Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1594/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1594/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 9838/3/2010/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1335/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1594/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător D. A.
Judecător G. VINȚANU
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant E.-I. SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . SRL, împotriva sentinței civile nr. 2401/04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimați pârâți S. C. și S. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită față de intimații pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dovezile de citare pentru intimații pârâți s-au întors la dosarul cauzei cu mențiunea „destinatar mutat”.
Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu intimații pârâți, aceștia fiind citați la ultimul domiciliu cunoscut, așa cum rezultă din adresa Direcției Generale a Evidenței Populației aflată la fila nr. 17 din dosarul de fond.
Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin 2 Cod de procedură civilă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului:
Prin sentința comercială nr.3951/13.05.2010 a Tribunalului București- Secția a VII-a comercială s-a admis cererea formulată de creditoarea .-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală față de debitoarea . SRL, iar în calitate de administrator judiciar a fost desemnat E. I. SPRL, cu atribuțiile prevăzute de art.20 din legea insolvenței.
Prin sentința civilă nr.1503/01.03.2011, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului în forma generală, în calitatea de lichidator a fost desemnat E. I. SPRL și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii falimentului.
La data de 24.04.2013, reclamantul-lichidator E. I. SPRL a depus cerere privind atragerea răspunderii personale a pârâților S. C. și S. L., în calitate de foști administratori al debitoarei, cerere ce a fost înregistrată ca dosar civil distinct sub nr._ .
Prin sentinta civila nr. 2401/04.03.2014, judecatorul sindic a respins ca neintemeiata cererea de atragere a raspunderii patrimoniale.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut că prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența niciuneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant.
În privința faptelor de a ține o contabilitate fictivă și de a face să dispară contabilitatea societății (art.138 alin.1 lit.d tezele I și II din Legea nr.85/2006), instanța constată că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârâți și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâții ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâților ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În acest sens, reclamantul a reușit să facă dovada doar a faptului că pârâtul S. C., în timpul mandatului de administrator al societății, nu a întocmit și depus la organul fiscal a declarațiilor impozitelor sau contribuții cu reținere la sursă și că scopul acestei omisiuni ilicite a fost nevărsarea la bugetul public a creanțelor fiscale de 45 396 lei, conform deciziei penale nr.290/14.02.2013 (pag.9 și pag.11-13), pronunțate de Curtea de Apel București – Sec. a I-a pen. în dosarul penal nr._/301/2012, scop care a și fost realizat, pârâtul fiind condamnat pentru evaziune fiscală.
În cauză, reclamantul nu a propus probe relevante care să ateste că neținerea contabilității ar fi cauzat creșterea constantă a pasivului societății până la valoarea de 791 057,87 lei, pe care reclamantul solicită ca pârâții să o plătească în locul debitoarei, și în final ar fi condus la dezechilibrul financiar al societății și insolvența acesteia.
Reclamantul se limitează la presupoziții nejustificate privind urmărirea de pârâți a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi în cazul concret al societății debitoare relația de cauzalitate între neținerea contabilității acestei societăți și starea de insolvență a debitoarei constând în lipsa lichidităților necesare plății pasivului exigibil de 791 057,87 lei.
În cuprinsul motivării cererii, reclamantul mai invocă o . prezumții și dispoziții legale din materia mandatului comercial, or aceste prezumții și dispoziții nu au aplicabilitate în speță, deoarece răspunderea organelor de conducere instituită de art.138 alin.1 din lege nu este de natură contractuală față de debitoare, ci de natură delictuală față de creditori, ceea ce implică obligația celui care pretinde atragerea răspunderii în discuție de a dovedi toate condițiile de existență ale unei astfel de răspunderi civile.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs E. I. S.P.R.L., lichidator judiciar al debitorului, solicitand modificarea hotararii in sensul admiterii cererii formulate in temeiul art. 138 alin.1 lit.d) din legea nr. 85/2006.
In motivare, recurentul a invocat ca desi lichidatorul judiciar a notificat reprezentanții debitoarei sa predea documentele prevăzute de art.28 din lege, acesta nu au pus la dispoziție documentele contabile iar conform datelor transmise de Administrația Finanțelor Publice sector 3 societatea debitoare nu a depus declarații privind obligațiile de plata la bugetul general consolidate pentru anul 2009 si sem. I 2010.
