Contestaţie. Hotărâre din 05-06-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 16179/3/2013/a11
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 396
Ședința publică de la 05.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. M. G.
JUDECĂTOR – A. A.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta contestatoare ., împotriva sentinței civile nr.8791 din 25.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . prin administrator judiciar ZRP INSOLVENCY SPRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de avocat ales D. D., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de avocat ales Lanțoș M., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantei depune la dosar răspuns la întâmpinare, care se comunică și părții adverse.
De asemenea, depune la dosar un memoriu prin care invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006, în sensul că dispozițiile acestui text de lege privitoare la termenul de 5 zile pentru depunerea unei contestații la tabelul preliminar al creanțelor sunt neconstituționale în măsura în care contestația vizează o decizie a administratorului judiciar de respingere a unei creanțe pentru care nu s-a efectuat notificarea prevăzută la art.72 alin.4 din Legea nr. 85/2006, odată cu publicarea în buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar, respectiv a obiecțiunilor administratorului judiciar cu privire la creanță.
Se comunică un exemplar al memoriului și părții adverse.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Apărătorul apelantei solicită admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale, considerând că este o cerere admisibilă, deoarece îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, respectiv poartă asupra unei părți din textul legal, Legea nr. 85/2006, art. 73 alin. 2, acest text de lege este în vigoare, iar textul de lege criticat are legătură cu soluționarea cauzei, cu privire la pretinsa tardivitate de formulării contestației la tabelul preliminar. Un ultim aspect este acela în sensul că textul criticat nu a fost constatat ca neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Apărătorul intimatei solicită respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca neîntemeiată, deoarece prin criticile aduse se încearcă a se critica mai mult textul prevăzut la art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, care nu are legătură cu prezenta cauză. În realitate, apelanta critică prevederile privind notificarea transmisă de administratorul judiciar, or în prezenta cauză se judecă o contestație la tabelul preliminar.
Curtea, după deliberare, apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, sens în care dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate de către partea apelantă contestatoare, urmând ca instanța să-și expună punctul de vedere asupra excepției invocate în considerente scrise.
Constată Curtea că, potrivit dispozițiilor art.29 din Legea nr.47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Din cercetarea textului legal a cărui neconstituționalitate este susținută de către apelanta contestatoare, respectiv art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006, Curtea reține că acesta nu a fost declarat neconstituțional print-o decizie anterioară a Curții Constituționale, textul legal este în vigoare la acest moment și are legătură cu soluționarea litigiului, în considerarea faptului că partea apelantă critică o hotărâre a instanței de fond care, în adoptarea soluției de respingere ca tardivă a contestației, a valorificat tocmai acest text legal. Prin urmare, în cauză sunt întrunite condițiile de sesizare a Curții Constituționale.
Cu referire la excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, obiectul excepției îl constituie prevederile art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, text de lege cu următorul conținut: contestațiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor insolvenței a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată.
În opinia instanței de judecată, textul criticat se aplică fără discriminări tuturor participanților la procedura insolvenței, și nu îngrădește accesul liber la justiție ori dreptul la un proces echitabil. Stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Prin stabilirea termenului de contestație de la momentul publicării în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unei proceduri speciale, concursuale, derogatorie de la dreptul comun. Tocmai natura colectivă a acestei proceduri impune stabilirea unui termen comun tuturor creditorilor pentru formularea contestației, termen indisolubil legat de aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.73 alin.3 din aceeași lege. În ceea ce privește prevalarea autorului excepției de dispozițiile art.72 alin.4 din Legea nr.85/2006, instanța consideră că sesizarea judecătorului sindic cu cererea de contestație determină reevaluarea cererii de creanță respinse ori admise în parte, prin cenzurarea nemijlocită a tuturor argumentelor aduse în susținerea ei. În plus, verificarea efectuată de către judecător are natură jurisdicțională, astfel încât aceasta nu se va limita la controlul administrativ efectuat de practicianul în insolvență. În acest context, și în lipsa notificării prevăzute de acest text de lege, părții implicate îi sunt oferite suficiente garanții procesuale, completate de dreptul de a formula cale de atac și împotriva soluției adoptate și motivate de judecător.
Curtea apreciază că în cauză nu se impune suspendarea soluționării apelului și acordă cuvântul părților pe probe.
