Contestaţie. Decizia nr. 1764/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1764/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 47298/3/2012/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2002/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.1764
Ședința publică de la 16.10.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. C. C.
Judecător C. M. N.
Judecător A. C.
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – creditoare . SRL împotriva Sentinței civile nr.4017/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – debitoare . prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR IPURL având ca obiect Legea nr.85/_.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta – creditoare prin avocat I. M. V., care depune împuternicire avocațială, lipsind intimata – debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că nu s-au depus taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, după care:
Recurenta – creditoare, prin apărător, depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 60 de lei și timbrul judiciar în cuantum de 0,15 bani, care sunt anulate de Curte.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta – creditoare, prin apărător, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la tabelul suplimentar al creanțelor societății debitoare întocmit de lichidatorul judiciar și înscrierii și a sumei de 28.435,92 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele :
1). Prin Sentința civilă nr.4017/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă în dosarul nr._ s-a respins contestația formulată de către contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata . ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
„Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată neîntemeiată contestația formulată de către contestatoarea . SRL și urmează a o respinge”.
2). Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoare . SRL, solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la tabelul suplimentar și înscrierea sumei de 28.435,92 lei reprezentând penalități de întârziere calculate potrivit contractului de închiriere din 19.02.2007.
În motivare s-a arătat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C..
S-a menționat că, potrivit art.261 al.1 C., „Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: (...) 5. motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părtilor".
S-a precizat că această dispoziție legală constituie o garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, creând posibilitatea pentru instanțele judecătorești superioare de a exercita controlul judiciar.
S-a susținut că motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, precum și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
S-a învederat că obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie și o condiție a procesului echitabil, exigență a art.21 al.3 din Constituția României și a art.6 al.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a indicat că, în speță, așa cum rezultă din conținutul sentinței recurate, motivele care ar sprijini soluția pronunțată de către prima instanță lipsesc cu desăvârșire, iar nemotivarea hotărârii judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului, o astfel de hotărâre fiind arbitrară și nepermițând exercitarea controlului judiciar, aceasta întrucât în considerente instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt relevante, nu evocă normele incidente și aplicarea lor în speță.
S-a susținut că, în aceste condiții, în conformitate cu prevederile art.312 al.3 și al.5 C., consecința nemotivării hotărârii judecătorești este casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susbsidiar, s-a menționat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C..
Recurenta a precizat că a depus cerere de înscriere în tabelul suplimentar cu suma de 78.625,34 lei compusă din debit neachitat (50.189,42 lei) și penalități de întârziere datorate potrivit contractului (28.435,92 lei).
S-a învederat că lichidatorul judiciar a comunicat înscrierea parțială în tabelul suplimentar de creanțe, respectiv numai cu suma de 50.189,42 lei, motivul neînscrierii sumei de 28.435,92 lei fiind, după cum rezultă din notificarea nr.591/14.02.2014, incidența art.41 al.4 din Legea nr.85/2006, respectiv faptul că, neconfirmându-se niciun plan de reorganizare, nu pot fi cumulate accesorii la creanța născută după data deschiderii procedurii generale de insolvență.
S-a susținut că existența creanței în cunatum de 28.435,92 lei rezultă din contractul de închiriere din data de 19.02.2007 și din facturile emise de către . SRL.
S-a arătat că părțile contractului de închiriere au înțeles să insereze în cuprinsul convenției o clauză penală, clauză în temeiul căreia, în ipoteza în care chiriașul nu își îndeplinește în termenul stabilit obligațiile de plată conform contractului, va lua naștere obligația principală de plată către proprietar a penalităților și dobânzilor.
S-a menționat că, potrivit art.6.6 din Dispozițiile Generale ale Contractului, în cazul neplății la termen a oricăror sume datorate în temeiul contractului, A. P. datorează:
- penalități de întârziere în cuantum de 0,30 procente pentru fiecare zi de întârziere, aplicate la sumele neachitate, până în ziua plății și
- dobânzi egale cu rata dobânzii interbancare EURIBOR comunicată de Banca Centrală Europeană la data scadenței, majorată cu cinci (5) procente.