Netinerea contabilitatii in mod corect nu face posibila sesizarea dificultăților cu care se confrunta societatea si face insesizabila starea de insolventa care poate sa apara la un moment dat, aspecte care ar fi inlaturate in condițiile unei contabilitati tinute corect care ar permite administratorilor sa ia masurile necesare pentru preintampinarea unor astfel de situatii.
In condițiile netinerii contabilitatii in conformitate cu legea se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul înregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu se prezuma atata timp cat exista încetarea de plați si una dintre faptele enumerate de art. 138 din legea 85/2006, prezumția avand un caracter juris el de jure nefiind posibil a fi rasturnata prin proba contrara.
In conformitate cu dispozițiile art 11 alin. 1 din Lg. nr. 82/1991, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii societatilor comerciale revine administratorului, ordonatorului de credite sau altor persoane care au obligația gestionarii societatii respective. Iar potrivit art. 26 si 27 din același act normativ reglementează in mod explicit obligația societatilor comerciale de a intocmi si de a depune anual situatii financiare compuse din bilanț si cont de profit si pierderi.
In recurs nu au fost administrate probe .
Analizand sentinta recurata in raport de criticile invocate, conform art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Pentru angajarea raspunderii prevazute de art. 138 din legea nr.85/2006 se cer indeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998 – 999 Cod civil: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovatia. Caracterul special al raspunderii reglementate de legea privind procedura insolventei decurge din aceea ca faptele considerate nelegitime si prevazute in mod expres de lege au fost savarsite de persoane care au exercitat atributii de administrare sau conducere a societatii, precum si de orice alte persoane si au constituit un element cauzator sau contributiv al starii de insolventa.
Fapta prevazuta de art. 138 alin.1 lit. d) presupune ca tinerea unei contabilitate fictive, inlesnirea disparitiei unor documente contabile sau netinerea contabilitatii in conformitate cu legea.
Curtea constata ca intimatii parati nu si-au indeplinit obligatia prevazuta de art. 28 si 25 din Legea privind procedura insolventei de a preda lichidatorului judiciar registrele contabile, situatiile financiare anual si nu au depus declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul de stat la organele fiscale, ceea ce inseamna ca nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea nr. 82/1991, prima instanta apreciind gresit ca fapta prevazuta de lege nu a fost savarsita.
Pentru angajarea raspunderii speciale, faptele ilicite prevazute de lege trebuie sa fi cauzat aparitia starii de insolventa a debitorului, iar in cauza, recurentul, careia ii revenea sarcina probei nu a facut dovada ca neindeplinirea de catre intimati a obligatiilor prevazute de Legea contabilitatii a contribuit la starea de insolventa.
Curtea constată că dispozițiile art.138 din legea nr.85/2006 nu instituie nici o prezumție, nici măcar relativă, recurentul având obligația de a proba elementele raspunderii in conditiile dreptului comun, sarcina probei revenindu-i, conform articolului 1169 Cod civil.
Prin urmare, Curtea apreciaza nefondate argumentele aduse de recurent în legătură cu caracterul contractual al răspunderii și cu prezumarea culpei administratorului si a raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Insolventa este acea stare a patrimoniului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile. Or, in cauza nu s-a probat ca intre inactiunea ilicita a organelor de conducere ale debitorului, care nu au intocmit documentelor financiar contabile si situatia economica a debitorului, care s-a aflat in imposibilitatea de a plati obligatiilor exigibile si scadente cu fondurile banesti disponibile, exista un raport cauzal.
Pentru considerentele expuse, Curtea, in temeiul articolului 312 alineat 1 Cod Procedura Civila va respinge ca nefondat recursul declarat de E. I. S.P.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant E.-I. SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . SRL, împotriva sentinței civile nr. 2401/04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimați pârâți S. C. și S. L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. D. A. G. VINȚANU
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud. M.H.
Tehnored. I.N.
2 ex.
06.11.2014
……………
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă,
Judecător - sindic: V. S.-C.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 835/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
