Suspendare executare. Decizia nr. 1008/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1008/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 2832/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 967/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1008/A
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE E.-S. R.
Judecător P. P.
Grefier M. A. P.
********
Pe rol judecarea apelului precum și a cererii de suspendare formulate de debitoarea . - prin administrator special D. MODOALCA D. A. împotriva hotărârii intermediare nr._/27.11.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu creditoarea . - prin administrator judiciar "B. M." IPURL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta debitoare, prin avocat T. V., cu împuternicire avocațială la fila 53 din dosar, lipsă fiind intimata creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a atașat la dosar o adresă de la Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se comunică faptul că apelanta debitoare a formulat cerere de strămutare a cauzei și suspendare a judecății până la soluționarea cererii de strămutare, după care:
Față de împrejurarea că din adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție nu reiese că s-ar fi soluționat cererea de suspendare, Curtea procedează la continuarea judecății cauzei.
De asemenea, Curtea constată că cele 2 volume ale dosarului nr._/3/2013 au fost atașate la prezenta cauză.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul părții prezente pe probe.
Apelanta debitoare ., prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Depune la dosar cereri de renunțare la judecată formulate de creditori, precum și dovezi de plată a debitelor. Precizează că nu a reușit să obțină cereri de renunțare și dovezi de plată a debitului pentru toți creditorii, întrucât termenul a fost foarte scurt.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru apelanta debitoare proba cu înscrisuri, pe care o constată administrată prin depunerea acestora la dosar.
La interpelarea instanței, arată că mai are și alte înscrisuri de depus, respectiv celelalte cereri de renunțare și dovezi de plată a debitului, pe care nu a reușit să le procure întrucât termenul a fost prea scurt. Adaugă faptul că există creditori a căror creanțe sunt prescrise.
La interpelarea instanței cu privire la obiectul apelului, precizează că obiectul acestuia este cel menționat din motivare, respectiv analizarea condițiilor deschiderii procedurii insolvenței și nu renunțarea la judecată.
Cu încuviințarea Președintelui de complet, judecătorul de pe locul 2, dl. P. P., întreabă direct partea care sunt pentru apelantă consecința legală a plății ulterior deschiderii procedurii: infirmarea deschiderii sau reintegrarea pentru stingerea obligațiilor, conform art.132 din Legea nr. 85/2006?
Apelanta debitoare ., prin apărător, răspunde că, prioritar, dorește să se analizeze apelul sub aspectul îndeplinirii condițiilor de deschidere a procedurii la momentul deschiderii procedurii, iar în subsidiar, reintegrarea pentru stingerea obligațiilor. Față de aceste aspecte, învederează că nu solicită acordarea unui termen pentru a mai depune și celelalte declarații de renunțare.
Nemaifiind alte probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pe cererea de apel.
Apelanta debitoare ., prin apărător, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și precizat, schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii cererii creditoarei, revocarea hotărârii intermediare de deschidere a procedurii, urmând ca dosarul să fie trimis la instanța de fond pentru închiderea procedurii și continuarea desfășurării activității debitoarei.
Debitoarea arată că, în primul rând instanța de fond în mod greșit a constatat că această contestație ar fi fost depusă tardiv, iar în al doilea rând instanța de fond ar fi trebuit să analizeze înscrisul depus la dosar, semnat de creditoare și debitoare, înscris prin care debitoarea nu a mai susținut această contestație în sensul că a recunoscut suma datorată și a acceptat ca această plată să se efectueze, ceea ce s-a și întâmplat.
Conchizând, susține că societatea nu este în stare de insolvență, aceasta având angajați, contracte în derulare, societatea fiind lider pe piață și își plătește creditorii.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială sub nr._/3/2013, creditoarea . a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei ., în temeiul Legii nr.85/2006.
La data de 25.06.2013 debitoarea a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței, solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
La data de 23.10.2013 a formulat cerere de intervenție în interes propriu creditorul . SRL, acesta solicitând deschiderea procedurii insolventei debitoarei . pentru suma de 53.016 lei.
La termenul de judecată din data de 23.10.2013, instanța a calificat cererea de intervenție ca fiind cerere de deschidere a procedurii insolvenței.
La același termen de judecată, creditoarea . a invocat excepția tardivității contestației.
La termenul de judecata din 20.11.2013 debitoarea a depus la dosar dovada plății creanței creditorului . SRL.