Apărătorul apelantei solicită admiterea probei cu înscrisuri reprezentând constatări tehnice făcute chiar de către antreprenorul care a efectuat lucrările de remediere, asupra modului de îndeplinire a obligațiilor de către antreprenorului general, pentru dovedirea prejudiciului reprezentând creanța solicitată a fi înscrisă în tabelul de creanțe. Menționează că nici până la acest moment nu a fost transmisă notificarea prevăzută ca și obligativitate din partea administratorului judiciar pentru a vedea care au fost motivele care au stat la baza formării opiniei sale de a respinge de la înscriere în tabelul creditorilor a creanței solicitate. Precizează că este vorba cu un înscris nou reprezentând o expertiză extrajudiciară.
De asemenea, solicită proba cu expertiză tehnică în construcții care să determine cuantumul cantităților și categoriilor de lucrări care făceau obiectul obligației de garanție a antreprenorului general . asumate de acesta potrivit contractului de antrepriză încheiat cu apelanta, la data formulării cererii de creanță.
Apărătorul apelantei se opune ambelor probe, ca neîntemeiate, deoarece hotărârea atacată nu privește fondul contestației. Instanța de fond nu a analizat temeinicia declarației de creanță, în speță fiind vorba de o contestație respinsă pe cale de excepție, ca tardiv introdusă.
Curtea, după deliberare, consideră că probele solicitate de către apelantă sunt neutile la acest moment a fi administrate, motiv pentru care urmează a le respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și anularea sentinței apelate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.. Arată că obligațiile administratorului judiciar dar și atribuțiile sale generale nu au fost îndeplinite de acesta în sensul notificării creditorului căruia i s-a înlăturat în totalitate creanța din tabelul creditorilor. În mod netemeinic a considerat ca tardiv introdusă contestația la tabelul preliminar, câtă vreme nici acum și nici atunci apelanta nu a fost în posesia motivelor acestei decizii. Art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 impunea administratorului judiciar să notifice de îndată creditorului motivele înlăturării creanței din tabelul preliminar. Consideră că apelantei i s-a adus o vătămare gravă în interesele sale numai printr-o decizie unilaterale care este și exclusă controlului judiciar. Susține, de asemenea, că s-a publicat în mod eronat adresa societății apelante în buletinul procedurilor de insolvență, considerând și acest motiv ca fiind de nulitate față de vătămarea adusă societății creditoare. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Susține că apelanta a formulat contestația la tabelul preliminar peste termenul legal. Nu se poate prelungi termenul peste cinci zile, chiar dacă notificarea nu a fost primită în timp util, acest lucru însemnând o adăugare la textul de lege. Depunerea contestației este independentă de motivarea administratului judiciar cu privire la înlăturarea creanței. Nu se contestă și nu s-a făcut dovada nici o clipă că această contestație ar fi fost depusă în termen, aspect recunoscut și de către apelantă. Prin faptul că într-un act comunicat electronic în buletinul procedurilor de insolvență se omite un anumit element din adresa creditorului, nu se produce nici o vătămare, deoarece numele societății a fost trecut în clar și sunt menționate toate datele de identificare de la registrul comerțului, putând fi identificată clar societatea. Mai mult, partea avea posibilitate să formuleze o cerere de repunere în termen, însă a făcut-o după termenul legal de 15 zile, după ce s-a invocat tardivitatea depunerii contestației.
CURTEA ,
Prin sentința civilă nr.8791/25.10.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția a VII a Civilă a respins cererea de repunere în termen ca neîntemeiată, a admis excepția tardivității și a respins contestația formulată de N. T. SRL ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a VII-a Comercială sub nr._ 3 debitorul . a solicitat, în temeiul art.28 din Legea 85/2006, deschiderea procedurii generale de insolvență.
Prin incheierea din data de 26.04.2013 instanta a admis cererea debitorului si in temeiul art. 32 alin. 1 a deschis procedura generala impotriva debitoarei.
A fost intocmit tabelul preliminar al obligatiilor debitoarei publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa din data de 22.07.2013.
Instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art.73 din Legea nr. 85/2006, și a arătat că, potrivit art.186 NCPC, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.
În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
S-a reținut că tabelul preliminar a fost publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa din data de 22.07.2013, iar potrivit art.73 alin.2 din legea insolventei coroborat cu art.181 NCPC, termenul de depunere a contestațiilor calculat pe zile libere s-a împlinit in data de 28.07.2013, care, intrucat a cazut .-duminica, s-a prelungit pana in data de 29.07.2013.
