Contestaţie. Decizia nr. 1709/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1709/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 1459/93/2012/a2
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1917/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1709/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. H.
Judecător A. M. S. U.
Grefier L. V. V.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul contestator ORAȘUL O., prin primar, împotriva sentinței civile nr. 2382/01.07.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare ., prin administrator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA BUCUREȘTI SPRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov Secția Civilă sub nr._, contestatorul ORAȘUL O., prin primar, a formulat contestație la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei ., solicitând, în contradictoriu cu intimata ., prin administrator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA BUCUREȘTI SPRL, repunerea în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței și înscrierea în tabelul creditorilor . cu suma de 479.337 lei, reprezentând obligații de plată datorate bugetului local al Orașului O., constând în impozit pe clădire și teren, calculate la data de 27.09.2012, data deschiderii procedurii insolvenței.
Prin sentința civilă nr. 2382/01.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov Secția Civilă în dosarul nr._, s-a constatat perimată acțiunea, reținându-se că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 25.04.2014, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242alin.1 pct. 2 C.p.civ. pentru lipsa nejustificată a părților, dată de la care a rămas în nelucrare din vina părților timp de 1 an, nemaiîndeplinindu-se niciun act de procedură în vederea judecării pricinii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul ORAȘUL O., prin primar, cauza fiind înregistrată sub nr._ (1917/2014) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, se arată în esență, sub un prim aspect, că perimarea reprezintă o sancțiune pentru rămânerea în nelucrare a pricinii din vina părților, care nu și-au îndeplinit obligațiile procesuale într-un anumit interval de timp, după trecerea căruia legea nu mai îngăduie menținerea acelei cauze pe rolul instanței.
Lăsarea pricinii în nelucrare ar trebui să reflecte intenția părții de abandonare a cauzei, de renunțare la judecată.
În cauza dedusă judecății, Orașul O. și-a exprimat foarte clar intenția de fi parte în dosarul nr._ 12, aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, în care a fost deschisă procedura insolvenței împotriva ., și de a recupera de la aceasta debitele pe care le are față de bugetul local, iar judecata cauzei nu era ținută de îndeplinirea vreunui alt act procedural de către Orașul O..
Recurentul consideră, chiar dacă contestația a fost înregistrată sub numărul_, că aceasta nu are caracterul unei cauze noi, ci este parte componentă a cauzei ce a format obiectul dosarului nr._ 12, în fapt fiind vorba despre o coparticipare procesuală la masa creditorilor ..
Cum în dosarul nr._ 12, părțile au îndeplinit diverse acte procedurale, atunci și cererea Orașului O. trebuia menținută în stare de judecată, ca parte a aceleiași cauze.
Recurentul arată că nu au existat motive care să justifice suspendarea judecății și cu atât mai mult pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate perimarea cauzei.
Recurentul precizează că nici nu a fost citat cu mențiunea "repunere pe rol" sau "pentru perimare" conform practicii instanțelor de judecată, astfel că nu a avut cunoștință despre judecarea unei asemenea excepții.
De asemenea, susține că instanța nu poate constata automat perimarea, prin simpla împlinire a termenului prevăzut de lege, fiind datoare să cerceteze dacă există culpa părții, ori această împrejurare nu poate fi elucidată decât prin stabilirea faptului dacă nu au operat cauzele de suspendare sau de întrerupere a cursului termenului de perimare sau alte împrejurări care exclud vina părților.
În drept, se invocă art. 3041 C.p.civ..
Intimata debitoare, legal citată prin lichidator judiciar, nu s-a prezentat în instanță, dar a depus o adresă la data de 8.09.2014, prin care a învederat că, prin sentința civilă nr. 1391/15.04.2014, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, ce se circumscriu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile articolului 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Judecata contestației recurentului la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei . a fost suspendată la data de 25.04.2013 în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.civ., constatându-se că părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cum de la data suspendării, cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, care nu au mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, în mod corect prima instanță a constatat perimată acțiunea, în considerarea dispozițiilor imperative ale art. 248 și urm. C.p.civ..
