Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 404/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 404/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 21943/3/2013/a1
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.404
Ședința publică de 6 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. V.
JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR V. D.
GREFIER A. G. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr._ din 12 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. N. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul prin avocat C. C., cu împuternicire avocațială nr. 1511/2014, lipsă fiind recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea pune în discuție calificarea căii de atac declarată.
Intimatul prin avocat arată că apelul este calea de atac și nu recursul.
Curtea, în temeiul disp. art.84 C.pr.civ. raportat la disp. art.282 alin.1 C.pr.civ., califică calea de atac ca fiind apel și nu recurs și se constituie în complet de apel din PREȘEDINTE: V. D. și JUDECĂTOR:M. D..
Intimatul prin avocat arată că în condițiile în care instanța de judecată a calificat calea de atac ca fiind apel înțelege să invoce inadmisibilitatea recursului promovat, apreciind că în raport de dispozițiile din noul C. proc.civilă chiar și în situația în care în cuprinsul hotărârii atacate este menționată o altă cale de atac decât cea prevăzută de lege consideră din punctul său de vedere că în aceste condiții recursul este inadmisibil, iar instanța de recurs nu poate califica calea de atac, sens în care pune concluzii de admitere a excepției de inadmisibilitate a recursului.
Curtea unește excepția invocată cu fondul cauzei.
Intimatul prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
În apărare, arată că procedura insolvenței a fost deschisă la cererea societății debitoare și nu la cererea vreunui creditor.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr._ din 12 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă cererea formulată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 a FINANȚELOR PUBLICE în contradictoriu cu pârâtul M. N. T..
Pentru a decide astfel, judecătorul-sindic a constatat că la 25.11.2013 DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 a FINANȚELOR PUBLICE a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului M. N. T., administratorul debitoarei . pe temeiul dispozițiilor art.138 lit.c) din Legea 85/2006; sub motiv că pârâtul a dispus continuarea activității societății în interes personal deși aceasta se afla în stare de insolvabilitate evidentă și a desfășurat un management defectuos; că în calitate de administrator al societății pârâtul este ținut față de societate după regulile mandatului comercial și prin urmare răspunde pentru orice culpă în executarea lui; și că se creează astfel legătura de cauzalitate între fapta ilicită respectiv managementul defectuos al societății și prejudiciul creat creditorilor prin neplata datoriilor.
Judecătorul-sindic a mai constatat că pârâtul M. N. T. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată invocând faptul că procedura insolvenței a fost deschisă la cererea sa și că nu este dovedit elementul acestei răspunderi relativ la interesul personal urmărit de administratorul societății prin continuarea activității debitoarei.
Analizând cererea, judecătorul-sindic a reținut că nu poate admite cererea pe temeiul dispozițiilor art.138 lit.c) din lege deoarece nu sunt întrunite condițiile existenței interesului personal al organului de conducere în continuarea activității și nici condiția legăturii de cauzalitate dintre această faptă și insolvența debitoarei, iar pe de altă parte pârâtul a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
S-a mai reținut că lichidatorul judiciar nu a reținut în rapoartele sale faptul că hotărârea de a continua activitatea debitoarei a fost determinată de interesele personale ale pârâtului.
În concluzie, judecătorul-sindic a decis respingerea cererii ca neîntemeiată.
La 03.02.2014, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 a FINANȚELOR PUBLICE a declarat recurs criticând soluția instanței de recurs ca nelegală.
Greșit judecătorul-sindic nu a angajat răspunderea pârâtului pe considerentul că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.c) din Legea 85/2006.
Se arată că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii pe temeiul art.138 lit.c) din Legea 85/2006 având în vedere că intimatul a încălcat obligația prevăzută de art.27 din aceeași lege de a solicita instanței deschiderea procedurii insolvenței în termenul de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență, această regulă instituind o obligație nu o facultate.
Se mai arată că în calitate de administrator al societății pârâtul este ținută față de societate după regulile mandatului comercial și prin urmare răspunde pentru orice culpă în executarea lui; și că se creează astfel legătura de cauzalitate între fapta ilicită respectiv managementul defectuos al societății și prejudiciul creat creditorilor prin neplata datoriilor.
Recursul nu este fondat.
Nu sunt fondate criticile recurentei încadrate din oficiu de Curte în motivul prevăzut de art.3041 C.pr.civ.
Nu este fondată critica privind greșita aplicare a regulii prevăzute de art.138 lit.c) din Legea 85/2006.
Curtea observă că managementul defectuos, cum califică recurenta omisiunea pârâtului de a formula cerere de deschidere a procedurii insolvenței în 30 de zile de la apariția stării de insolvență nu poate constitui fapta ilicită prevăzută de textul arătat mai sus.
În sensul legii constituie fapta ilicită continuarea activității societății aflată în stare de insolvență cu scopul de a obține profituri personale. Recurenta nu a dovedit săvârșirea faptei în condițiile arătate.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 C.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a apelantei.
Respinge apelul declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 a FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, . nr.13, sector 2, împotriva sentinței civile nr._ din 12 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. N. T. domiciliat în București, . L., nr.1, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6.06.2014.
Președinte, Judecător,
D. V. D. M.
Grefier,
A.-G. S.
Red.Jud.D.V
Tehnored.J.E.C.
Nr.ex.: 4/16.07.2014
Fond: Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Președinte: Judecător sindic – B. A. S.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
