioare a fost corect calculat de recurentă, astfel că nu se justifică acceptarea de către instanța de fond doar a sumei de 831.287,52 lei.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 63/09.11.2000, consideră că în mod eronat instanța de fond a reținut că suma solicitată de ADS în temeiul acestui contract (985,15 USD) nici nu a fost înscrisă de fostul administrator judiciar în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei, întrucât creanța ADS a fost trecută în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei din data de 15 februarie 2008 de către administratorul judiciar REVITAL IPURL (anexat în copie). ADS a figurat și cu suma de 985,19 USD în adresa nr. 104/05.10.2010 emisă de administratorul judiciar Fincota Consulting SPRL cuprinzând Tabelul definitiv al creanțelor S.C. R. Internațional S.A.
Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 63/09.11.2000 a fost încheiat între Ministerul Agriculturii și Alimentației în calitate de vânzător și S.C. Cerealcom S.A. Călărași (ulterior S.C. R. Internațional S.A. ) în calitate de cumpărător, societatea privatizată prin acest contract fiind S.C. Nevoceca S.A. N. V., județul C..
Arată că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 63/09.11.2000 cumpărătorul s-a obligat să efectueze în societate din surse proprii sau atrase pe numele său, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul 2001 o investiție/aport de capital în valoare totală de_ USD, în conformitate cu Anexa 5. Potrivit art. 8.19.4 din contract, în cazul în care cumpărătorul nu realizează volumul de investiții angajat conform anexei 5, se obligă să achite vânzătorului o penalitate de 30% pe an pentru suma angajată și nerealizată.
În baza fuziunii prin absorbție, S.C. R. Internațional S.A. București în calitate de societate absorbantă a devenit titulara tuturor drepturilor și obligațiilor societății absorbite (S.C. Cerealcom S.A. Călărași).
Ca urmare a sentinței civile nr. 480/..2009, Tribunalul C. a dispus . debitoarei S.C. Nevoceca S.A. N. V., județ C., motiv pentru care ADS a calculat penalități pentru nerealizarea obligațiilor investiționale în conformitate cu prevederile contractuale și legale până la . societății cumpărătoare.
Susține că, astfel, S.C. R. Internațional S.A. înregistrează față de ADS în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 63/09.11.2000 un debit în valoare de 985,19 USD reprezentând penalități pentru nerealizarea obligațiilor investiționale.
În concluzie, față de cele arătate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în tot a contestației formulate de debitoarea S.C. R. Internațional S.A. și înscrierea creanței Agenției D. Statului la masa credală a debitoarei cu suma în cuantum total de 2.746.226,96 lei și 985,19 USD în clasa creditorilor bugetari potrivit art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
În drept, recurenta ADS invocă dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ. și Legea nr. 85/2006.
Recursul declarat de debitoarea ..A. este tardiv.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Conform art. 7 alin. 1 din lege, comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență.
În cauză, sentința civilă atacată a fost publicată în BPI nr._ din data de 17.07.2014.
Recursul formulat de către recurenta debitoare este declarat la data de 01.08.2014, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul poștal cu care a fost înaintată cererea de recurs.
Se constată că recursul este tardiv declarat față de termenul de recurs de 7 zile, termen care s-a împlinit la data de 25.07.2014.
În consecință, va fi admisă excepția tardivității recursului declarat de ..A. și va fi respins recursul formulat de debitoare ca fiind tardiv formulat.
Analizând recursul declarat de către creditoarea AAAS prin prisma motivelor de recurs expuse de aceasta și care se referă la dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., se constată că nu este fondat.
Recurenta susține că, în condițiile în care litigiul având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4066/30.06.1999 și obligarea pârâtei S.C. R. INTERNAȚIONAL S.A. către reclamanta A. la plata de daune interese rezultate din neexecutarea acestui contract, daune cauzate în special de neexecutarea obligației investiționale asumate și de nerestituirea fondurilor de restructurare acordate de către vânzător potrivit art. 8.11 din contract, nu a fost soluționat în mod irevocabil, fiind suspendat în faza de judecată a apelului, judecătorul sindic trebuia să analizeze îndeplinirea condițiilor referitoare la rezoluțiunea contractului menționat și la temeinicia daunelor interese solicitate în procedura insolvenței cu titlu de creanță în valoare de 946.599,95 lei.
Se constată că o asemenea analiză a efectuat instanța de fond, care a examinat creanța invocată de către creditoarea AAAS prin prisma probatoriului administrat în dosarul nr._ în care s-a pronunțat în primă instanță de către Tribunalul București – Secția a VI-a Comercială sentința civilă nr. 2155/06.02. 2009, apelul declarat împotriva acestei sentinței fiind suspendat în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Se constată că soluția la care a ajuns instanța de fond în sensul nedatorării de către debitoare a sumei de 946.599,95 lei declarată ca și creanță în cadrul procedurii insolvenței este întemeiată, iar criticile recurentei AAAS din cadrul recursului sub aspectul datorării acestei sume de debitoare nu sunt fondate.
Astfel, raportându-se la probatoriul administrat în litigiul de fond (dosarul nr._ ), în special la concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, în mod întemeiat a reținut judecătorul sindic că debitoarea S.C. R. INTERNAȚIONAL S.A. și-a îndeplinit obligațiile investiționale asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4066/30.06.1999, deci că nu datorează daune interese pentru neexecutarea acestei obligații contractuale. Instanța de fond a reținut opinia expertului potrivit căreia în S.C. Avicola S.A. B., ale cărei acțiuni au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni arătat, pârâta a investit suma de 4._ lei ce a fost destinată majorării capitalului social și suma de 9._ lei în active, ceea ce denotă înregistrarea unui excedent investițional la valoarea de 3._ lei, în condițiile în care angajamentul investițional conform clauzelor contractuale se ridică la valoarea de 9._ lei.