Contestatia a fost înregistrata depusa la oficiul postal in data de 30.07.2013, dupa expirarea termenului prevazut de art.73 alin.3 din legea insolventei.
Cu privire la nulitatea partiala publicarii tabelului preliminar pe motiv ca acesta nu cuprinde sediul social complet, lipsind corpul cladirii “ pavilion administrativ” din care face parte si spatiul detinut ca sediu social, nulitate invocată de contestatoare, judecătorul sindic a reținut că, potrivit art.175 alin.1 NCPC, actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
In tabelul preliminar publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa din data de 22.07.2013, creditorul este identificat prin numarul unic de inregistrare in Registrul Comertului –J/40/_/2007, astfel ca instanta a înlăturat ca neintemeiata sustinerea creditorului cu privire la nulitatea pentru lipsa sediului social complet. Neindicarea acestuia nu este in masura sa produca acestuia vreo vatamare care sa nu poata fi inlaturata altfel, sediul nefiind singurul criteriu de identificare mentionat in dreptul creditorului.
In ceea ce priveste lipsa notificarii motivelor neinscrierii, instanta retine ca legea nu conditioneaza formularea contestatiei de notificarea motivelor neinscrierii, ci prevede un termen fix in care pot fi formulate contestatiile la tabel, acesta fiind de 5 zile de la data publicarii acestuia in Buletinul Procedurilor de Insolventa. Nu se poate retine incalcarea dreptului creditorului la aparare prin stabilirea unui termen fix de formulare a contestatiilor, intrucat acesta are posibilitatea de a dezvolta motivele contestatiei la momentul notificarii motivelor respingerii creantei.
Cu motivarea că partea nu a invocat motive temeinice care sa justifice repunerea in termenul de formulare a contestaiei, instanta a respins cererea de repunere in termen ca neintemeiata.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel N. T. S.R.L., prin care a solicitat schimbarea în tot a Hotărârii nr.8791/25.10.2013.
Apelanta a descris raporturile contractuale pe care le-a avut cu debitoarea și a evidențiat faptul că aceasta nu a informat-o in niciun mod despre . a insolventei. În opinia apelantei, aceasta atitudine denota reaua-credinta si intenția vădita a debitoarei de a se sustrage îndeplinirii obligațiilor tehnico-economice pe care si le-a asumat in temeiul Contractului de Antrepriza nr.7/25.08.2008 si actelor subsecvente, dar si obligațiilor de evidențiere in contabilitatea sa a rezultatelor financiare actualizate a Contractului de Antrepriza.
Consideră apelanta că absenta notificării din partea Administratorului Judiciar cu motivele de respingere a creanței este considerat un viciu fundamental deoarece prejudiciază creditorul care a formulat cerere de creanța sa cunoască motivele de fapt a respingerii acesteia. Respingerea cererii de creanța de către Administratorul Judiciar este un act procedural făcut de către unul dintre participanții la procedura (care conduce procedura - Administratorul Judiciar) și acesta nu poate fi exonerat de obligația de a comunica si de a motiva actul procedural al respingerii cererii de creanța.
Respingerea cererii de creanța, daca este netemeinica, nelegala (inclusiv nemotivata) poate aduce vătămări grave interesului general al creditorilor si particular al creditorului afectat si de aceea este supusa controlului Judecătorului Sindic. Notificarea respingeri cererii de creanța trebuie sa prezinte toate caracteristicile actelor de procedura si in primul rând dovada comunicării.
În opinia apelantei, lipsa de comunicare a motivelor de respingere nu poate fi complinită sau suplinita prin publicarea pe scurt a deciziei publicate in Buletinul procedurilor de insolventa, iar dreptul la contestație nu este valorificabil pe deplin decât in prezenta motivelor actului contestat, legiuitorul impunând obligația motivării.
Consideră apelanta că termenul de contestație curge de la data comunicării notificării de respingere, si nu de la data publicării in Buletinul procedurilor de insolventa, daca aceasta publicare nu cuprinde si motivele de respingere. În opinia contestatoarei, dispozițiile prevăzute la art. 73 alin.2 din Legea 85/2006 sunt neconstitutionale, dispoziții care prevăd ca, temenul de contestație la tabelul preliminar este de 5 zile de la publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa, in măsura in care pentru creanțele respinse Administratorul Judiciar nu a îndeplinit procedura de notificare de indata creditorilor cu motivele de respingere a creanțelor ( conform prevederilor art. 72. alin. 4 din Legea 85/2006).
