Contestaţie. Decizia nr. 835/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 2 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 9 octombrie 2014, când a decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3561/26.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov Secția Civilă in dosarul nr._ 13/a 1 a fost admisă contestație formulată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală in contradictoriu cu intimata . prin C. B. S. și s-a dispus ca administratorul judiciar să înscrie creditoarea ANAF in tabelul creanțelor debitoarei . cu creanța totală de 32.148.696 lei reprezentând obligații fiscale datorate bugetului general consolidat înscrise in titlul fiscal executoriu reprezentat de decizia de impunere nr.60/30.01.2013 din care suma de 334.855 lei creanță bugetară admisă, iar diferența reprezentând creanță contestată, in mod provizoriu până la soluționarea contestației ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a potrivit art.73 alin.3 din Legea nr.85/2006.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin încheierea de ședință din cameră de consiliu din data de 12.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ 13 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului ., s-a numit administrator judiciar C. B. S. și s-au luat măsurile subsecvente deschiderii procedurii, respectiv s-a stabilit termen de depune a cererilor de admitere a creanței.

Creditorul AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA a depus cerere de admitere a creanței sale solicitând înscrierea în tabel cu următoarele sume: 29.965.279 lei creanțe garantate si 2.186.417 lei creanțe bugetare.

S-a întocmit tabelul preliminar al creanțelor debitorului publicat în BPI în care creditorul apare cu mențiunea că a solicitat înscrierea unei creanțe în sumă de 32.148.696 lei din care a fost admisa creanța bugetara in valoare de 334.855 lei.

. tabelului preliminar s-a menționat ca diferența de creanța reprezintă suma contestata, sub condiție conform art. 64 alin 4 din legea nr. 85/2006, pana la soluționarea irevocabila a litigiilor aflate pe rolul instanțelor de judecata.

Prin tabelul preliminar rectificat publicat in BPI_/16.10.2013 la rubrica „observații” s-a menționat ca explicațiile asupra creanței trecuta sub condiție sunt înscrise in anexa-nota.

Potrivit art. 66 din legea nr. 85/2006

,, (1) Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii.

(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale ,,

Astfel în raport de această dispoziție legală, administratorul judiciar și judecătorul sindic nu poate analiza valabilitatea sau temeinicia titlului executoriu pe calea analizei declarație de creanță, respectiv pe calea contestației la tabel motiv pentru care în lipsa unei dovezi privind anularea sau modificarea titlurilor executoriu, creanța stabilită prin aceste titluri este prezumată ca fiind legal și temeinic stabilită.

În ceea ce privește creanța in valoare de 29.965.279 lei, este necontestat în cauză că a fost stabilită prin Decizia de impunere nr. F-MC 60/30.01.2013 emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscală-Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili în urma unui control fiscal, decizie comunicata la data de 31.01.2013 debitoarei.

Este de asemenea necontestat că, împotriva acestui titlu de creanță fiscală, societatea debitoare a formulat contestație administrativă, conform art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și apoi acțiune în anulare, conform art. 218 din OG nr. 92/2003, la instanța de contencios administrativ-fiscal, aceasta din urmă făcând obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII-a (filele 55-86 dosar).

Din interpretarea „per a contrario” a dispozițiilor art. 66 alin.2 din Legea nr. 85/2006, tribunalul reține că o creanță bugetară rezultând dintr-un titlu executoriu contestat în condițiile legii speciale va fi supusă procedurii de verificare prevăzute de legea insolvenței.

Astfel, administratorul judiciar a fost în drept să analizeze dacă ANAF are o creanță certă, pură și simplă, neafectată de vreun termen sau condiție și a cărei existență și cuantum este în afară oricărui dubiu. În procedura de verificare, în mod corect administratorul judiciar a observat că respectiva creanță este contestată potrivit legii speciale, urmând ca în litigiul administrativ-fiscal să fie administrat un probatoriu complet și să se stabilească existența sau inexistența dreptului de creanță. Așadar, creanța nu putea fi înscrisă definitiv, din moment ce în procedura legii speciale există posibilitatea anulării deciziei de impunere. Din perspectiva necesității administrării de probe suplimentare, anume soluția ce se va pronunța în litigiul administrativ-fiscal, se poate admite soluția înscrierii provizorii a creanței în tabelul definitiv, conform art. 73 alin.3 din Legea nr. 85/2006.

În ceea ce privește aplicarea art. 64 alin.4 din Legea nr. 85/2006, reținut ca temei al înscrierii creanței în mod provizoriu, însă sub condiție suspensivă, în tabelul preliminar contestat ,tribunalul constată aplicarea greșită a legii.

Creanța A.N.A.F. nu era afectată de modalitatea condiției suspensive.

