Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr. 1128/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1128/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 1999/2/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 728/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1128
Ședința publică de la 08 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. N.
JUDECĂTOR Ș. C. C.
JUDECĂTOR L. C. S.
GREFIER I. L. P.
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele creditoare ADMINISTRAȚIA J. A FINANTELOR PUBLICE G. și A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.740/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele creditoare ., B. INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR -BANCĂ ÎN F. - P. LICHIDATOR RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL -SUC.A., B.C. I. S. R. SA A. -SUCURSALA V., ., I. T. DE MUNCĂ, P. D., S.N. ÎMBUNĂTĂȚIRI F., S.N.ÎMBUNĂTĂȚIRI F. PRAHOVA (SNIF DÂMBOVIȚA), . SRL, ., ., ., ., . & COMP SRL, N. G. M., B.C I. S. R. SA, intimatul pârât M. D. și intimata debitoare . P. LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. AGATIE E..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât prin avocat P. I. cu împuternicire avocațială depusă la fila 22 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței lipsă de procedură cu intimatele creditoare . și . întrucât s-au restituit citațiile cu mențiunea „ destinatar mutat” și că intimatul pârât a depus la dosar prin compartimentul registratură întâmpinare.
Curtea apreciază procedura de citare legal îndeplinită cu intimatele creditoare . și . prin aplicarea dispozițiilor articolului 98 Cod procedură civilă întrucât nu s-a notificat instanței schimbarea sediilor acestor intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale active a ADMINISTRAȚIA J. A FINANTELOR PUBLICE G. cât și pe recursuri .
Intimatul pârât M. D., prin avocat, apreciază că recursul AJFP G. este formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. Ca urmare a reorganizării Agenției Naționale de Administrare Fiscală în baza HG nr.520/2013 personalitate juridică are Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești. Solicită răspunderea recursului în ceea ce privește răspunderea patrimonială considerând că în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind prescrisă cererea de atragerea răspunderii. Invocă dispozițiile articolului 139 alineat 2 din Legea nr.85/2006 care prevăd că prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii, data deschiderii procedurii fiind 21 martie 2006. Conchizând, arată că nu există o vinovăție în sensul Legii nr.85/2006. Cu referire la recursul formulat de A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI solicită respingerea.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
P. sentința comercială nr.740/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ au fost respinse ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de creditoarea AAAS, așa cum au fost precizate, împotriva raportului final, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar CII Agatie E., iar în baza art.131 din Legea 85/2006, s-a închis procedura insolvenței față de debitoarea ., precum și radierea debitoarei din Registrul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul G..
In temeiul art.136 din lege, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și s-a respins cererea formulată de creditoarea AJFP (fost DGFP) G. privind angajarea răspunderii personale a fostului administrator, pârâtul M. D., iar în temeiul art.135 din Legea nr.85/2006, s-a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor și lichidatorului judiciar.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că:
P. raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar CII Agatie E. s-a solicitat închiderea procedurii insolvenței în contra debitorului ..
Raportul final a fost supus discuției Adunării creditorilor care l-a aprobat, astfel cum a fost întocmit.
În cuprinsul său au fost menționate toate activitățile și operațiunile desfășurate de lichidator pe parcursul procedurii insolvenței în scopul realizării creanțelor creditorilor menționați în tabelul definitiv.
Creanțele creditorilor menționați în tabelul definitiv nu au putut fi acoperite în cursul procedurii de insolvență urmate, pentru că din bunurile valorificate ale debitorului s-a stins doar parțial masa credală (2.111.997 lei) față de valoarea totală a creanțelor înscrise în tabelul definitiv (5.653.712,53 lei) înregistrându-se un pasiv în sumă de 3.541.715,53 lei.
Astfel, se constată că în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea 85/2006, se impune închiderea procedurii de insolvență, descărcarea participanților de îndatoriri și radierea debitorului din evidențele de la registrul comerțului, fiind îndeplinite toate cerințele legale.
În ceea ce privește cererea creditorului AJFP G. în calitate de președinte al comitetului creditorilor de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului M. D., în calitate de administrator al debitorului pentru pasivul social în sumă de 3.541.715,53 lei, tribunalul o constată atât ca fiind prescrisă ,cât și ca nefondată.
