Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1295/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1295/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 23240/3/2013/a1
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI | |
Secția a V-a Civilă | Dosar nr._ |
Nr. în format vechi: 2659/2014 |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1295/A
Ședința publică de la data de 19 decembrie 2014
Președinte: R. A. V. S.
Judecător: G. F. I.
Grefier: M. L.
Pe rol apelul formulat de apelanta-reclamantă U. D. BUCURESTI în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. A. N. și D. C. J. împotriva Sentinței civile nr. 6994/10.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ având ca obiect - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta-reclamantă U. D. BUCURESTI reprezentată de consilier juridic M. C., ce depune în ședință publică delegație și intimatele-pârâte D. A. N. și D. C. J. reprezentate de avocat O. V. S., ce depune în ședință publică delegație de substituire și împuternicire avocațială a avocatului titular C. C. S., nr._/17.12.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 26.11.2014, intimatele – pârâte au depus întâmpinare, în două exemplare, ce nu a fost comunicată apelantei – reclamantă. La data de 18.12.2014, apărătorul intimatelor – pârâte a depus la dosarul cauzei, cerere prin care solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată sau acordarea unui termen de judecată pentru imposibilitate de prezentare.
La strigarea cauzei pe lista dosarelor aflate în stare de amânare fără discuții, susține că apelanta – reclamantă datorează taxă judiciară de timbru în prezenta cauză și învederează că nu sunt aplicabile disp. art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Curtea constată că nu s-a stabilit în sarcina apelantei – reclamantă obligația de a achita taxă judiciară de timbru.
Se procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulată de intimatele – pârâte către apelanta – reclamantă, prin reprezentant.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantului apelantei – reclamantă să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta-reclamantă U. D. BUCURESTI reprezentată de consilier juridic M. C. și intimatele-pârâte D. A. N. și D. C. J. reprezentate de avocat O. V. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Părțile prezente prin reprezentanți învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Reprezentantul apelantei - reclamantă U. D. BUCURESTI formulează concluzii de admitere a apelului promovat împotriva Sentinței civile nr. 6994/10.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale a intimatelor-pârâte D. A. N. și D. C. J..
Apărătorul intimatelor-pârâte D. A. N. și D. C. J. formulează concluzii de respingere a apelului ca nefondat și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 6994/10.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII - a Civilă. Apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art.138 din Legea nr. 85/2006. Arată că, în mod corect s-a reținut că raportul juridic contractual între societate și apelanta – reclamantă s-a derulat în interesul societății, respectiv pentru a asigura un spațiu de desfășurare a activității pentru aceasta și inclusiv, pentru a se obține venituri. De asemenea, apreciază că în cauză, deși sarcina probei îi incumba reclamantei, aceasta nu a făcut dovada vinovăției părților pe care le reprezintă, această vinovăție nefiind prezumată. Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Curtea,
Asupra apelului:
Prin Sentința civilă nr. 6994/10.09.2014, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă a respins acțiunea formulată de U. D. BUCURESTI, reținând că nu s-a făcut dovada condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin apelul declarat, apelanta-reclamantă U. D. BUCURESTI a apreciat că soluția pronunțată de judecătorul-sindic este netemeinică, în speță regăsindu-se elementele răspunderii prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
A arătat apelanta că societatea debitoare COMPANIA F. PROD . un spațiu în suprafață de 408 mp folosit ca spațiu de producție și un spațiu în suprafață de 4 mp folosit ca spațiu de desfacere în . întemeindu-se pe un contract de închiriere încheiat cu CASA UNIVERSITARILOR. Ulterior dobândirii dreptului de proprietate de către apelantă, debitoarea a refuzat să părăsească spațiile închiriate și totodată a refuzat plata chiriei și a utilităților. În urma demersurilor pentru soluționarea situației litigioase, apelanta a încheiat cu societatea debitoare o tranzacție prin care aceasta s-a obligat să plătească debitele restante. Deși nu și-au îndeplinit această obligație, au continuat să ocupe spațiile proprietatea apelantei, chiar și după introducerea acțiunii în rezilierea contractului de închiriere.