Potrivit art. 1400 din Noul Cod Civil, condiția este suspensivă atunci când de îndeplinirea sa depinde eficacitatea obligației. S-a susținut de către administratorul judiciar că evenimentul viitor și nesigur de care depinde existența creanței este respingerea acțiunii în anulare în contencios administrativ-fiscal împotriva titlului de creanță. Această condiție nu poate fi calificată însă ca suspensivă întrucât eficacitatea obligației fiscale stabilite prin decizia de impunere nu depinde de soluționarea litigiului administrativ-fiscal.

Astfel, potrivit art. 45 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.

De asemenea, potrivit art. 215 din OG nr. 92/2003, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate doar în cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004.

Din aceste prevederi legale rezultă că titlul de creanță își produce efectele indiferent de formularea contestației administrative și a căii de atac în contenciosul fiscal. Admiterea unei asemenea acțiuni și anularea titlului de creanță determină desființarea obligației, ceea ce este specific unei condiții rezolutorii, conform art. 1401 alin.1 din Noul Cod civil. În sprijinul acestei interpretări vine și prezumția legală stabilită la art. 1401 alin.2 din Noul Cod civil, privind calificarea condiției ca rezolutorie ori de câte ori scadența obligațiilor principale precedă momentul la care condiția s-ar îndeplini. Or, este evident că scadența obligației fiscale este anterioară soluționării contestației formulate de debitor.

Pe de altă parte, potrivit art. 64 alin.4 din Legea nr. 85/2006, creanțele nescadente sau sub condiție la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală și vor fi îndreptățite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege.

În schimb, art. 64 alin.5 din Legea nr. 85/2006, referindu-se la efectele condiției suspensive în privința tratamentului creanței în procedura insolvenței, prevede că titularii creanțelor sub condiție suspensivă la data deschiderii procedurii vor fi îndreptățiți să voteze și să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiției respective.

Legea a instituit astfel un tratament diferențiat între creanța afectată de o condiție suspensivă și cea afectată de o condiție rezolutorie. De aceea, se impune ca în tabelul de creanțe să fie înscrisă corect modalitatea creanței. În consecință, întrucât creditoarea nu este titulara unei creanțe sub condiție suspensivă, aceasta trebuie înscrisă provizoriu potrivit art. 64 alin.4 din Legea nr. 85/2006, nefiind însă aplicabile dispozițiile art. 64 alin.5 din același act normativ.

În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept sus menționate instanța a admis contestația și a dispus trecerea în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei a creditoarei cu o creanță totala de 32.148.696 lei reprezentând obligații fiscale datorate bugetului general consolidat înscrise in titlul fiscal executoriu reprezentat de decizia de impunere nr.60/30.01.2013, din care suma de 334.855 lei creanța bugetara admisa iar diferența reprezentând creanța contestata, in mod provizoriu pana la soluționarea contestației ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de apel București, secția a VIII a, potrivit art. 73 alin 3 din legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei sentințe administratorul judiciar al debitoarei a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței apelate și respingerea contestației ANAF.

In motivarea apelului s-a arătat că la data de 31 ianuarie 2013, INTERFRUCT S.R.L. (denumită în continuare „INTERFRUCT") i-au fost comunicate actele administrative - fiscale ca urmare a finalizării inspecției fiscale parțiale efectuată la INTERFRUCT în perioada 3 mai 2012 - 14 ianuarie 2013, perioada verificată fiind 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2011.

Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă sub nr. F-MC 60 din 30 ianuarie 2013 de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili (denumită în cele ce urmează „Decizia de impunere") s-au stabilit în sarcina INTERFRUCT obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 29.690.876 lei..

Discuția finală cu contribuabilul a avut loc la data de 22 ianuarie 2013, prilej cu care INTERFRUCT și-a prezentat opinia cu privire la aspectele fiscale și constatările inspecției fiscale și a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 107 din Codul de procedură fiscală, un punct de vedere, în sensul că sunt deductibile la calculul impozitului pe profit și al TVA contravaloarea cheltuielilor cu perisabilitățile, a celor cu marfa degradată, a celor cu marfa livrată de furnizori declarați inactivi la data inspecției fiscale.

Obligarea INTERFRUCT la plata unora dintre obligațiile fiscale suplimentare menționate este netemeinică și nelegală, motiv pentru care societatea a înțeles să conteste măsurile dispuse de Agenția Naționale de Administrare Fiscală - Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili.

Actele de administrare fiscală au fost contestate, iar INTERFRUCT a solicitat:

-anularea în parte a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă sub nr. F-MC 60 din 30 ianuarie 2013 de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili, și anume în ceea ce privește suma de 16.665.382 lei, reprezentând impozit pe profit 7.487.316 lei și TVA 9.178.066 lei, ia care se adaugă accesoriile;

- anularea în parte a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, emisă sub nr._ din 30 ianuarie 2013 de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili, și anume în ceea ce privește pct 6.1..

- anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală, înregistrat sub nr. F-MC 20 din 30 ianuarie 2013 la Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili, și anume în ceea ce privește suma de 16.665.382 lei, reprezentând impozit pe profit 7,487.316 lei și TVA 9.178.066 iei, la care se adaugă accesoriile.

- exonerarea INTERFRUCT S.R.L. de obligația de plată a sumei de 16.665.382 lei, reprezentând impozit pe profit 7,487,316 lei și TVA 9.178.066 lei, la care se adaugă accesoriile.

La această data, contestația formulată de Interfruct se află în procedura administrativă. Chiar dacă termenul în care trebuia să primească răspuns a fost depășit nici până la această data nu avem cunoștință de modul în care Agenția de Administrare Fiscală a decis să soluționeze contestația societății.

La data de 12 aprilie 2012, societății INTERFRUCT i-a fost comunicată Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 06.04.2012, înregistrată sub nr._/09.04.2012, după care a fost întocmit Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile înregistrat la INTERFRUCT sub nr. 80/12.04.2012, prin care executorii fiscali din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili au instituit sechestru asiguratoriu asupra terenului intravilan în suprafață de 8.304,39 mp, evaluat la suma de 5.378.027 Iei, deținut de INTERFRUCT în baza Contractului de vânzare - cumpărare nr. 946/28.03.2002, a Contractului de vânzare - cumpărare nr. 874/28.03.2002 și a Actului de alipire nr. 6074/23.10.2007.

Această măsură a fost contestată de Interfruct, pe rolul Tribunalului Ilfov aflându-se dosarul nr._, în stadiul procesual - recurs.

Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Consiliul Concurenței în baza Deciziei nr. 18/2011 a amendat INTERFRUCT cu suma de 1.802.630 lei.

Sancțiunea aplicată de Consiliul Concurenței a fost contestată de INTERFRUCT, pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal aflându-se dosarul nr._ .

Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a înscris la masa credală atât cu creanța sa la care a făcut anterior referire și pe care a detaliat-o), cât și cu creanța Consiliului Concurenței, respectiv, amenda în valoare de 1.802.630 lei.

Raportat la dispozițiile art. 19 din Ordinul 668/2011 și raportat la dispozițiile art. 64 alin. 4 din Legea 85/2006, creanța Agenției Naționale de Administrare Fiscală ce viza amenda contravențională aplicată de Consiliul Concurenței în cuantum de 1.802.630 lei trebuia înscrisă sub condiție suspensiva.

Un aspect extrem de important pe care judecătorul sindic nu l-a avut în vedere se referă compunerea creanței cu care Agenția Naționale de Administrare Fiscală s-a înscris la masa credală.

Analizând declarația de creanță a Agenției Naționale de Administrare Fiscală se poate observa că aceasta cuprinde și amenda aplicată INTERFRUCT de Consiliului Concurenței.

Or, așa cum a arătat anterior, amenda aplicată INTERFRUCT a fost contestată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 19 din Ordinul 668 din 19 august 2011 emis de Președintele Consiliului Concurenței pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de către Consiliul Concurenței, aspect ce conduce la înscrierea sumei de 1.802.630 lei sub condiție conform prevederilor art. 64 alin. 4 din Legea 85/2006, până la soluționarea irevocabilă a dosarului_ .

De asemenea, creanța pretinsă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili nu se înscrie în categoria prevăzută de articolul 66 alin. 2 din Legea 85/2006, respectiv, nu ne aflăm în situația unei creanțe bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu, necontestat în condițiile legii speciale.

Chiar dacă a fost emis un titlu executoriu acesta a fost contestat în condițiile legii speciale, aspect evidențiat de Certificatele de grefă depuse în susținerea afirmațiilor sale, motiv pentru care în mod temeinic și legal administratorul judiciar a înțeles să înscrie pretinsa creanță a Agenției Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili sub condiție suspensivă.

Aspectele reținute de instanța de fond conform cărora creanța ANAF nu poate fi înscrisă sub condiție suspensivă sunt total greșite.

Conform art. 64 alin 4 din Legea nr.85/2006 se vor admite provizoriu la masa credală creanțele nescadente și sub condiție suspensivă la data deschiderii procedurii.

Creanța ANAF (alcătuită din creanța ANAF și creanța Consiliului Concurenței) a fost înscrisă sub condiție suspensivă la masa credală avându-se în vedere că trebuie soluționate în mod irevocabil cele două dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată, iar în această situație creanța este afectată de o condiție suspensivă, urmând a fi înscrisă în tabel în mod definitiv numai după dovedirea îndeplinirii condițiilor necesare definitivării acestei creanțe.