Art. 73 alin 2) din Legea 85/2006, este aplicabil numai in măsura in care motivele de respingere au fost comunicate de Administratorul judiciar creditorilor in conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. 4, odată cu publicarea in buletinul procedurilor de insolventa a tabelului preliminar. In caz contrar, dispoziția art. 73 alin 2) din Legea nr. 85/2006 cu privire la curgerea termenului de 5 zile pentru contestația la tabel curge de la data comunicării notificării privind motivele respingerii.
Necomunicarea motivelor de fapt si de drept ale deciziei de către Administratorul Judiciar si neefectuarea Notificării prevăzute la art. 72, alin 4 din Legea 85/2006, constituie încălcări ale atribuțiilor instituite de Legea 85/2006 in sarcina Administratorului Judiciar, iar creditorul se afla in imposibilitate de a-si valorifica dreptul constituțional de contestare, nefiind înștiințat cu privire la motivele deciziei Administratorului Judiciar.
Aceasta situație are ca efect inopozabilitatea Tabelului preliminar fata de creditorul a cărei creanța a fost înlăturata total sau parțial prin decizia Administratorului in absenta notificării cuprinzând motivele de fapt si de drept ale decisiei de respingere. O alta consecința este aceea ca in prezenta unei fapte ilicite (neefectuarea notificării instituite imperativ de Lege) nu operează prezumția de opozabilitate fata de creditorul vătămat, iar vătămarea insasi nu poate constitui temei pentru exonerarea de responsabilitate a debitoarei si respectiv a Administratorului Judiciar.
Se arată că Administratorul Judiciar are ca atribuție verificarea creanțelor si formularea de obiectiuni la acestea, potrivit art. 20, alin l litera k) din Legea 85/2006, iar in virtutea art. 72 alin 4 din Legea 85/2006, trebuie sa trimită de indata o Notificare creditorilor a căror creanțe au fost înlăturate precizând totodată si motivele înlăturării de la masa credala.
Se arată că a fost invocată nulitatea parțiala a comunicării prin Buletinul procedurilor de insolventa din data de 22.07.2013 a tabelului preliminar al creanțelor debitoarei C. I., cu privire la societatea N. T. S.R.L., având in vedere ca acesta nu cuprinde sediul social complet al societății, lipsind menționarea corpului de clădire „PAVILION ADMINISTRATIV" din care face parte si spațiul deținut ca sediu social.
Consideră apelanta că instanța de judecata a apreciat greșit atunci când a înlăturat acest motiv de nulitate procedurala, considerând ca deși reprezintă un viciu, totuși nu s-ar fi produs o vătămare. Dimpotrivă, acest viciu este fundamental, elementele de identificare corecta a adresei pârtii fiind esențiale, iar lipsa ori alterarea lor având ca si consecința denaturarea procedurii. Mai mult, este evident ca publicarea in BPI a unei adrese incomplete a creditorului căruia i s-a respins total cererea de creanța constituie in sine o vătămare a intereselor sale juridice.
Conform certificatului constatator depus in probatiune la dosarul cauzei cat si cererii de creanța depuse, cerere ce atesta faptul ca sediul contestatoarei se afla in ., Pavilion Administrativ, parter, Camera nr.8, sector 2, București, iar in Tabelul preliminar de creanțe poziția 98 Administratorul Judiciar nu menționează corpul de clădire astfel ca procedura de comunicare prin Buletinul procedurilor de insolventa, astfel ca lipsa mențiunii sediului complet constituie motiv de nulitate in raport de dispozițiile art. 88, alin 2, raportat la art. 149 din legea 85/2006, raportat la art.105 alin.2 din Codul de procedura civila, fapt ce nu este totuși luat in considerare de către Instanța de judecata.
Nulitatea comunicării prin Buletinul procedurii de insolventa pentru viciul neprecizarii sediului complet al creditoarei este o nulitate absoluta, ce afectează procedura, aduce o vătămare creditorului care nu se mai poate apară si duce la ineficacitatea prezumției de opozabilitate instituita de art.7 raportat la art.73, alin.2 din Legea 85/2006, deoarece nu poate fi prezumat ca opozabil decât un act valabil, actul nul nefiind in măsura sa producă niciun efect.