De asemenea, a depus la dosar bilete la ordin învederând că a asigurat prin aceste instrumente bancare plata creanței creditoarei ..
P. sentința civilă nr._/27.11.2013 tribunalul a admis excepția tardivității formulării contestației, a respins contestația formulată de debitoarea . ca fiind tardivă, a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorul . SRL ca fiind rămasă fără obiect și a admis cererea creditoarei ., dispunând în baza art. 33 alin. 4 din Legea nr.85/2006 deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul-sindic a reținut, cu privire la excepția tardivității depunerii contestației debitoarei, că aceasta este întemeiată. Astfel, debitoarea a fost legal citată cu copie acțiune la data de 12.06.2013, termenul de 10 zile prevăzut de art.33 alin.2 din legea nr.85/2006 pentru depunerea contestației împlinindu-se la data de 24.06.2013. Cum contestația a fost depusă de debitoare la data de 25.06.2013, rezultă că aceasta este tardivă; instanța de fond a precizat că apărările făcute prin respectivul înscris vor fi avute în vedere în analiza caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
Pe fondul cauzei judecătorul-sindic a reținut că împotriva debitoarei au fost formulate două cereri de deschidere a procedurii insolvenței, solicitându-se plata unor creanțe certe, lichide și exigibile, rezultate din titluri executorii și contracte, recunoscute de debitoare.
Cu privire la creanța creditorului . SRL, s-a constatat că aceasta a fost achitată de debitoare la data de 14.11.2013, ca urmare a cererii de deschidere a procedurii insolventei.
P. plata efectuată debitoarea a fost descărcată de datorie, cererea formulată de creditorul . SRL rămânând fără obiect.
Cu privire la cererea formulată de creditorul ., instanța de fond a reținut că acesta a invocat o creanță certă, lichidă și exigibilă formată din 98.950,7 lei debit principal și penalitățile de întârziere aferente în cuantum de 118.135,11 lei, calculate până la data de 09.10.2013, în total suma de 217.085,81 lei.
Această sumă rezultă dintr-un titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 7951/03.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București, definitivă și irevocabilă.
Judecătorul-sindic a reținut că potrivit susținerilor părților, la data de 18.10.2013 debitorul a achitat debitul principal în cuantum de 98.950,7 lei, astfel că penalitățile de întârziere curg până la data achitării debitului principal.
Referitor la penalitățile de întârziere solicitate de creditor, s-a constatat că au fost depuse la dosar de către debitor 5 bilete la ordin emise la data de 04.11.2013 pentru suma totală de 100.000 lei, însă acestea nu erau ajunse la scadență (debitorul nefiind descărcat de datorie), nu acopereau integral penalitățile datorate și nu erau emise de debitoare ci de către terțul . favoarea ., fiind girate de debitoare către ..
Judecătorul-sindic a reținut că această situație nu dovedește existența unor disponibilități bănești în patrimoniul debitorului, ci dimpotrivă arată faptul că acesta nu dispune de lichidități pentru plata creanțelor certe, lichide și exigibile.
Lipsa lichidităților debitorului este demonstrată, de altfel, și prin faptul că aceasta nu a plătit mult timp datoriile scadente, încercând efectuarea unor plăți în prezentul dosar doar pentru evitarea formală a deschiderii procedurii insolvenței. De asemenea, această lipsă de lichidități rezultă și din faptul că în cadrul executării silite efectuată de creditorul . nu au fost identificate disponibilități bănești în patrimoniul debitorului, conturile acestuia fiind poprite și nefiind identificate bunuri de natură a acoperi, prin valorificare, creanțele restante.
Mai mult, din verificările efectuate în sistemul Ecris s-a constatat că împotriva debitorului sunt formulate numeroase cereri de deschidere a procedurii insolvenței. Existența unor multiple creanțe deținute de creditori împotriva debitorului, adăugându-se la existența în prezenta cauză a unei creanțe certe, lichide și exigibile neachitată în concret prin descărcarea de plată a debitorului pentru întreaga sumă datorată, subliniată de faptul că la dosar nu au fost depuse nici un fel de documente din care să rezulte că debitorul deține în conturi sume care să îi permită acoperirea datoriilor, dovedește cu certitudine existența stării de insolvență a debitorului.
Prezumția de insolvență instituită prin dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 1 lit. a din legea nr.85/2006 nu a fost răsturnată de debitor prin nici un fel de probe administrate.
