Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 2015/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2015/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1506/3/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 2015
Ședința publică de la 16 Decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIHAELA I. B.-P.
JUDECĂTORLILIANA C.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 7126 din 12.09.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul prin avocat G. Ț. cu împuternicire avocațială nr._/2014, aflată la fila 8 din dosarul de fond, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin Serviciul Registratură, la data de 10.12.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea, deliberând, califică calea de atac ca fiind recursși nu apel, având în vedere inclusiv precizarea S.C. FILDAS TRADING S.R.L. și prev. art.24 N.C.P.C.
Ca urmare a recalificării căii de atac din apel în recurs, Curtea dispune trecerea dosarului pe lista de recursuri și în baza art.11423 alin. 3 și 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului C.S.M., dispune includerea în completul de judecată al celui de al treilea judecător ce face parte din compunerea completului 8R, astfel completul de judecată fiind compus din Președinte: M. I. B. P., judecător – L. C. și judecător - G. B. F..
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării căii de atac.
Intimata, prin avocat, solicită admiterea excepției tardivității declarării căii de atac, având în vedere că termenul de recurs este de 7 zile. Astfel, solicită să se observe că, hotărârea a fost comunicată la data de 26.09.2014, iar calea de atac a fost declarată la data de 24.10.2014, respectiv cu depășirea termenului legal de 7 zile.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7126/ 12.09.2014 pronunțată de Tribunalul București TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A CIVILA s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. F. și s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta-creditoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art.139 din Legea cu nr. 85/2006, actiunea prevazuta la art.138 se prescrie in 3 ani ,iar termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa ,dar nu mai tarziu de 2 ani de la data pronuntarii deschiderii procedurii.
Din analiza actelor dosarului reiese ca ,raportul intocmit in conformitate cu art.59 din Legea cu nr. 85/2006 cu privire la cauzele care au dus la aparitia insolventei debitorului . SRL a fost adus la cunostinta reclamantei la data de 30.11.2010 prin publicarea sa in Buletinul Procedurilor de Insolventa cu nr. 9450,iar cererea ce face obiectul prezentului dosar a fost promovata de catre reclamanta abia la data de 17.01.2014 ,cu depasirea termenului de 3 ani prevazut de art.139,dreptul la actiune intemeiat pe dispozitiile art.138 fiind prescris.
F. de momentul la care a fost introdusa cererea de atragere a raspunderii patrimoniale ,respectiv 17.01.2014 ,dreptul material la actiune era prescris,motiv pentru care s-a respins actiunea promovata de catre Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti in contradictoriu cu paratul M. F..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei in sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a paratului M. F. pentru urmatoarele motive:
Nașterea dreptului la acțiune a izvorât dupa deschiderea procedurii, respectiv, la data de 14.01.2014, având in vedere BPI nr 200/7.01 2014 in care lichidatorul judiciar CU. I. REASILVIA a convocat adunarea creditorilor in care punea in discuția acestora oportunitatea formulării cererii întemeiata pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Daca la acel moment, lichidatorul judiciar al debitoarei a înțeles sa aducă la cunoștința creditorilor faptul ca nu înțelege sa formuleze acțiunea menționata si sa convoace o adunare a creditorilor pentru data de 14.01.2014, in vederea discutării oportunității formulării unei astfel de cereri, apelanta considera ca, in mod firesc, acesta este momentul de la care curge termenul de prescripție prevăzut de art. 139 din actul normativ menționat anterior, data cunoașterii punctului de vedere al lichidatorului judiciar, inlaturand orice incertitudine referitoare la momentul inițial al curgerii acestui termen.
Intimatul M. F. a formulat intampinare, prin care a solciitat, pe cale de excepție, in principal, sa respingă ca tardiv introdusa calea de atac formulata de către DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, si in subsidiar, sa o respingă pentru lipsa calității procesuale active a acestei parti, iar pe fond, sa respingă ca neîntemeiata calea de atac si sa mențină ca legala si temeinica Sentința civila nr. 7126/12.09.2014, in considerarea următoarelor argumente:
In considerarea regimului juridic aplicabil cererii de atragere a răspunderii personale, intemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 ce formează obiectul prezentului dosar, prin raportare la dispozițiile legale incidente in procedura insolventei in cadrul căreia a fost promovata aceasta acțiune, solicita instanței sa constate ca in speța sunt aplicabile dispozițiile legale cuprinse in Legea nr. 85/2006 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 169/2010.
In acest sens, fata de natura incidentala a cererii de atragere a răspunderii personale, normele juridice aplicabile se determina in raport de cele aplicabile procedurii insolventei, astfel incat aceasta sa fie supusa aceluiași regim juridic ca cel sub imperiul căruia se desfășoară procedura insolventei.
Pe cale de consecința, chiar daca potrivit dispozițiilor legale in vigoare la momentul promovării acțiunii ce face obiectul prezentului dosar, se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunțate de către judecătorul sindic cu apel (potrivit art. 12 din Legea nr. 85/2006 astfel cum a fost modificat la data de 15.02.2013 prin Legea nr. 76/2013), iar termenul pentru promovarea acestei cai de atac este cel general de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 468 alin. 1 ale Noului Cod de Procedura Civila, in conformitate cu regimul juridic aplicabil procedurii insolventei, calea de atac ce poate fi formulata împotriva Sentinței pronunțate in cadrul prezentului dosar este recursul, iar termenul este de 7 zile de la comunicarea hotărârii.
Astfel, procedura de insolventa ce face obiectul dosarului nr._/3/2010 a fost declanșata la data de 31.08.2010, moment la care potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 85/2006, hotărârile judecatorului-sindic puteau fi atacate separat cu recurs.