A apreciat apelanta că, dat fiind prejudiciul suferit conform celor mai sus arătate – 10.616 lei, precum și în considerarea faptului că societatea debitoare funcționa în pierdere, astfel cum a rezultat din raportul practicianului în insolvență, sunt îndeplinite condițiile răspunderii prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006. Nedeclararea stării de insolvență nu înseamnă o simplă incapacitate managerială, ci o faptă cu caracter ilicit, pârâtele intimate deturnând activitatea societății de la realizarea scopului acesteia și urmărind satisfacerea scopurilor personale, răspunderea acestora fiind „de necontestat”.
În drept, apelanta a indicat dispozițiile art. 466 și urm. C.proc.civ., art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Analizând apelul formulat de apelanta-reclamantă U. D. BUCURESTI, văzând și dispozițiile art. 476-80 C.proc.civ., Curtea reține:
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, se constată că textul de lege permite angajarea răspunderii în situația în care se dovedește cumulativ faptul că societatea debitor era angajată într-un raport juridic, determinat, care prin modul de derulare determina pierderi - și astfel acea activitate ducea, în mod vădit, la încetarea de plăți, precum și faptul că persoana căreia i se impută starea de insolvență avea un interes personal în continuarea acelui raport, prejudiciant pentru societate.
Promovarea interesului personal al administratorului în detrimentul interesului societății reprezintă caracteristica fraudei în insolvență. Nu orice act contrar interesului social poate justifica antrenarea răspunderii pentru acoperirea pasivului, ci se impune indicarea - și probarea - actelor comisive. Pentru a putea fi angajată răspunderea în temeiul art. 138 lit. c este necesară o indicare a activităților desfășurate de către administrator în interes personal și care ar fi dus în mod inevitabil la încetarea de plăți, nefiind suficientă simpla enunțare a textului.
Or, trecând peste faptul că, pretinzând antrenarea răspunderii, apelanta-reclamantă U. D. BUCURESTI s-a rezumat la a indica faptul omisiv al nedeclarării stării de insolvență - fapt care, situându-se temporal după instalarea insolvenței, nu putea constitui o cauză a insolvenței, se observă că nu a fost indicat niciun raport juridic concret care ar fi fost vădit prejudiciant pentru societate și care ar fi continuat determinând pierderi tot mai ridicate și nici nu s-a făcut referire la un interes personal al pârâtelor atrase în judecată de a nu dispune încetarea raportului juridic prejudiciant, de altfel nedeterminat prin cererea introductivă de instanță ori prin cererea de apel, care nu face decât să reia conținutul cererii de chemare în judecată. Raportul juridic decurgând din contractul de închiriere, indicat de apelanta-reclamantă, nu poate constitui o ”activitate” prejudiciantă în sensul art. 138 alin. 1 lit. c din Legea insolvenței, pentru că asigurarea spațiului de desfășurare a activității nu atrage, ci dimpotrivă previne, prin activitatea de producție, starea de insolvență. Ocuparea spațiului fără îndeplinirea obligațiilor de plată a chiriei nu determină insolvența, pentru că insolvența înseamnă lipsa fondurilor bănești, ori prin neplată societatea păstrează, deși ilicit, aceste fonduri bănești.
Simpla înregistrare a unor pierderi, chiar pe parcursul mai multor ani, nu poate prezuma continuarea activității în interes personal. Interesul personal nu poate fi prezumat ci trebuie dovedit. Chiar dacă s-ar putea prezuma și un dezinteres al administratorului, acest dezinteres, fiind o faptă omisivă, nu întrunește caracteristicile faptei prevăzute de art. 138 lit. c.
Pentru aceste considerente, reținând că Sentința civilă nr. 6994/10.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 480 C.proc.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006 urmează a fi respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă U. D. BUCURESTI, fiind păstrată în tot sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă U. D. BUCURESTI cu sediul în sector 5, București, .. 36-46, împotriva Sentinței civile nr. 6994/10.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. A. N., cu domiciliul în sector 2, București, BODESTI, nr. 3, ., . și D. C. J., cu domiciliul în sector 6, București, CALEA GIULESTI, nr. 119, ., . class="JUDBODYTEXT"> Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | ||
R. A. V. S. | G. F. I. | ||
GREFIER, | |||
M. L. | |||
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 914/2014. Curtea de... | Contestaţie. Decizia nr. 97/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