Recurenta își întemeiază pretențiile arătate solicitate prin declarația de creanță pe susținerea referitoare la nerealizarea de către debitoare a obligației investiționale asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, susținere care, astfel cum a reținut și instanța de fond, nu este întemeiată, având în vedere concluziile raportului de expertiză contabil efectuat în dosarul de fond sus-menționat. Nefiind probată de către recurenta creditoare neîndeplinirea de către debitoare a obligației contractuale privind realizarea de investiții, nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale a pârâtei sub forma obligării acesteia la daunele interese cerute solicitate prin cererea de creanță.
Se deduce că recursul declarat de către AAAS nu este fondat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va fi astfel respins.
Analizând recursul declarat de ADS prin prisma motivelor de recurs ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., se constată că nu este fondat.
O primă critică din cadrul acestui recurs se referă la greșita reținere de către instanța de fond doar sumei de_,52 lei reprezentând creanță a ADS împotriva debitoarei, creanță decurgând din contractul de concesiune nr. 48/16.10.2000, creanța solicitată fiind în sumă de_,39 lei reprezentând_,66 lei redevență neachitată la termenele scadente și_,73 lei penalități calculate până la data de 30.11.2007 (data deschiderii procedurii).
Susținerea recurentei ADS nu este întemeiată, deoarece în mod corect a reținut instanța de fond calcularea cuantumului sumei reprezentând penalități calculate la debitul constând în redevență doar până la data de 29.05.2003, data rezilierii de drept a contractului de concesiune nr. 48/16.10.2000 și nu până la data intrării debitoarei în stare de insolvență, respectiv data solicitată de 30.11.2007.
Această reținere a instanței de fond se întemeiază pe argumentul puterii de lucru judecat în privința datei și modalității de reziliere a contractului de concesiune menționat, putere de lucru judecat care reiese din hotărârile judecătorești redate de judecătorul sindic. Astfel, prin sentința comercială nr. 7799/09.06.2004 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Comercială a fost respinsă cererea principală prin care reclamanta S.C. R. Internațional S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ADS să se constate că rezilierea contractului de concesiune nr. 48/16.10.2000 nu a avut loc, reținându-se în considerentele hotărârii că a operat rezilierea contractului potrivit pactului comisoriu inserat în acesta în urma notificării emise de ADS la data de 29.05.2003. Această considerație a dobândit putere de lucru judecat, având în vedere că această sentință a rămas irevocabilă prin pronunțarea deciziei nr. 337/25.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul declarat de pârâta ADS împotriva deciziei nr. 330 din 7 iunie 2006 a Curții de Apel București – Secția a V-a Comercială, a fost respins apelul declarat de S.C. R. Internațional S.A. împotriva sentinței nr. 7799/2004, menținându-se soluția pronunțată prin sentință.
Cu privire la critica în sensul reținerii greșite a faptului că suma solicitată de 985,15 USD rezultată din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 63/09.11.2000 a fost trecută în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei din 15.02.2008, se constată că nu este întemeiată.
Aceasta având în vedere că și în privința acestei sume solicitată de creditoarea ADS operează puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 5178/22.12.2005 pronunțată de Tribunalul București – Secția Comercială, sentință prin care s-a dispus respingerea acțiunii principale formulate de ADS prin care s-a solicitat obligarea pârâtei S.C. R. Internațional S.A. la plata sumei reprezentând redevență neachitată, constatarea rezilierii contractului de concesiune nr. 63/09.11.2000 modificat prin act adițional conform pactului comisoriu inserat în acesta și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere. S-a reținut în considerentele hotărârii că de la data de 11.02.2002 pârâta a fost pusă în imposibilitatea de a mai exploata vreo suprafață de teren agricol și că, potrivit raportului de expertiză contabilă, pârâta nu numai că nu datorează redevență reclamantei, ci chiar a achitat în plus suma de 27.355.356 lei cu acest titlu de redevență pentru deținerea unei suprafețe pe care concesionarul nu o mai deținea, motiv pentru care s-a apreciat neoperarea pactului comisoriu invocat. Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea atât a apelului declarat împotriva ei prin decizia comercială nr. 239/11.05. 2007 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială, cât și prin anularea recursului declarat împotriva deciziei nr. 239/2007 prin decizia nr. 66/17.01.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Comercială.
Ca urmare, în mod întemeiat a reținut instanța de fond că ADS în calitate de creditoare nu trebuie înscrisă în tabelul obligațiilor debitoarei cu suma de 985,15 USD rezultată din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 63/09.11.2000.
Față de cele arătate, se constată că recursul declarat de recurenta creditoare ADS nu este fondat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va fi respins.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului declarat de recurenta ..A.
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta ..A. prin administrator special GRITAC D. C. împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUN.BUCUREȘTI, R A I. NAȚIONALĂ SA, . B. RESTRUCTURING SPRL ADMINISTRATOR JUDICIAR AL . P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI și AGENȚIA D. STATULUI
Respinge ca nefondate recursurile declarate de A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI și de AGENȚIA D. STATULUI împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUN.BUCUREȘTI, RA I. NAȚIONALĂ SA, . B. RESTRUCTURING SPRL ADMINISTRATOR JUDICIAR AL . ..A. prin administrator special GRITAC D. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. P. I. C. V. D.
GREFIER,
G. M.
Red. A.P./2 ex.
| ← Contestaţie. Sentința nr. 420/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie. Decizia nr. 1327/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