Pentru aceste motive tribunalul a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorul ..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea ., acesta fiind respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr.882/08.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2013, față de prevederile art.457 Noul Cod de Procedură Civilă.
Față de prevederile art.457 alin.3 Noul Cod de Procedură Civilă, împotriva aceleiași sentințe civile nr._/27.11.2013 a declarat apel, în termen legal, debitoarea . prin administrator special D. MODOALCA D. A., acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă sub număr_ .
În motivarea apelului, legal timbrat, debitoarea a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins contestația ca fiind tardiv formulată având în vedere că ziua de 24.06.2013 a fost o sărbătoare legală (Ziua de Rusalii), când activitatea instituțiilor publice era suspendată, motiv pentru care contestația a fost depusă în ziua imediat următoare, potrivit art.181alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă.
A susținut apelanta că instanța de fond ar fi trebuit să analizeze faptul că debitoarea a înțeles să achite cuantumul penalităților, astfel încât contestația ar fi rămas fără obiect.
Astfel, pentru plata penalităților au fost emise 5 B.O., iar la data de 19.11.2013 părțile au încheiat un proces-vebal (aflat la dosar) prin care debitoarea a predat instrumentele de plată administratorului judiciar al creditoarei .. În acest proces-vebal se menționează: „Se convine de comun acord că la termenul din data de 20.11.2013 creditorul UNDER CONSTRUCT să solicite un termen în vederea stingerii pe cale amiabilă.
În cazul în care sumele se încasează la datele scadente menționate, nu vor mai exista pretenții din partea UNDER CONSTRUCT față de sentința civilă nr. 7951/3.05.2012, în caz contrar, se conservă toate drepturile existente."
Instanța de fond nu a analizat sub nici un aspect faptul că B.O. au fost acceptate de către creditoare și păstrate spre decontare, toate având scadența în luna decembrie 2013.
Procesul-vebal încheiat la 19.11.2013 are valoarea unei tranzacții încheiate între părți, act pe care instanța de fond nu l-a analizat sub nici un aspect. P. acesta se accepta o plată de 100.000 lei, fără nici o altă pretenție, dacă instrumentele erau decontate la scadență.
Apelanta-debitoare a precizat că până la acest moment a fost achitat întregul debit, potrivit înțelegerii părților și sunt atașate la dosar dovezi în acest sens.
Aprecierile instanței de fond cu privire la faptul că suma datorată creditoarei „ ar fi mai mare” exced atribuțiilor acesteia întrucât instanța este sesizată doar cu cererea scrisă a creditoarei și trebuia să se limiteze la suma indicată de creditoare ca fiind datorată. Pe de altă parte, instanța nu face nici un fel de vorbire despre faptul că debitoarei i s-a achitat o sumă mai mare decât cea solicită prin cerere.
În ceea ce privește aprecierile judecătorului-sindic cu privire la insolvența debitoarei pentru faptul că există mai multe dosare pe rol în care aceasta figurează ca debitoare, apelanta a arătat că acestea sunt neîntemeiate deoarece în unele dosare nu au încă termen stabilit, altele nu au fost soluționate, iar cele soluționate au fost în favoarea debitoarei, conform dovezilor anexate.
Apelanta-debitoare a mai invocat faptul că stingerea debitelor prin plată nu duce la concluzia insolvabilității societății, iar instanța de fond ar fi trebuit să ia act de faptul că instrumentele de plată au fost acceptate de către creditoare, aceasta fiind de acord ca sumele să fie încasate la datele de scadență arătate. Au fost invocate și prevederile art.1488 alin.2 și alin.3 cod civil și s-a menționat că stingerea datoriilor prin instrumente de plată, respectiv bilete la ordin, este perfect legală, iar creditoarea a încasat la scadență sumele menționate de instrumentele acceptate.
Societatea debitoare nu se afla în stare de insolvență întrucât, până în prezent, a achitat debitul către creditoarea . care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, singurul creditor existent cu o creanță prevăzută de lege în acest dosar.
Față de motivele invocate, apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii creditoarei . având în vedere achitarea debitului solicitat.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art.466 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, art.8 alin.1,2 și 4, art.33 alin.4 din legea nr.85/2006.
La dosar apelanta a depus un set de înscrisuri.
