Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1525/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1525/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 2294/3/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1525
Ședința publică de la 11.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 3593 din 01.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. M. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere faptul că recurenta, prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 27.01.2014, în dosarul nr._, la Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, ulterior dispunerii în dosarul nr._/3/2011 al aceleiași instanțe a închiderii procedurii insolvenței derulată față de debitorul ., reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice a chemat în judecată pârâtul A. M. B., solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006 să se dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a acestuia pentru pasivul debitorului.
Prin sentința civilă nr.3593 pronunțată la 01.04.2014 de către Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, prin judecătorul-sindic, în dosarul nr._ s-a respins cererea de atragere a răspunderii pârâtului, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că la termenul de la 01.04.2014, a pus în discuția părților din oficiu excepția de inadmisibilitate a cererii de atragere a răspunderii.
Prin sentința civilă cu nr._ din 11.12.2012 s-a dispus închiderea procedurii împotriva debitorului . conform art. 131 din Legea 85/2006, precum și radierea societății debitoare din registrul comerțului.
Închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații și îndatoriri a lichidator judiciar cu privire la procedură. Tribunalul a fost sesizat de către reclamanta DGFP București în reprezentarea AFP Sector 1 la data de 27.01.2014, ulterior închiderii procedurii de faliment împrejurare ce rezultă din cererea formulată ce poartă ștampila cu data înregistrării.
Față de dispozițiile art. 140 din Legea 85/2006, acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni.
Prevederile art. 138 alin. 5 din Legea 85/2006 stabilesc că această cerere se judecă separat, într-un dosar asociat, iar dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea 85/2006 se referă numai la executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acțiunilor având ca obiect antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare, însă nu trebuie interpretate în sensul că acțiunea prev. de art. 138 poate fi exercitată și după închiderea procedurii.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cererii de atragere a răspunderii pârâtului pentru rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că tribunalul a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată în mod greșit pentru motivul că nu aceasta nu mai poate fi formulată ulterior dispunerii închiderii procedurii insolvenței față de debitor. Aceasta, deoarece conform art.138 alin.5 din Legea nr.85/2006 cererea de atragere a răspunderii întemeiată pe aceste dispoziții legale se judecă separat de dosarul de fond, și nu se prevede nicidecum că această cerere trebuie să fir formulată înainte de închiderea procedurii.
Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, trebuie să se probeze de către reclamant îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale referitoare la săvârșirea de către pârât cel puțin a uneia dintre faptele ilicite enumerate în mod expres și limitativ prin art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea menționată, la prejudiciul specific produs prin faptă în cazul procedurii insolvenței, la raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și la vinovăția pârâtului.
Cererea de atragere a răspunderii este aferentă și, mai mult, intrinsecă procedurii insolvenței derulate împotriva debitorului, ceea ce înseamnă că pentru a fi apreciată ca admisibilă, trebuie să fie formulată ulterior deschiderii și anterior închiderii procedurii insolvenței. La momentul dispunerii în speță, prin hotărârea executorie, a închiderii procedurii insolvenței față de debitor, conform dispozițiilor exprese din legea insolvenței, judecătorul-sindic s-a desesizat în privința oricărui act de judecată referitor la procedură iar întreaga cauză având ca obiect procedura insolvenței nu mai există pe rol și prin urmare, nici calitatea recurentei de creditor majoritar participant la procedură, care îi conferea acesteia calitatea procesuală activă în formularea cererii de atragere a răspunderii pârâtului.
Prevederea din art.138 alin.5 nu prezintă relevanță în sens contrar, iar dispozițiile art.142 alin.2 din aceeași lege au în vedere numai continuarea în mod separat a judecății unei cereri de atragere a răspunderii formulată în mod obligatoriu anterior închiderii procedurii insolveței față de debitor.
În consecință, având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 3593 din 01.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. M. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2014.
Judecător,Judecător,Judecător,
A. A. I. P. A. M. G.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.A.A.
Tehnored.F.L. / 27.10.2014 / Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: L. D. G.
| ← Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
