Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1066/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1066/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 2855/93/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1066
Ședința publică de la 25 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR A. L. Z. JUDECĂTOR D. V.
GREFIER A. G. S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.3337 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul prin avocat A. V., cu delegație de substituire la dosar,lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depusă prin Serviciul Registratură din partea intimatei întâmpinare, în patru exemplare.
Curtea pune în discuție excepția tardivității recursului – excepție invocată de intimată prin întâmpinare.
Intimatul prin avocat solicită admiterea excepției tardivității recursului promovat, motivat de faptul că sentința atacată a fost comunicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de 10 ianuarie 2014, iar recursul promovat a fost transmis prin fax la data de 21 ianuarie 2014, deci cu depășirea termenului de recurs prevăzut de lege.
Curtea unește excepția tardivității recursului cu fondul recursului.
Intimatul prin avocat arată că nu are probe noi de propus.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea recursului.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele exprimate pe larg în cuprinsul întâmpinării. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
În apărare, arată că în cauză nu a fost dovedită săvârșirea nici uneia din faptele ilicite enumerate limitativ de art.138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, simple neplata a datoriilor bugetare nefiind o faptă ce poate fi încadrată în aceste dispoziții și nu poate constitui un argument pentru fundamentarea unei cereri de atragere a răspunderii personale patrimoniale.
De asemenea, nu s-a probat existența unei legături de cauzalitate intre presupusa fapta ilicită a intimatului și apariția stării de insolvență a societății debitoare.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr.3337 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a respins, ca neîntemeiata cererea reclamantei DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR ILFOV in contradictoriu cu paratul M. G., de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art.138 lit.c si d din legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
În motivare s-a reținut că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC Ilfov și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul a fost administratorul debitoarei.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Instanța a constatat că prin cererea creditorului nu se indică acele fapte, în concret, săvârșite de către administratorul M. G. și nu se indică prin ce înscrisuri din dosar se probează aceste fapte.
Creditorul și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art.138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, reclamanta a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art.138 lit. c) din lege. Calitatea pârâtului de asociat și administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lui, în lipsa unor probe mai presus de orice îndoială. De asemenea, răspunderea pârâtului nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art.138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. c) a art. 138 din lege.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. d) a art. 138 din lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București, București, in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, in calitate de creditor, invocându-se prevederile art.304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
In susținerea recursului se arată că, indiferent de cauza instalării stării de insolventa, administratorul societății avea obligația de a efectua o infuzie de capital pentru redresarea economica.
Potrivit motivării instanței de fond, reclamantul trebuia sa facă dovada ca paratul ar fi săvârșit faptele prevăzute de art.138 lit.c) si d) din Legea nr.85/2006, or, dezinteresul administratorului parat fata de buna desfășurare a activității economice a societății este evident, având in vedere ca prin însăși inacțiunea sa, respectiv manifestarea pasivității lui, a dus in final la creșterea pasivului societății, fapt ce a prejudiciat bugetul statului, neîncasând impozitele si taxele la care era îndrituit conform legii.
In ceea ce privește condițiile cerute de legea speciala pentru atragerea răspunderii, a fost făcuta dovada existentei prejudiciului, faptei, vinovăției si legăturii de cauzalitate intre aceste fapte si starea de insolventa.
S-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a administratorului, constând in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala a desfășurării activității cu respectarea condițiilor de legalitate si prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata datoriilor către creditorii din prezenta cauza.
Sub acest aspect, prejudiciul deriva din starea de insolventa a societății debitoare, rezultat prin faptele realizate de către administrator, fiind un efect derivat a acestora.
Astfel, prejudiciul consta in faptul ca, urmare a stării de insolventa,
Prejudiciul suferit de către creditori a constat in faptul ca, nefiind realizate operațiunile contabile prevăzute de lege, administratorul societății:
nu a urmărit datoriile societății, ceea ce a dus la insuficienta de disponibilități pentru plata creanțelor; nefiind ținuta o contabilitate conform Legii nr.82/1991, nu s-a putut realiza o buna activitate de manageriat a firmei si de reducere a costurilor, realizând implicit majorarea pasivului;lipsa unei evidente a activelor (bunurilor), care prin vânzare ar fi putut sa-si achite datoriile.
Răspunderea prevăzuta de art.138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuala speciala, diferita de cea prevăzuta de dispozițiile art. 988-999 C.civil, întrucât faptele ilicite sunt prevăzute expres si limitativ de legiuitor, fiind de esența lor ilicita.
Fapta prevăzuta de art.138 alin.1 lit.c este cu certitudine o fapta ilicita constând in dezinteresul administratorului fata de buna desfășurare a activității economice a societății având in vedere ca dezinteresul acestuia a dus in final la creșterea pasivului societății.
Fapta prevăzuta de art.138 alin, 1 lit. d rezulta din faptul ca paratul - in calitate de fost administrator al debitoarei - nu a procedat la depunerea balanțelor, declarațiilor lunare, precum si a celorlalte documentele contabile la organul fiscal.