Se arată că instanța a analizat insuficient si superficial aspectul ca la adresa menționata in BPI (.) sunt înregistrate aproximativ 30 de imobile distincte fata de acela numit PAVILION ADMINISTRATIV, in care sunt declarate peste 20 de sedii de societăți comerciale.
Pe de alta parte, in Imobilul ”PAVILION ADMINISTRATIV" mai sunt înregistrate si alte sedii de societăți comerciale, astfel ca publicarea si comunicarea prin Buletinul procedurilor de insolventa a fost viciata în absenta mențiunii exprese a imobilului „CORP ADMINISTRATIV".
Consideră apelanta că instanța a admis in mod netemeinic excepția tardivității contestației la tabelul preliminar, in raport de aspectul ca in cauza au fost încălcate dispozițiile art. 72 alin. 4) din Legea nr. 85/2006 - administratorul judiciar nu a comunicat prin notificare către creditor motivele de fapt si de drept ale înlăturării creanței sale din Tabelul preliminar.
Aceste grave omisiuni constituie incalcari ale atribuțiilor instituite de Legea 85/2006 in sarcina Administratorului Judiciar, iar societatea noastră se afla in imposibilitate de a-si valorifica dreptul constituțional de contestare, nefiind înștiințată cu privire la motivele deciziei Administratorului Judiciar.
Instanța considera in mod greșit in Hotărârea apelata ca publicarea respingerii in BPI sub forma sumara a mențiunii din tabelul preliminar ar fi suficienta pentru a antrena curgerea termenelor de decădere, insa acest raționament nu are la baza niciun text de lege, iar interpretarea logica a textelor legale este in sensul ca obligația de comunicare a motivelor de respingere a creanței din Tabelul creditorilor trebuie comunicata in extenso către creditorul in cauza, iar nu pe scurt fără motivele de drept si de fapt.
Totodată, comunicarea prin BPI nu este suficienta in măsura in care nu sunt prezentate motivele de fapt si de drept care au format convingerea Adminstratorului Judiciar de a înlătura din Tabel respectivele sume, in sarcina sa fiind instituita in mod expres de către legiuitor obligația de NOTIFICARE cat si conținutul notificării (arătarea motivelor de fapt si de drept care au stat la baza respingerii creanței).
Simpla publicare a tabelului Preliminar prezuma numai cunoașterea conținutului sau, insa in măsura in care din acest conținut nu rezulta motivele de fapt si de drept ale deciziei de respingere totala sau parțial a creanței, nu poate curge termenul de decădere împotriva creditorului, deoarece nu operează prezumția de opozabilitate a acestui conținut
Instanța de fond a făcut o apreciere greșita situației de fapt in raport cu textele legale citate, prin aceea ca a considerat suficienta publicarea in BPI a deciziei de respingere a creanței in contextul in care a luat act fără putința de tăgada ca Administratorul judiciar si-a încălcat obligația de informare a societății noastre cu privire la efectuarea Notificării conținând motivele decizii sale de respingere totala a creanței.
Pe de alta parte Instanța de fond a greșit atunci când a considerat ca independent de existenta sau inexistenta unei Notificări contestația Ia tabel trebuie depusa in 5 zile de la data publicării in BPI, deoarece simpla publicare in BPI fără prezentarea motivelor nu declanșează curgerea termenului de decădere de 5 zile, deoarece creditorul, împotriva căruia curge acest termen este împiedicat prin încălcarea obligatiei legale a administratorului de a comunica motivele de fapt si de drept sa isi exercite dreptul de contestație. Pe de alta parte, vătămarea suferită, ca si creditor căreia i-s fost respinsa creanța fără a fi motivata, este dublata si de vătămarea ca împotriva părții curge un termen procedural de decădere, insa curgerea termenului de decădere este suspendata daca aceasta se datorează culpei celui care invoca respectivul beneficiu. Cu alte cuvinte, instanța a greșit atunci când a admis ca debitoarea si respectiv administratorul sau judiciar care au incalcat dispoziția legala imperativa instituita de art. 72 alin 4 au invocat in beneficiul acestora si in detrimentul nostru instituția decăderii din termen.