Chiar dacă ar susține că actul administrativ fiscal produce efecte de la data emiterii lui conform dispozițiilor OG 92/2003, așa cum a reținut și instanța de fond, e greșit să considerăm că ANAF are o creanță certă, lichidă și exigibilă până la momentul soluționării în mod irevocabil a celor două cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată.

In susținerea apelului s-au depus la dosar înscrisuri in fotocopie.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și in raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

In ceea ce privește primul motiv de apel, referitor la faptul că judecătorul sindic nu a avut in vedere compunerea creanței cu care ANAF s-a înscris la masa credală, respectiv faptul că această creanță cuprinde și amenda aplicată debitoarei de către Consiliul Concurenței, Curtea apreciază că este întemeiat. Astfel, potrivit cererii de înscriere a creanței formulată de ANAF, aceasta a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 32.148.696 lei reprezentând obligații fiscale datorate bugetului general consolidat, fiind formate de TVA, impozit pe profit, vărsăminte persoane juridice, venituri din amenzi, contribuții asigurări sociale angajator, accidente de muncă, șomaj angajator, șomaj asigurați, fond de garantare, sănătate angajator și sănătate asigurați. Prin urmare in suma de 32.148.696 lei este inclusă și amenda in cuantum de 1.803.130 lei aplicată debitoarei de Consiliul Concurenței prin Decizia nr.18/31.05.2011.

Judecătorul sindic, prin sentința apelată, a dispus ca administratorul judiciar să înscrie creditoarea ANAF cu suma totală de 32.148.696 lei din care suma de 334.855 lei creanță admisă, iar diferența reprezentând creanță contestată in mod provizoriu, menționând însă in mod eronat faptul că această creanță reprezintă obligații fiscale datorate bugetului general consolidat înscrise in titlul executoriu reprezentat de decizia de impunere nr.60/30.01.2013, omițând faptul că in această sumă este inclusă și amenda aplicată de Consiliul Concurenței prin decizia nr.18/31.05.2011.

Referitor la cea de-a doua critică care vizează faptul că prima instanță, in mod greșit a reținut că această creanță a ANAF nu poate fi înscrisă sub condiție suspensivă, Curtea apreciază că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.64 alin.4 din Legea nr.85/2006 creanțele nescadente sau sub condiție la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală și vor fi îndreptățite să participe la distribuiri de sume in măsura îngăduită de prezenta lege, iar potrivit alin.5 al aceluiași articol, titularii creanțelor sub condiție suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv creanțele a căror valorificare este condiționată de executarea in prealabil a debitorului principal, vor fi îndreptățiți să voteze și să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiției respective.

Curtea nu poate reține susținerea apelantei in sensul că această creanță a ANAF este afectată de o condiție suspensivă, trebuind înscrisă in această formă la masa credală deoarece in speță este vorba despre creanțe născute, constatate prin titluri fiscale executorii, care, chiar dacă au fost contestate, se bucură până la momentul desființării printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă de legalitate, validitate și veridicitate. Astfel creanța fiscală s-a născut și este dovedită prin actele administrative fiscale emise care se bucură de cele trei principii enunțate mai sus iar faptul că aceste titluri executorii au fost contestate nu înseamnă că a încetat să existe creanța constatate prin ele.

Mai mult, Curtea reține că această creanță este afectată de o condiție rezolutorie, adică acel eveniment viitor și nesigur ca realizare de a cărui îndeplinire depinde desființarea dreptului, în speță desființarea dreptului depinde de admiterea contestațiilor formulate. Astfel, in mod corect a apreciat prima instanță că in cauză sunt aplicabile dispozițiile art.64 alin.4 creanța trebuind înscrisă in mod provizoriu in tabelul creanțelor debitoarei, fiind inaplicabile prevederile art.64 alin.5 din Legea nr.85/2006.

Având in vedere aceste considerente, Curtea in temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ, va admite apelul, va schimba in parte hotărârea atacată in sensul că va dispune ca administratorul judiciar să înscrie creditoarea ANAF in tabelul creanțelor debitoarei . cu creanța totală de 32.148.696 lei reprezentând obligații fiscale datorate bugetului general consolidat, înscrise in titlurile fiscale executorii reprezentate de decizia de impunere nr.60/30.01.2013 și decizia nr.18/31.05.2011 a Consiliului Concurenței, din care suma de 334.855 lei creanță bugetară admisă, iar diferența reprezentând creanță contestată înscrisă in mod provizoriu până la soluționarea contestațiilor ce fac obiectul dosarelor nr._ al Curții de Apel București și nr._ * al Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelantul C. B. S. ÎN CALITATE DE ADMINISTRATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI .> cu sediul în București, .. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr.3561/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN CALITATE DE CREDITOARE . cu sediul în București, .. 13, sector 2, și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, ., sector 5.