Renunțarea la judecată și perimarea sunt instituții distincte, cu regimuri juridice diferite, iar referirile recurentului la asemănările și deosebirile dintre acestea nu au nicio relevanță în cauză, situația de fapt reținută de prima instanță reclamând aplicarea sancțiunii perimării potrivit dispozițiilor legale în materie.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, astfel încât partea trebuie să-și exprime voința ca cererea să-i fie judecată nu numai prin introducerea acesteia, cât și pe tot parcursul judecății. Contrar susținerilor recurentului, era ținut să îndeplinească acte de procedură în vederea judecării procesului, fiind tocmai partea care justifica un interes în acest sens.
Recurentul consideră că cererea sa, deși înregistrată ca dosar separat, făcea parte din dosarul de insolvență nr._ 12, fapt pentru care actele de procedură îndeplinite în acesta ar fi avut caracter întrerupător și în ceea ce-l privește, fiind vorba de o coparticipare procesuală.
Prin Hotărârea CSM nr. 345/2012, s-a modificat art. 1 al Hotărârii CSM nr. 425/2011, în sensul înregistrării ca dosare asociate a cererilor care, prin natura lor, au un caracter contencios și sunt formulate incidental în cursul procedurii, fără a face parte din etapele pe care le parcurge orice procedură, așa cum este cazul contestațiilor la tabelul obligațiilor debitorului.
Prin urmare, contestația recurentului a fost înregistrată ca dosar asociat (nr._ ) și, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus citarea în calitate de părți doar a persoanelor ale căror drepturi sau interese erau supuse spre soluționare judecătorului-sindic, în condiții de contradictorialitate, respectiv contestatorul și debitoarea, prin administrator judiciar.
În consecință, în acest dosar asociat nu există o coparticipare procesuală, așa cum invocă recurentul, iar actele de procedură îndeplinite în dosarul de insolvență nu produc efectul întrerupător de perimare și în dosarul asociat, judecata acestuia fiind lăsată la latitudinea persoanelor ce au calitate de părți strict în dosarul asociat.
Recurentul susține și că nu au existat motive care să justifice suspendarea judecății, însă acest aspect nu poate fi analizat în prezentul recurs, care privește sentința civilă nr. 2382/1.07.2014 și nu încheierea din 25.04.2013, prin care s-a dispus suspendarea cauzei, aceasta fiind susceptibilă de recurs, exercitat în mod separat pe toată durata suspendării.
Legalitatea soluției pronunțate de judecătorul-sindic nu este afectată de lipsa citării contestatorului cu mențiunea „repunerii pe rol în vederea discutării excepției perimării”, neexistând o normă legală care să impună obligativitatea unei asemenea mențiuni. Mai mult, în speță, contestatorul a avut posibilitatea reală și efectivă de a se apăra pe acest aspect și a-și exprima punctul de vedere, reprezentantul său fiind prezent la termenul de judecată când s-a pus în discuție excepția perimării.
Sub un ultim aspect, recurentul impută instanței de fond că nu a cercetat incidența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării ori a unei alte împrejurări care să excludă vina părților. Nu se invocă însă concret în ce a constat o astfel de împrejurare iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă că ar fi operat întreruperea sau suspendarea cursului perimării, motiv pentru care și aceste critici sunt nefondate.
Față de cele arătate, potrivit art. 312 alin. 1 C.p.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul contestator ORAȘUL O., prin primar, împotriva sentinței civile nr. 2382/01.07.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., prin administrator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA BUCUREȘTI SPRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014.
Președinte, D. A. | Judecător, M. H. | Judecător, A. M. S. U. |
Grefier, L. V. V. |
Red. Jud.D.A.
Tehnoredactat:I.N.
2 ex.
15.10.2014.
………………….
Tribunalul Ilfov
Judecător - sindic: S. F. I.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