Totodată, conform dispozițiilor art. 8 (alin. 2) din Legea nr. 85/2006 astfel cum au fost modificate la data de 24.07.2010 prin Legea nr. 169/2010, termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii.
Raportat la dispozițiile art. 8 (alin. 2) din Legea nr. 85/2006 care, pentru argumentele menționate anterior, formularea caii de atac s-a realizat cu depășirea termenului legal de 7 zile de la comunicarea sentinței, termen in care acest demers putea fi promovat.
In subsidiar, intimatul a invocat excepția lipsei calității procesuale active arătând că potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, in cazul in care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii introduse in temeiul alin. 1 sau, dupa caz, alin. 3, administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenționează sa formuleze recurs "împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenției sale. In cazul in care adunarea generala sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor decide ca se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie sa formuleze calea de atac, potrivit legii.
Din aceste dispoziții legale rezulta ca legiuitorul a dorit sa acorde vocație procesuala activa in promovarea caii de atac a recursului împotriva hotărârii de respingere a acțiunii introduse in temeiul alin. 3 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar administratorului/lichidatorul judiciar, astfel ca legitimare procesuala activa in promovarea caii de atac aparține in exclusivitate practicianului in insolventa ce are calitatea de administrator judiciar, respectiv de lichidator judiciar in cadrul procedurii.
per a contrario, nici un alt creditor, indiferent de faptul daca acesta este titularul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, nu poate promova calea de atac împotriva hotărârii de respingere a cererii, ci doar sa solicite aceasta administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, in condițiile legii.
Pe fondul cauzei, solicita respingerea recursului ca neintemeiat in considerarea următoarelor argumente:
Termenul de prescripție pentru promovarea acțiunii in răspundere patrimoniala prevăzut de art. 138 din Legea nr. 85/2006 se calculează de la data depunerii si comunicării către creditori a raportului intocmit de administrator/lichidator prin care se analizează cauzele care au generat starea de insolventa si se indica persoanele care au generat aceasta stare.
Dispozițiile art. 139 reglementează atat un moment de natura subiectiva - data la care a fost cunoscuta persoana care a cauzat starea de insolventa, cat si un moment de natura obiectiva - data la care trebuia cunoscuta acea persoana, legiuitorul înțelegând sa stabilesca un moment de certitudine cu privire la inceperea curgerii termenului de prescripție de natura a da valoare previzibilitatii normei juridice sancționatoare si a garanta dreptul la apărare.
In acest sens, fata de motivul invocat de către reclamanta in cuprisul cererii sale, respectiv pretinsa continuare a unei activități care ducea in mod vădit la "încetare de plați, situația financiara a societății debitoare erau cunoscuta de către reclamanta inca de la data deschiderii procedurii insolventei - 17.09.2010.
Așadar, reclamanta cunoștea datele de referința pe care isi întemeiază solicitarea de angajare a răspunderii patrimoniale a paratului anterior intocmirii raportului cu privire la cauzele care au dus la apariția insolventei debitorului, moment de la care începe sa curgă termenul de prescripție de 3 in care putea sa isi exercite dreptul la acțiune potrivit dispozițiilor art. 138 si sa formuleze acțiunea pentru antrenarea răspunderii materiale.
In ceea ce privește fondul acțiunii promovate de către DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, având in vedere solicitarea formulata in cadrul apelului, de examinare a cauzei sub toate aspectele, argumentele invocate de reclamantă in susținerea acțiunii sale sunt vădit neîntemeiate atat in raport de temeiul juridic invocat, cat si de situația reala privind cauzele care au dus la declanșarea procedurii insolventei debitoarei . SRL, procedura declanșata tocmai la solicitarea subsemnatului, in calitate de administrator statutar al debitoarei.
La termenul de judecată din data de 16.12.2014, Curtea din oficiu, a dispus calificarea căii de atac declarate ca fiind recurs in raport cu prevederile art. 84 Cod proc civ, art. 8 alin.1 si 2 din legea nr.85/2006, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.76/2012.
Cu privire la excepția tardivității declarării recursului, Curtea constată următoarele:
Astfel, procedura de insolventa ce face obiectul dosarului nr._/3/2010 a fost declanșata la data de 31.08.2010, moment la care potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 85/2006, hotărârile judecatorului-sindic puteau fi atacate separat cu recurs.
Potrivit art. 3 alin.1 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Iar art. 7 din același act normativ prevede „ (1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.”
Din interpretarea sistematică a celor două texte de lege, rezultă că în privința proceselor începute anterior datei de 15.02.2013, legea veche rămâne singura aplicabilă, si astfel normele cuprinse în legi speciale se aplică în continuare în forma în vigoare până la data intrării în vigoare a NCPC, dacă Legea nr. 76/2012 nu prevede în mod expres altă soluție.
Așa fiind, conform dispozițiilor art. 8 (alin. 2) din Legea nr. 85/2006 astfel cum au fost modificate la data de 24.07.2010 prin Legea nr. 169/2010, termenul de recurs in materia insolvenței este de 7 zile de la comunicarea hotărârii.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține că sentința a fost comunicată recurentei la data de 26.09.2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 33 dosar fond iar calea de atac a fost declarată la data de 24.10.2014, cu depășirea termenului legal de 7 zile prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, pentru aceste motive, Curtea va admite excepția tardivității declarării recursului și va respinge recursului ca tardiv declarat conform art. 312 alin.1Cod proc civ 1865 raportat la prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității declarării recursului.
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 7126 din 12.09.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
M. I. B.-P. L. C. G. B. F.
GREFIER,
F. D.
RED.MIBP 16.01.2015
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1250/2014. Curtea de... → |
|---|