Prima consecința a acestei situații este aceea ca împotriva creditorului care nu a fost înștiințat prin notificare nu operează prezumția de publicitate si opozabilitate prevăzuta de art. 7 raportat la art. 73 alin. 2) din Legea nr. 85/2006, neoperand curgerea termenului de 5 zile, acesta nefiind in măsura sa facă o simpla contestație la tabel fără sa cunoască motivele deciziei administratorului de respingere.
Decizia de respingere a cererii de inscriere in tabelul preliminar nu este pur informativa, deoarece trebuie motivata de administrator si notificata creditorului pentru asigurarea dreptului deplin la contestare. Nu poate fi invocata tardivitatea numai in raport de momentul publicării deciziei nemotivate, creditorul fiind in drept sa depună contestația numai in măsura in care cunoaște motivele respingerii cererii sale.
Dreptul de contestație nu este asigurat decât daca persoana contestatorului cunoaște actul contestat pentru a putea formula apărărilor necesare.
In B.P.I. din data de 22.07.2013, la poziția 98 din tabelul preliminar nu sunt cuprinse motivele respingerii creanței si in lipsa efectuării Notificării care sa cuprindă aceste motive nu poate curge împotriva creditorului termenul procedural de decădere, decât in momentul in care se face dovada comunicării Notificării in condițiile art. 72. alin 4 din Legea 85/2006.
În opinia apelantei, instanța nu a analizat temeinic nici solicitarea subsidiara de repunere in termen, deși a constatat ca situația vătămătoare a lipsei Notificării cu motivele de drept si de fapt ale respingerii creanței continua si in prezent nefiind comunicata Notificarea nici pana la aceasta data de către Administratorul Judiciar.
Termenul prevăzut la art.73 alin 2 din Legea 85/2006 se suspenda pana la data la care Administratorul Judiciar comunica Notificarea prevăzuta la art.72, alin 4 din Legea 85/2006, deoarece Notificarea trebuie sa prezinte suma înlăturata cat si motivele deciziei sale de respingere totala sau parțiala.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 286 si 287 din Codul Civil si toate textele legale citate, iar ca probe au fost solicitate înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza.
La data de 07.04.2014 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de ZRP Insolvency S.P.R.L., prin care s-a solicitat respingerea apelului formulat de S.C. N. T. S.R.L. ca fiind neîntemeiat.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că Tabelul preliminar al Creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. C. I. S.R.L. a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr._ din data de 22.07.2013.
Prin urmare, termenul de 5 zile prevăzut de textul de lege a început să curgă la data de 22.07.2013 si s-a împlinit în data de 28.07.2013, zi nelucrătoare, pe cale de consecință s-a prelungit până în data de 29.07.2013, în conformitate cu prevederile art. 181 din N. C. proc. civ.
Se arată că, în speță S.C. S.C. N. T. S.R.L. a formulat și depus prin poștă contestație împotriva tabelului preliminar la data de 30.07.2013, peste termenul stabilit de lege.
Apelanta a formulat o cerere de repunere în termenul de contestare, însă această cerere a fost formulată și depusă la dosarul cauzei la al doilea termen de judecată prin intermediul notelor scrise, ca răspuns la excepția tardivității invocată de administratorul judiciar prin punctul de vedere depus la dosarul cauzei.
Se invocă art.186 din Cod. proc. Civ. și se arată că termenul de contestare a tabelului preliminar curge de la data publicării acestuia în Buletinul Procedurilor de Insolvență și nu de la data comunicării notificării privind motivele respingere
Prin cererea formulată apelanta susține faptul că termenul de contestație curge de la data notificării de respingere, si nu de la data publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență, dacă această publicare nu cuprinde și motivele de respingere.
Din analiza textului de lege rezultă că termenul de contestare începe să curgă de la data la care tabelul preliminar a fost publicat în Buletinul procedurilor de Insolvență, nefiind prevăzută nicio excepție de la această regulă.
Pe cale de consecință interpretarea apelantei cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor textului de lege este una eronată, ba chiar mai mult reprezintă o încălcare a principiului: " Ubi tex non distinguit, nec nos distinguere debemus (Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem).
În tabelul preliminar publicat în B.P.I. se menționează la rubrica observații următoarele: se respinge suma de 19.514.700 ca fiind nedovedită, pe cale de consecință prin publicarea tabelului s-au comunicat și motivele respingerii.
