Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1572/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1572/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 29641/3/2013/a1
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (Număr în format vechi 1302/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1572
Ședința publică de la 19 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. N.
JUDECĂTOR - S. R. A. V.
JUDECĂTOR - I. G. F.
GREFIER - L. M.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul – reclamant C. S. I. împotriva sentinței civile nr. 2804/12.03.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul – reclamant a solicitat prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere împrejurarea că la strigarea cauzei la ordine nu se prezintă părțile, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta – reclamantă a solicitat prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, instanța, în raport de disp. art. 457 și 459 Ncpc, invocă din oficiu inadmisibilitatea căii de atac și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs reține:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență S. I. a chemat în judecată pârâtul M. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îl oblige la suportarea pasivului debitorului ..D. SRL.
În motivarea cererii, lichidatorul precizează ca pârâtul nu a efectuat nici un demers în vederea recuperării creanțelor în valoare de 19.050 lei cu consecința prescrierii acestora, fapte care au condus la decapitalizarea firmei și imposibilitatea plății datoriilor la scadență, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 138 alin 1 lit. a din Legea 85/2006.
În drept au fost invocate disp. art. 138 alin. 1 lit. a, Legea nr. 85/2006.
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare.
Tribunalul București – Secția a VI Civilă prin sentința civilă nr. 2804/12.03.2014 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulata de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut, că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale: existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art. 138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care aceștia le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)- g) ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Debitorii care sunt supuși procedurii insolvenței, se află, în urma activității desfășurate, în încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare la folosirea bunurilor persoanei juridice in folos propriu sau in folosul unei alte persoane.
În acest sens, pentru aplicarea art. 138 lit. a, reclamantul trebuie să explice in concret ce fapte ilicite a săvârșit pârâtul, pentru a determina folosirea bunurilor in interesul altor persoane, nefiind relevante argumentele potrivit cărora simplul fapt că au existat creanțe, ar fi suficient pentru atragerea răspunderii in temeiul acestui text de lege.
Împotriva acestei sentințe recurenta lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență S. I., a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă sub același număr unic_ .
În motivarea recursului a arătat că se poate reține culpa administratorului în ceea ce privește nerecuperarea creanțelor, acțiunea fiind greșit respinsă, cât timp nu s-a dovedit o situație contrară.
În drept: art. 304 pct. 7 și 9 cpc.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 19.09.2014, Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost depusă la data de 04.09.2013, iar solicitarea de atragere a răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 a fost formulată în cadrul acestei proceduri, fiind aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă și ale Legii nr. 76/2012, intrate în vigoare la data de 15.02.2013.
În cuprinsul sentinței nr. 2804/12.03.2014, atacată în prezentul dosar, în mod corect, calea de atac a fost indicată ca fiind apelul.
Potrivit art. 3 al. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acestuia.
Totodată, art. 3 al. 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prevede că procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, (.....) înainte de . Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi.
Conform art. 59 pct. 4 din Titlul IV al Legii nr. 76/2012 art. 138 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 a fost modificat in sensul introducerii căi de atac a apelului, dispoziție aflată în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței în prezentul dosar.
Chiar dacă dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 se referă numai la dispozițiile Codului de procedură civilă, iar nu și la cele cuprinse în legile speciale modificate prin legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedură civilă, soluția aplicării acestora din urmă pentru procesele începute după . Noului Cod de procedură civilă se impune având în vedere scopul întregului act normativ. Potrivit art. 1 din Legea nr. 76/2012, scopul tuturor dispozițiilor acesteia, inclusiv cele relative la legislația conexă, este acela de a pune în acord legislația procesual civilă existentă în legi speciale cu Noul Cod de procedură civilă. Aplicarea dispozițiilor ce au modificat legile speciale este subsecventă aplicării în cauza respectivă a dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă.
În aceste condiții, în cauzele în care sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă și ale Legii nr. 76/2012, calea de atac împotriva hotărârii prin care se soluționează cererea de atragerea a răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței a fost introdusă după data de 15.02.2013 este apelul și nu recursul.
Or, așa cum a fost menționat mai sus, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă și ale Legii nr. 76/2012, astfel că apelul este calea de atac prevăzută de lege care putea fi exercitată împotriva sentinței pronunțate de prima instanță.
Potrivit art.457 al.1 și al.2 din Noul Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Reținând cuprinsul cererii de recurs formulate apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 152 ncpc, Curtea constata ca excepția inadmisibilității este întemeiată și pe cale de consecință,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant C. S. I., cu sediul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2804/12.03.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. C., cu domiciliul în București, ., ., ., ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. I.
C. N. R. A. V. G. F.
GREFIER
L. M.
Red. C.N.I.
4 ex./
Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă – judecător M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