D. temei juridic de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, lichidatorul invocă existența cazurilor de răspundere prevăzute de art.138 alin.1 lit.a) și d) din legea nr.85/2006.
In conformitate cu prevederile art.138 alin.1 lit.a) și d):”În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le este imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte:
lit.a) a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
lit.d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Raportat la probatoriul cauzei tribunalul constată că pârâtul nu se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa de către președintele comitetului creditorilor, așa cum se va argumenta.
. a fost înființată în anul 1996 de către pârâtul M. D. în calitate de asociat (împreună cu alte persoane) și administrator, firma având drept obiect de activitate cultivarea cerealelor pe terenuri arendate și prestarea de servicii în agricultură.
Împrejurările intrării societății în insolvență au fost obiective și determinate de factori care nu puteau fi influențați sau controlați de către organele de conducere ale debitorului:
-recoltele slabe de cereale obținute în intervalul 2000-2005, din cauza secetei prelungite sau a gerurilor excesive care au calamitat culturile înființate.
-inundarea parțială a terenurilor cultivate în anul 2005 în urma ploilor excesive.
-lipsa unor subvenții adecvate de la bugetul de stat și scăderea prețului la produsele agricole.
-creșterea prețului carburanților
-pierderea unor disponibilități bănești importante prin falimentul a două bănci comerciale la care debitorul avea deschise conturi (B. Internațională a religiilor – 50.000 lei și B. Română de Scont 800.000 lei)
-retragerea terenurilor din cadrul societății de către arendatori pe fondul recoltelor de slabă calitate,
-lipsa posibilității de irigare a terenurilor lucrate.
Contractarea de credite și asumarea de garanții de către debitor prin organele sale de conducere s-a realizat în exercițiul firesc al comerțului desfășurat de debitor, sumele de bani fiind necesare pentru cumpărarea de îngrășăminte chimice, carburanți, înființarea culturilor, semințe etc., așa încât nu se poate reține incidența cazului de răspundere prev.de art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006 în sensul folosirii creditelor societății în interesul personal al pârâtului.
În referire la cazul de răspundere prev.de art.138 lit.d) practicianul în insolvență a primit documentația prevăzută de lege și a putut să-și desfășoare activitatea în condiții bune, debitorul ținând contabilitatea prin contabil angajat pe perioada dinaintea intrării în insolvență, situația patrimoniului acestuia fiind clară motiv pentru care s-a putut valorifica întreaga avere mobilă și imobilă a debitorului pentru o valoare însemnată (2.111.997 lei) ,pârâtul colaborând și sprijinind pe practicianul în insolvență în îndeplinirea atribuțiilor sale.
Chiar dacă există posibilitatea rezonabilă a omiterii depunerii unor declarații, totuși acest lucru nu poate conduce implicit la ideea neținerii regulate a evidenței contabile și oricum nu aceasta a fost cauza intrării în insolvență, ci împrejurările obiective arătate în alineatele precedente.
În același timp, pe lângă caracterul nefondat al acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale intentată de președintele comitetului creditorilor, tribunalul constată și intervenirea prescripției dreptului la acțiune.
Astfel, DGFP (actualul AJFP) G. este creditorul care a solicitat prin cererea introductivă declanșarea procedurii de insolvență împotriva debitorului, având acces și la situația financiară a societății prin prisma specificului său de organ fiscal.
Așadar, de la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului (21.03.2006) începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani în care titularii dreptului la acțiune în răspundere patrimonială puteau să intenteze o asemenea cerere.
Chiar și în varianta maximală a termenului de prescripție prin adăugarea termenului de 2 ani în care trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență de la data deschiderii procedurii ,prescripția extinctivă s-a împlinit la data de 21.03.2011, pe când creditorul DGFP G. (actual AJFP) a formulat acțiunea pendinte la data de 7.06.2011 cu mult peste termenul de prescripție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal, motivat recurentele ADMINISTRAȚIA J. A FINANTELOR PUBLICE G. și A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se în esență în motivele de recurs de către recurenta ADMINISTRAȚIA J. A FINANTELOR PUBLICE G., care a atacat hotărârea doar sub aspectul soluției pronunțate pe cererea de atragere patrimonială a pârâtului M. D., că în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, conform dispozițiile articolului 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Recurenta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a invocat în motivele de recurs, în esență, că închiderea procedurii s-a făcut fără soluționarea irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, precum și faptul că închiderea procedurii este prematură față de faptul că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formează obiectul aceluiași dosar.