Referitor la exigibilitatea obligației de plată, conform legii, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Or, în situația de față, potrivit prevederilor contractuale, penalitățile și dobânzile se datorează de la momentul depășirii termenului de plată a sumelor pe care chiriașul este obligat să le plătească potrivit contractului, fără a fi necesară vreo notificare prealabilă de neplată și se cumulează până la momentul plății.
S-a precizat că penalitățile de întârziere datorate sunt în cuantum de 28.435,92 lei, fiind calculate potrivit tabelului anexat cererii de înscriere în tabelul suplimentar de creanțe.
În ceea ce privește motivul indicat de către lichidatorul judiciar ca temei al neînscrierii creanței (incidența art. 41 alin. (4) din Legea nr.85/2006), s-a susținut că în ipoteza în care față de debitor se deschide procedura generală a insolvenței, însă ulterior nu este confirmat niciun plan de reorganizare, pentru creanțele născute după data deschiderii procedurii nu se vor cumula accesorii.
S-a învederat că nici debitoarea și nici altă parte (dintre cele îndreptățite) nu au înțeles să propună un plan de reorganizare, astfel că, nefiind propus un plan de reorganizare nu se poate discuta nici de confirmarea unui astfel de plan, iar alin.4 al art.41 din Legea nr.85/2006 nu este aplicabil în situația de față.
S-a mai susținut că întreg art.41 mai sus citat are ca obiect accesoriile la creanțele principale, însă, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, obligația de plată a penalităților și a dobânzilor este o obligație principală (iar nu accesorie) ce rezultă din contractul de închiriere, fiind stabilită de către părți.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 9, art.304/1, art.312 al.3 și al.5 C..
3). În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
4). Analizând recursul declarat, raportat la dispozițiile art.304 și 3041 Cod procedură civilă de la 1865, Curtea reține următoarele:
Critica recurentei – creditoare referitoare la lipsa de motivare a sentinței recurate este întemeiate.
Trebuie observat că, potrivit art.261 pct.5 C. de la 1865, hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Textul legal este imperativ, iar nerespectarea dispozițiilor lui atrage nulitatea absolută a hotărârii judecătorești în condițiile art.105 al.2 C. de la 1865, cu consecința casării și trimiterii spre rejudecare ca urmare a incidenței motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.5 si pct.7 C. de la 1865.
Pornind de la aceste dispoziții legale, Curtea constată că sentința recurată nu cuprinde niciun argument care să fi format convingerea primei instanțe în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației la tabelul suplimentar de creanțe.
Procedând în acest mod, prima instanță nu a cercetat fondul cererii cu care a fost sesizată, instanța de recurs neputând exercita controlul de legalitate și temeinicie asupra soluției atacate, față de motivele de recurs invocate și în lipsa motivelor pe care hotărârea ar fi trebuit să se sprijine.
Totodată, pronunțarea unei soluții direct în recurs ar conduce la nerespectarea principiului dublului grad de juridisdicție.
Pentru toate aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 – al.5 C. de la 1865 raportat la art.304 pct.5 și pct.7 C. de la 1865, Curtea va admite recursul declarat de recurenta – creditoare . SRL în contradictoriu cu intimata – debitoare . prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR IPURL, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta – creditoare . SRL (cu sediul ales la SCA P. N. & Asociații în București, Calea D., nr.239, .) împotriva Sentinței civile nr.4017/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – debitoare . prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR IPURL (cu sediul în București, . B, sector 3).
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Ș. C. C. C. M. N. A. C.
GREFIER
L. V. V.
Red./tehn.jud.Ș.C.C.
2ex./17.11.2014
Jud. fond: M. M. - TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII A CIVILĂ
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
