Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1270/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1270/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 54/98/2013/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
(Număr intern 2449/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1270/R/2014
Ședința publică de la 27 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE:G. B. F.
JUDECĂTOR:L. C.
JUDECĂTOR:M. I. B.-P.
GREFIER: F. D.
Pe rol este soluționarea recursurilor formulate de recurentele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE S., și CASA DE INSOLVENȚĂ ETC I.P.U.R.L. S., administrator judiciar al .., împotriva Sentinței civile nr. 2001/F din 14.06.2013, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin compartimentul registratură, la data de 18.04.2014, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița a depus la dosar, în original, cererea de repunere pe rol a cauzei.
Curtea, în baza art. 1551 alin.2 C.pr.civ. 1865, admite cererea de repunere pe rol, constatând că recurentele și-au îndeplinit obligațiile stabilite de instanță privind dovada domiciliul actual al intimatului, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr. 2001/F din 14.06.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, în reprezentarea AFP S., în contradictoriu cu pârâtul V. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii administratorului, întemeiată pe art. 138 alin.1 lit.b), c), d) și f) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut că reclamanta nu a dovedit săvârșirea faptelor imputate pârâtului și nici faptul că ajungerea în stare de insolvență a debitoarei poate fi pusă în sarcina pârâtului.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, în reprezentarea AFP S., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la achitarea pasivului debitoarei Vastrangcs S.R.L.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, caz prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.
A menționat recurenta că instanța de fond nu a analizat probele de la dosar, respectiv raportul de inspecție fiscală nr. 312/16.04.2013, procesul-verbal nr._/30.05.2012, raportul de inspecție fiscală nr. 477/31.05.2012, procesul-verbal nr._/24.05.2012, ce constituie mijloace de probă potrivit art. 2331 Cod de procedură fiscală.
Consideră recurenta că a făcut proba faptelor ilicite ale pârâtului cu înscrisurile depuse la dosar, iar legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și ajungerea debitoarei în insolvență rezultă din modalitatea de săvârșire a faptelor.
În continuare, au fost reluate integral susținerile din cererea de atragere a răspunderii.
III. Împotriva aceleiași sentințe, a declarat recurs și lichidatorul Casa de Insolvență ETC I.P.U.R.L., în condițiile art. 138 alin.6 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului, lichidatorul a susținut că instanța de fond nu a analizat documentele depuse de reclamantă și nu a arătat motivele pentru care a înlăturat susținerile reclamantei, astfel că hotărârea este nemotivată și lovită de nulitate, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 261 alin.5 C.pr.civ., consecința fiind casarea și trimiterea spre rejudecare.
IV. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază întemeiate ambele recursuri pentru următoarele considerente:
Prin cererea de atragere a răspunderii, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița a invocat săvârșirea de către pârât și a faptei prevăzute de art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 31/1990, constând în aceea că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
La motivarea în fapt, reclamanta a făcut referire la rezultatele și constatările inspecțiilor fiscale efectuate la societatea debitoare Vastrangcs S.R.L. în perioada 2012-2013, susținând că societatea a evidențiat în actele contabile operațiuni fictive de aprovizionare cu motorină, fără a se putea justifica proveniența licită a motorinei comercializate în perioada semestrului I a anului 2011, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. În final, s-a mai arătat și că pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006 în sensul de a depune la dosar documentele contabile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 82/1991 a contabilității.
Instanța de fond nu a analizat însă valoarea probatorie a înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă (filele 11-36), limitându-se la concluzia că nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor, dar fără a motiva înlăturarea acestor probe.
În concret, judecătorul sindic a ignorat faptul că, în procesul verbal nr._/30.05.2012, semnat de reprezentantul societății debitoare fără obiecțiuni, se consemnează că societatea ar fi înregistrat în evidența contabilă operațiuni fictive de aprovizionare cu motorină și cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, fapte ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin.1 lit.c) din Legea nr. 241/2005. De producerea prejudiciului stabilit de organele fiscale, constând în impozit pe profit, TVA, majorări și penalități de întârziere, în sumă de 493.622 lei, a fost identificat ca răspunzător administratorul V. C. (fila 26 dosar fond).
Potrivit art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. 1865, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților.
Motivarea hotărârii trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de ambiguități și contradicții. Ea trebuie să permită urmărirea unui raționament care a condus judecătorul la soluția adoptată. Motivarea permite nu numai o mai bună înțelegere și acceptare a hotărârii de către părți, ci este mai ales o garanție împotriva arbitrariului. Ea obligă judecătorul să distingă mijloacele de apărare ale părților și să precizeze elementele care îi justifică decizia și o fac să fie conformă legii. Motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de cerere și mijloacelor de apărare. Această garanție este esențială, deoarece permite părții să se asigure că pretențiile sale au fost examinate și deci că judecătorul a ținut cont de ele.
În jurisprudența sa cu privire la interpretarea art. 6 paragraful 1 din CEDO, Curtea a statuat că dreptul la un proces echitabil include și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră necesare pentru cauza lor, și corelativ, obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (a se vedea hotărârea Albina împotriva României, par. 30).
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, iar nemotivarea atrage nulitatea hotărârii, în condițiile art. 105 alin.2 C.pr.civ. 1865, instanța de recurs fiind pusă în imposibilitatea de a verifica care au fost argumentele și raționamentul juridic care au condus instanța de fond la soluția adoptată. Neanalizarea în concret a faptelor imputate pârâtului în cererea de atragere a răspunderii, prin raportare la proba cu înscrisuri administrată, înseamnă nesoluționarea fondului cererii cu care instanța a fost sesizată.
În temeiul art. 312 alin.1-3 și 5 C.pr.civ. 1865, art. 304 pct.5 și 7 C.pr.civ. 1865, Curtea va admite recursul, va casa în tot hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE S. și CASA DE INSOLVENȚĂ ETC I.P.U.R.L. S., administrator judiciar al .., împotriva Sentinței civile nr. 2001/F din 14.06.2013, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. C..
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. B. F. L. C. M. I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red. jud.G.B.F. / 2 ex.
Tribunalul Ialomița
Judecător sindic – D. C. - T.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
