Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 309/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 22268/3/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 771/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.309/2014
Ședința publică de la 12 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. S. V.
JUDECĂTOR: F. L. ȘALAR
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de apelantele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și C. 99 S.P.R.L., în calitate de lichidator al S.C. KARMA FASHION S.R.L., împotriva Sentinței civile nr.899 din 27.01.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. M. și M. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de obiectul cauzei și având în vedere că apelantele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea reține apelurile spre soluționare.
CURTEA,
I. Prin Sentința Civilă nr. 899 din 27.01.2014, pronunțată de Tribunalul București a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditorul D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4, în contradictoriu cu pârâții A. M. și M. I. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii administratorului, întemeiată pe art. 138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârâți a faptei prevăzute la art.138 lit. d din lege și nici a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și starea de insolvență a societății debitoare.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 și C. S.P.R.L., în calitate de lichidator al S.C KARMA FASHION S.R.L. solicitând a se dispune în sensul admiterii cererii și obligării pârâților la suportarea în întregime a datoriilor societății debitoare, astfel cum au fost stabilite în tabelul definitiv al creanțelor societății debitoare
În motivarea apelurilor, s-a arătat că hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitându-se și examinarea cauzei sub toate aspectele
Se susține că este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor.
III. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondate apelurile pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, reclamanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către pârâți a faptei ilicite, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență. Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
În privința faptelor de a ține o contabilitate fictivă și de a face să dispară contabilitatea societății (art.138 alin.1 lit.d tezele I și II din Legea nr.85/2006), Curtea constată că apelantele nu și-au îndeplinit obligația procesuală, potrivit art.1169 C.civ., de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârâți și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care aceștia ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că apelantele nu precizează și nu dovedesc care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâților ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În acest sens, nu s-a probat că pârâții, în timpul mandatului de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtului de a-i prejudicia pe creditori. Apelantele se limitează la presupoziții nejustificate privind urmărirea a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia. Simplul fapt că pârâții nu au ținut contabilitatea societății la care au îndeplinit funcția de administrator, fără a se proba raportul de cauzalitate dintre această faptă și apariția stării de insolvență a societății, nu este de natură, prin el însuși, să conducă la antrenarea răspunderii patrimoniale conform art.138 alin.1 din lege.
În ceea ce privește susținerile apelantei DGFP potrivit cărora răspunderea administratorului trebuie apreciată „in abstracto”, față de incidența dispozițiilor art. 1082 din Codul civil 1864, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită. Natura juridică a răspunderii administratorului societății poate fi una contractuala atunci când este rezultatul unei obligații derivând din contractul de mandat, între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, în condițiile în care mandatul este cuprins in actul constitutiv sau hotărârea adunării generale si este acceptat prin semnarea în Registrul Comerțului. Or, în cauză, recurenta creditoare este terț față de contractul de mandat invocat, astfel încât nu se poate prevala de obligațiile născute în sarcina pârâtului din acest mandat.
D. în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte și să o angajeze în relațiile cu terți, situație ce nu se regăsește în cauză.
Prin urmare, în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge apelurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelantele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, cu sediul în București, . Gerota nr. 13, sector 2, și C. 99 S.P.R.L., în calitate de lichidator al S.C. KARMA FASHION S.R.L., cu sediul în București, ..37, sector 2, împotriva Sentinței civile nr.899 din 27.01.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. M., cu domiciliul în București, .. 59, .. 2, ., și M. I., cu domiciliul în București, ., sector 4, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A.S. V. F.L.ȘALAR
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.A.S.V../14.05.2014
Nr.ex.: 6
Fond: Tribunalul București
Președinte: P.. N.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 1709/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