Mai mult decât atât, administratorul societății debitoare nu a înțeles sa pună la dispoziția lichidatorului actele necesare in vederea analizării documentelor contabile, respectiv nu au fost predate documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
Este evident ca inexistenta sau ascunderea acestor documente creează o prezumție relativa de netinere a contabilității in conformitate cu legea, iar netinerea contabilității a determinat starea de insolventa a debitoarei, pe de o parte, prin imposibilitatea urmăririi debitelor proprii ale societății si la neachitarea creditorilor iar, pe de alta parte, prin majorarea pasivului.
In ceea ce privește aspectul vinovăției acesta se prezuma, întrucât in materie comerciala culpa este prezumata. Chiar si in lipsa acestei prezumții relative stabilite de legiuitor, vinovăția administratorului societății debitoare este ușor de evidențiat.
Fapta s-a concretizat printr-o . omisiuni in a realiza activități
Din formularea textului aliniatului 1 rezulta ca sunt răspunzători pecuniar, in temeiul art.138, membrii organelor de conducere "care au contribuit" la ajungerea societății in încetare de plați prin una din faptele enumerate la lit.a - g. Expresia sugerează, In primul rând, existenta raportului de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit de averea debitorului si consecutiv de creditori, dar totodată si aplicarea textului chiar si in situația in care fapta a constituit numai o condiție favorabila pentru realizarea efectului. Termenii utilizați "au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situație" au semnificația ca faptele enumerate nu trebuie sa constituie cauze exclusive ale insolventei debitorului si sa aibă o funcție contributiva, susceptibila de a se conjuga cu alte împrejurări sau acțiuni umane pentru a produce rezultatul insolventei (Curtea de apel Cluj, s... adm., dec. nr. 1964/2003).
Din analiza probatoriului administrat in cauza si din rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar, instanța de fond, in mod eronat, nu a reținut ca:starea de insolventa a debitoarei este rezultatul managementului defectuos efectuat de parat;fapta ilicita delictuala a paratului este materializata sub forma omisiunii depunerii actelor prevăzute de legea falimentului;paratul, in calitate de administrator al societății a ținut o contabilitate fictiva.
F. de cele arătate,se solicită admiterea recursului si modificarea in tot a Sentinței civile nr._.11.2013 pronunțată in dosarul nr._ al Tribunalul Ilfov, in sensul admiterii acțiunii împotriva paratului M. G., si obligarea acestuia la plata pasivului neacoperit al debitoarei.
Recursul a fost scutit de la plata taxelor de timbru prevăzute de lege.
Intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului promovat de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov si menținerea ca temeinica si legala a sentinței civile nr.3337/12.11.2013 pronunțata de Tribunalul Ilfov - Secția civila in dosarul nr._ .
Se invocă excepția tardivității recursului, în sensul că, astfel cum se poate constata din inscrisurile aflate la dosar, respectiv Dovada de publicare in BPI nr. 7138/10.01.2014 (fila 128), comunicarea Sentinței civile nr.3337/12.11.2013 pronunțata de Tribunalul Ilfov - Secția civila in dosarul nr._ a fost realizata prin publicarea acesteia in Buletinul procedurilor de insolvență nr. 429 din data de 10.01.2014.
Având in vedere dispozițiile legale sus menționate, Sentința civila nr.3337/12.11.2013 a fost comunicata recurentei in data de 10.01.2014, respectiv data publicării acesteia in Buletinul procedurilor de insolvență.
Prin urmare, fata de dispozițiile art.101 alin. l Cod proc. civ., termenul de formulare a recursului impotriva Sentinței civile nr.3337/12.11.2013 s-ar fi implinit in data de 18.01.2014. întrucât ziua de 18.01.2014 era sâmbăta, zi nelucratoare, in conformitate cu prevederile art.101, alin. 5 din Codul de procedura civila, termenul limita de formulare a recursului in prezenta cauza a fost prorogat pentru următoarea zi lucratoare, respectiv luni 20.01.2014. Prin urmare, aceasta zi era ultima zi in care recurenta avea posibilitatea sa formuleze cererea de recurs.
Din inscrisurile aflate la dosar, respectiv cererea de recurs, se poate observa ca recursul promovat de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov a fost transmis prin fax, in data de 21.01.2014, ora 18:15, cu depășirea termenului de recurs prevăzut de lege in raport cu data comunicării sentinței atacate.
În subsidiar se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului invocată de intimată prin întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține următoarele:
Sentința recurată a fost comunicată, potrivit dispozițiilor speciale ale art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006 prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.429 din data de 10.01.2014 (vezi fila 128 – dosar fond).
Recursul putea fi declarat în termenul legal de 7 zile de la comunicare, până la data de 20.01.2014, termen calculat pe zile libere, în conformitate cu dispozițiile art.101 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs a fost însă depusă în data de 21.01.2014, fiind transmisă prin fax (fila 4 din dosarul de recurs), fiind astfel depășit termenul maxim menționat.
În conformitate cu dispozițiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal, atrage decăderea, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, recursul urmând a fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității.
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.3337 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. G., ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.04.2014.
Președinte,Judecător, Judecător,
D. M. A. L. Z. D. V.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.D.M.
Tehnored.F.L.
11.06.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Ilfov - Secția Civilă
Președinte: N. M. N.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1648/2014. Curtea de... | Contestaţie. Decizia nr. 1764/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