S-a solicitat, pe fond, să se admită cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului și având în vedere că debitoarea a avut bunuri în patrimoniu, iar pe parcursul procedurii au fost distribuite sume, se apreciază că temeiul solicitării închiderii procedurii ar fi trebuit să îl reprezinte articolul 132 alin. 2 din legea nr. 85/2006.
În recurs, s-a depus întâmpinare de către intimatul pârât M. D., care a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a recurentei ADMINISTRAȚIA J. A FINANTELOR PUBLICE G..
Examinând recursurile declarate de către recurentele creditoare ADMINISTRAȚIA J. A FINANTELOR PUBLICE G. și A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispozițiile articolului 304 și articolului 3041 Cod procedură civilă, ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și celelalte prevederi legale incidente în speță și față de excepția lipsei calității procesuale active a recurentei ADMINISTRAȚIA J. A FINANTELOR PUBLICE G., Curtea reține următoarele: sub aspectul excepției mai sus- menționate, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Intimatul –pârât M. D. a invocat că în cauză, acțiunea a fost formulată de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE G., iar recursul a fost declarat de către ADMINISTRAȚIA J. A FINANTELOR PUBLICE G., în nume propriu și nu ca împuternicit al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești (ca urmare a reorganizării prin H.G. nr.520/2013), motiv pentru care recursul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Curtea apreciază că excepția invocată nu operează în cauză, motivat de faptul că și în calea de atac se păstrează cadrul procesual din fața instanței de fond, care a pronunțat hotărârea atacată, în speță, partea care a declarat recursul fiind în cadrul procesual din fața primei instanțe.
Pe fondul recursurilor, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului M. D., în speță operează excepția prescripției dreptului la acțiune, cum corect s-a reținut și de către instanța de fond.
S-a invocat că este irelevant faptul că procedura insolvenței a fost deschisă la cererea organului fiscal deoarece acesta nu cunoștea persoana vinovată de ajungerea societății în stare ce insolvență și că, la data formulării cererii de deschidere a procedurii, organele fiscale analizează doar caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu și vinovăția administratorului societății.
S-a mai invocat că determinarea persoanelor responsabile de ajungerea societății în stare de insolvență s-a realizat în ședința Adunării creditorilor din 31.05.2011, dată de la care ar curge termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.139 din Legea nr.85/2006.
Curtea reține că, potrivit art.139 din Legea nr.85/2006, acțiunea prevăzută de art.138 se prescrie în termen de 3 ani.
A.. 2 al articolului 139 prevede data de la care curge termenul de prescripție ca fiind data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii.
Astfel, în condițiile în care cererea de atragere a răspunderii a fost formulată de reclamantă, fiind înregistrată la Tribunalul G. la 01.02.2006 termenul de prescripție curge de la data de 01.02.2006, dată la care s-a formulat cererea de deschidere a procedurii reorganizării și falimentului.
Chiar și în situația invocării necunoașterii persoanei, termenul de 3 ani nu poate curge mai târziu de 2 ani de la data deschiderii procedurii.
Procedura a fost deschisă prin sentința comercială nr.61 din 21.03.2006, sentință prin care a fost respinsă contestația societății debitoare și s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei ..
Raportat la dispozițiile art.139 alin.2 din Legea nr.85/2006, termenul de 3 ani curge cel mai târziu începând cu 21.03.2008 (2 ani după deschiderea procedurii).
În acest caz, termenul de prescripție s-a împlinit la 21.03.2011, așa încât, cererea din 07.06.2011 este formulată după ce a intervenit prescripția dreptului, cum corect s-a reținut și de instanța de fond.