În cauză apelanta-debitoare a formulat și cerere de suspendare a hotărârii atacate până la soluționarea apelului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Procedura insolvenței apelantei-debitoare . s-a deschis la cererea creditoarei . în dosarul nr._/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă, astfel cum rezultă din sentința atacată nr._/27.11.2013.
Potrivit acestei sentințe, în cauză a mai fost înregistrată o cerere a creditorului . SRL, cerere ce a fost respinsă ca rămasă fără obiect urmare a achitării de către debitoare a creanței acestuia.
În ceea ce privește cererea formulată de creditoarea ., Curtea reține că aceasta a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei ., invocând o creanță compusă din debit principal în valoare de 98.950,7 lei, penalități de întârziere aferente în valoare de 86.980,78 lei, calculate până la data de 10.03.2013, precum și penalități de întârziere calculate în continuare până la data deschiderii procedurii insolvenței. Titlul executoriu invocat pentru această creanță a fost sentința civilă nr.7951/03.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București – Secția Civilă, în baza contractului nr.1954/11.05.2011 încheiat de părți.
P. întâmpinarea formulată la contestația depusă de debitoare, creditoarea a precizat valoarea penalităților ca fiind la data de 09.10.2013 în valoare de 118.135,11 lei, menționând că acestea urmează a fi calculate în continuare până la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
În considerentele sentinței apelate nr._/27.11.2013 judecătorul-sindic reține că debitul principal de 98.950,7 lei a fost achitat de debitoare la data de 18.10.2013. Acest aspect nu a fost contestat de nici una din părți.
P. urmare, deschiderea procedurii insolvenței debitoarei s-a dispus de către instanța de fond prin raportare doar la penalitățile de întârziere aferente debitului principal.
Referitor la aceste penalități, Curtea constată că la data de 19.11.2013, anterior pronunțării sentinței atacate, părțile au încheiat un proces-verbal prin care debitoarea a predat creditoarei un număr de 5 bilete la ordin în valoare totală de 100.000 lei. Toate cele 5 bilete la ordin au fost emise la data de 14.11.2013, aveau scadența în luna decembrie 2013 și au fost individualizate în înscrisul menționat anterior (înscris aflat la fila 22 dosar apel).
Potrivit acestui proces-verbal, creditoarea a acceptat aceste instrumente de plată și a menționat că „În cazul în care sumele se încasează la datele scadente menționate, nu vor mai exista pretenții din partea UNDER CONSTRUCT față de sentința civilă nr.7951/03.05.2012, în caz contrar, se conservă toate drepturile existente."
Față de situația de fapt menționată anterior, Curtea constată că sunt întemeiate criticile formulate de apelanta-debitoare referitoare la greșita reținere de către instanța de fond a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței ce consta în penalitățile de întârziere aferente debitului principal achitat la data de 18.10.2013.
P. girarea celor 5 bilete la ordin către societatea creditoare anterior soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței și acceptarea de către creditoare a datelor scadente menționate expres și în procesul-verbal de predare-primire (date scadente cuprinse între 12 decembrie și 23 decembrie 2013), părțile au convenit stabilirea unor noi termene de scadență pentru creanța reprezentând penalități de întârziere, creanță al cărui cuantum a fost și limitat la valoarea biletelor de ordin în cazul încasării lor (100.000 lei). Rezultă, așadar, că această creanță reprezentând penalități de întârziere nu mai avea caracter exigibil la data pronunțării sentinței de deschidere a procedurii insolvenței.
Chiar dacă s-ar ignora convenția părților din procesul-verbal de predare-primire referitoare la lipsa oricăror alte pretenții din partea creditoarei rezultate din sentința civilă nr.7951/03.05.2012 în cazul încasării sumelor din BO (împrejurare nepermisă față de prevederile art.1270 Noul Cod Civil), diferența penalităților de întârziere nu ar îndeplini cerința valorii prag de 45.000 lei. Astfel, creditoarea a indicat prin cererea introductivă valoarea penalităților de întârziere ca fiind de 86.980,78 lei (calculate din luna iulie 2011 până la 10.03.2013), iar prin întâmpinarea la contestația formulată de debitoare a indicat valoarea penalităților calculate până la 09.10.2013 ca fiind de 118.135,11 lei. În ambele cereri creditoarea a precizat că aceste penalități le solicită până la data deschiderii procedurii.
Din aceste valori indicate de creditoare rezultă că valoarea penalităților de întârziere a crescut în 7 luni (10.03._13) cu suma de 31.154,33 lei (118.135,11 - 86.980,78 = 31.154,33 lei), ceea ce reprezintă aproximativ 4.450 lei lunar.