Cu referire la art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, intimata arată că din analiza acestui text de lege rezultă că prin folosirea noțiunii de îndată legiuitorul nu a înțeles să prevadă un termen fix în care administratorul judiciar are obligația de a notifica motivat creditorii ale căror creanțe sau drepturi de preferință au fost trecute parțial sau înlăturate din tabelul preliminar. Legea nu condiționează formularea contestației la tabelul preliminar de notificarea motivelor neînscrierii, ci prevede un termen fix în care pot fi formulate contestații, acesta fiind de 5 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Consideră intimata că nu pot fi reținute nici susținerile apelantului cu privire la faptul că dreptul său de contestare ar fi vătămat nefiindu-i comunicată notificarea prevăzută de art.72 alin.4 din legea insolvenței, întrucât acesta are posibilitatea de a dezvolta motivele contestației la momentul notificării motivelor respingerii creanței.
Se susține că publicarea tabelului preliminar al creditorilor cu menționarea incompletă a sediului social al apelantei nu atrage nulitatea parțială a acestuia
Se arată că, potrivit art.175 alin.1 din Cod. proc. civ., actul de procedură este lovit de nulitatea dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
În speță apelanta nu a făcut dovada unei vătămări, ba chiar mai mult în tabel sunt menționate și alte elemente de identificare (codul unic de înregistrare_ și numărul de înregistrare la ORC J40/_/1996) ale apelantei.
Pe cale de consecință susținerile apelantei cu privire la nulitatea tabelului preliminar pentru lipsa sediului social complet nu sunt întemeiate, întrucât neindicarea acestuia nu este în măsură să producă acestuia vreo vătămare care să nu poate fi înlăturată altfel, sediul nefiind singurul criteriu de identificare menționat în tabel în dreptul apelantului.
Mai mult nulitatea actelor de procedură publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență poate fi invocată doar în ipoteza în care sunt menționate în mod eronat datele de identificare ale debitorului în insolvență, astfel creditorii fiind în imposibilitatea de a verifica și identifica actele de procedură publicate cu privire la acest debitor.
În opinia intimatei, contestația este neîntemeiată deoarece cererii de admitere a creanțelor nu i-au fost anexate documente justificative care să aibă valoarea unor facturi fiscale, cum de altfel nu au fost depuse nici un fel de documente financiar-contabile în susținerea cererii sau a contestației.
În drept au fost invocate art. 205 și urm. Cod. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din cercetarea motivelor de apel și a soluției adoptate de către judecătorul fondului, Curtea constată că este supusă cenzurii sale, cu prioritate, respectarea de către contestatoare a termenului procedural instituit prin dispozițiile art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006. Potrivit art.73, debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe. Contestațiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată.
Astfel cum se observă din textul legal enunțat, legiuitorul nu a înțeles să condiționeze în vreun fel formularea contestației de îndeplinirea obligației instituite în sarcina administratorului/lichidatorului judiciar prin dispozițiile art.72 alin.4 din aceeași lege; în opinia instanței de control judiciar, o astfel de legătură nici nu putea fi făcută, în condițiile în care dreptul de a formula contestație a fost recunoscut nu doar creditorilor, ci și debitorului, precum și oricărei persoane interesate. Or art.72 alin.4 consacră dreptul de informare doar a creditorilor, fără a privi în vreun fel pe debitor sau pe celelalte persoane ce pot fi interesate de procedură.
D. urmare, dar și în considerarea dispozițiilor art.73 alin.3, momentul de începere a termenului de contestație a fost stabilit potrivit naturii colective a procedurii, de la o dată certă, publică, ușor de identificat și comună pentru toți participanții la procedură.
Interpretarea dată de apelanta contestatoare reprezintă un adaos la lege care nu poate fi primit deoarece tinde la a impune o excepție; atât timp cât excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, ele nu pot fi deduse contextual. În plus, observă Curtea că apelanta citează în mod eronat dispozițiile legale pe care își construiește raționamentul. Astfel, obligația de transmitere a notificării, instituită de art.72 alin.4, este concomitentă afișării tabelului (la ușa instanței), iar nu momentului de publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență, date ce pot fi distincte și care au efecte diferite în procedură.