În ceea ce privește soluția de închidere a procedurii conform articolului 131 din Legea nr. 85/2006, recurenta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI nu a invocat ca motiv de recurs și faptul că în mod greșit s-a închis procedura potrivit dispozițiilor articolului 131 din Legea nr. 85/2006, în loc de articolul 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, ci faptul că se apreciază de către această recurentă că temeiul solicitării închiderii procedurii ar fi trebuit să îl reprezinte articolul 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
În contextul tuturor criticilor din recurs invocate de recurenta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, Curtea apreciază că soluția primei instanțe de închidere a procedurii insolvenței este corectă, însă temeiul de drept indicat este greșit, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 132 al.2 din Legea nr.85/2006 și nu art.131 din legea insolvenței.
Trebuie observat că în averea debitoarei au existat bunuri care au fost valorificate, iar sumele obținute au fost distribuite, așa cum rezultă din rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar.
În aceste condiții, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 132 al.2 din Legea nr.85/2006 care prevăd că o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă, în urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora.
P. urmare, în momentul în care toate fondurile și bunurile din averea debitorului au fost distribuite judecătorul-sindic dispune închiderea procedurii insolvenței.
În situația în care în averea debitorului nu mai există fonduri/bunuri care să fie distribuite nu s-ar justifica o continuare a procedurii insolvenței atât timp cât scopul urmărit de lege, respectiv acoperirea pasivului debitorului, nu mai poate fi realizat din averea debitorului.
Or, în cauză, recurenta - creditoare AAAS nu a invocat și nu a adus nicio dovadă din care să rezulte că ar exista alte fonduri/bunuri în averea debitoarei și care nu au fost distribuite.
Totodata, din interpretarea art.132 al.2 si art.142 din Legea nr.85/2006 rezultă că închiderea procedurii insolvenței nu este condiționată de formularea de către administratorul judiciar/lichidator/creditori a unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale de declararea unei eventuale căi de atac împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță pe acest aspect sau de soluționarea irevocabilă a unei astfel de cereri.
Astfel, art.132 al.2 din Legea nr.85/2006 dispune ca o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
Ca atare, procedura insolvenței trebuie închisă atunci când nu mai există fonduri/bunuri în averea debitorului care să fie distribuite.
Conform art.142 al.1 si al.2 din Legea nr.85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 al. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă, iar după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe.
P. urmare, chiar dispozițiile legale prevăd posibilitatea închiderii procedurii insolvenței înainte de soluționarea cererii întemeiate pe art. 138 din lege, recuperarea și distribuirea către creditori a sumelor obținute ca urmare a formulării unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale urmând a fi efectuată, potrivit Legii nr.85/2006 de către executorul judecătoresc și nu de către lichidator, tocmai datorită faptului că, după închiderea procedurii, practicianul în insolvență este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, așa cum se statuează în art. 136 din Legea nr.85/2006.
P. considerentele expuse, Curtea urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei ADMINISTRAȚIA J. A FINANTELOR PUBLICE G., iar în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de către recurentele creditoare ADMINISTRAȚIA J. A FINANTELOR PUBLICE G. și A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei ADMINISTRAȚIA J. A FINANTELOR PUBLICE G..
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele creditoare ADMINISTRAȚIA J. A FINANTELOR PUBLICE G. și A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.740/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele creditoare ., B. INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR -BANCĂ ÎN F. - P. LICHIDATOR RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL -SUC.A., B.C. I. S. R. SA A. -SUCURSALA V., ., I. T. DE MUNCĂ, P. D., S.N. ÎMBUNĂTĂȚIRI F., S.N.ÎMBUNĂTĂȚIRI F. PRAHOVA (SNIF DÂMBOVIȚA), . SRL, ., ., ., ., . & COMP SRL, N. G. M., B.C I. S. R. SA, intimatul pârât M. D. și intimata debitoare . P. LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. AGATIE E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. Ș. C. L. C.
N. C. S.
GREFIER
I. L. P.
Red. Jud. C.M.N.
Tehnored. I.N.
2 ex.
15.05.2014
…………………..
Tribunalul G.
Judecător fond: I. N.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 404/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