Cum la data de 18.10.2013 s-a achitat debitul principal, rezultă că penalitățile de întârziere nu puteau fi calculate peste această dată, aspect corect reținut de instanța de fond.
Față de penalitățile calculate de creditoare la data de 09.10.2013 și data achitării debitului principal (18.10.2013, cu 10 zile mai târziu), rezultă că la valoarea penalităților menționate la 09.10.2013 nu se putea adăuga mai mult de 1/3 din valoarea penalităților lunare (4.450: 3 =1.483,33 lei). P. urmare, valoarea acestora ar fi fost de aproximativ 119.618,44 lei (118.135,11 + 1.483,33 = 119.618,44 lei).
Valoarea biletelor la ordin girate creditoarei, cu scadența în luna decembrie 2013, era de 100.000 lei, ceea ce înseamnă că în ipoteza nesocotirii convenției părților diferența de penalități de întârziere neacoperită de instrumentele de plată și pentru care nu s-ar fi prorogat termenul scadent era sub valoarea prag de 45.000 lei prevăzută de art.3 pct.12 din legea insolvenței.
Nefiind în prezenta unei creanțe exigibile la momentul pronunțării sentinței atacate, rezultă că societatea intimată . nu mai era un creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii conform art.3 pct.6 din legea nr.85/2006. În această situație, Curtea nu va mai analiza celelalte critici referitoare la neîndeplinirea condiției existenței stării de insolvență a debitoarei, constatând că această analiză este de prisos.
Curtea precizează că toate cele 5 bilete la ordin au fost achitate creditoarei la datele scadente menționate, aspect ce rezultă din extrasele de cont aflate la filele 23, 44-46 vol.I dosar apel. De altfel, creditoarea a formulat și o cerere de renunțare la judecată în prezentul dosar, ulterior pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei (fila 14 vol.I dosar apel).
Curtea mai precizează că sunt întemeiate criticile apelantei referitoare la greșita respingere a contestației sale ca tardiv formulată. Deși instanța de fond a reținut corect dispozițiile art.33 alin.2 din legea insolvenței, precum și data de la care a început să curgă termenul pentru depunerea contestației și modul de calcul al acestui termen, în mod greșit a constat că acest termen s-a împlinit pe data de 24.06.2013 în condițiile în care acea zi a fost oficial declarată nelucrătoare, fiind ziua de Rusalii. P. urmate, termenul s-a împlinit în următoarea zi lucrătoare, respectiv la data de 25.06.2013, conform art.181 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă.
Având însă în vedere împrejurarea că instanța de fond a menționat în considerentele sentinței atacate că susținerile din contestație le-a analizat la soluționarea pe fond a cauzei și văzând că ulterior acestei contestații (ce viza penalitățile de întârziere) părțile au încheiat procesul-verbal din 19.11.2013 prin care debitoare a girat creditoarei cele 5 BO pentru plata acestor penalități, renunțând în mod implicit a mai susține contestația, Curtea apreciază că la acest moment nu se mai impune schimbarea sentinței atacate sub acest aspect (fiind lipsit de orice relevanță și consecință juridică în soluționarea cauzei).
Față de toate considerentele arătate mai sus, în baza art.480 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul respingerii ca nefondată a cererii formulată de creditoarea . de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei ., constatând că în speță nu erau îndeplinite cerințele prevăzute de art.31 raportat la art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, creanța invocată de creditoare neavând caracter exigibil la momentul deschiderii procedurii insolvenței.
Curtea precizează că prin soluționarea prezentei căi de atac cererea formulată de apelantă având ca obiect suspendarea sentinței atacate până la soluționarea apelului a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de debitoarea . (J_, CUI RO_) prin administrator special D. MODOALCA D. A., cu sediul în București, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr._/27.11.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu creditoarea ., cu sediul în București, ., ., J40/_/2005, CUI RO_, prin administrator judiciar "B. M." IPURL, cu sediul în București, ..4, ., sector 5, nr.matricol IC 0595.
Schimbă sentința atacată în sensul că:
Respinge cererea formulată de creditoarea . de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2014.
Președinte, E.-S. R. | Judecător, P. P. | |
Grefier, M. A. P. |
Red.Jud.E.S.R.
Tehnored.A.A
5 ex/20.11.2014
.>
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