Contrar celor arătate de apelantă, necunoașterea de către creditor a motivelor ce au determinat respingerea sau admiterea în parte a creanței sale nu reprezintă un impediment pentru exercitarea dreptului de a formula contestație; această împrejurare poate determina, cel mult, o dificultate în expunerea argumentelor privind netemeinicia măsurii administratorului judiciar. Pe de altă parte, însă, contestația are drept efect cenzurarea jurisdicțională a cererii de creanță, judecătorul sindic fiind învestit cu verificarea tuturor condițiilor cerute de lege pentru primirea cererii de creanță. D. urmare, cererea va fi analizată sub toate aspectele, fiind astfel oferite creditorului suficiente garanții procesuale, completate de dreptul de a formula cale de atac și împotriva soluției adoptate și motivate de judecător.
În ceea ce privește nulitatea parțială a comunicării prin Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar, pentru lipsa mențiunii corpului de clădire pavilion administrativ din cuprinsul sediului creditoarei, Curtea evidențiază premergător următoarele aspecte:
Potrivit art.72 alin.1 din Legea nr.85/2006, ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi și va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorități, sub condiție sau nescadente și arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor și suma acceptată de administratorul judiciar.
Din analiza textului legal anterior citat rezultă că legiuitorul nu a impus menționarea în tabelul preliminar a sediului creditorilor, ci doar a denumirii acestora, iar cercetarea tabelului întocmit în cauză întrunește toate cerințele legii speciale.
Pe de altă parte, contrar celor afirmate de către recurenta contestatoare, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.175 alin.2 din codul de procedură civilă (iar nu art.105 alin.2 astfel cum se indică din eroare de către . suntem în cazul unei nulități expres prevăzute de lege, pentru considerentele anterior expuse; în opinia instanței de control judiciar, în mod temeinic și legal judecătorul sindic a apreciat asupra incidenței art.175 alin.1 din Codul de procedură civilă și a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile acestui text de lege, atât timp cât contestatoarea nu a dovedit vătămarea ce i-a fost adusă.
Din această perspectivă, sunt întemeiate aprecierile intimatei debitoare, formulate prin administrator judiciar, potrivit cu care mențiunile cuprinse în tabelul preliminar oferă criterii clare și certe de identificare a creditorului, prin denumire, cod unic de înregistrare, număr de înregistrare la ORC.
Fără a relua argumente expuse anterior, Curtea subliniază că termenul de depunere a contestației nu este legat de comunicarea motivelor de fapt și de drept ale deciziei de înlăturare din tabel a creanței solicitate, iar criticile recurentei sub acest aspect, repetate în cadrul motivelor de apel, sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește contestarea măsurii instanței de fond de respingere a cererii de repunere în termen, Curtea arată că din eroare partea se prevalează de dispozițiile art.103 alin.3 Cod procedură civilă, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.186 din Cod. Nu pot fi primite susținerile potrivit cu care în cauză ar fi intervenit o suspendare a termenului de contestație pentru lipsa notificării. Și acest raționament al apelantei reprezintă o completare a dispozițiilor legale, prevederi care reglementează punctual situațiile de întrerupere a termenelor procedurale.
Tot astfel, nu sunt întrunite nici condițiile de repunere în termen, atât timp cât partea nu a dovedit împrejurări mai presus de voința sa care au împiedicat-o să formuleze contestația. Instituția procedurală reglementată de dispozițiile art.186 din Codul de procedură civilă are un caracter de excepție; prin aceasta, legiuitorul a avut în vedere situații imprevizibile și imposibil de înlăturat, caz ce nu se regăsește în speță, deoarece lipsa notificării prevăzute de art.72 alin.4 din Legea nr.85/2006 nu poate fi asimilată unor astfel de împrejurări.
În consecință, și din această perspectivă, soluția adoptată de către judecătorul fondului este temeinică și legală și urmează a fi menținută, prin respingerea apelului, în baza art.480 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta contestatoare ., cu sediul în București, ., pavilion administrativ, parter, camera nr.8, sector 2, împotriva sentinței civile nr.8791 din 25.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . cu sediul în București, ., ., sector 1 prin administrator judiciar ZRP INSOLVENCY SPRL, cu sediul în București, ., sector 2, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. G. A. A.
GREFIER,
L. E. A.
Red. Jud.AMG.5 ex.
Fond: Judecător –P. M.
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
| ← Contestaţie. Decizia nr. 97/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie. Decizia nr. 1307/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
