Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1106/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1106/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 992/122/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2306/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1106/2014
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I.
JUDECĂTOR C. M. SPERAN’A
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva Sentinței civile nr. 215/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul G., Secția Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârâtă Ș. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 Noul Cod de procedură civilă motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 215 din 9.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Sindic, a respins cererea pentru atragerea răspunderii patrimoniale formulată de creditorul Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. împotriva pârâtului Ș. I., domiciliat în . G., pentru considerentul inexistenței unui probatoriu concret din care să rezulte modalitatea de săvârșire a celor două fapte și legătura de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență.
Împotriva acestei sentințe civile, creditorul a declarat apel, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București – Secția a V a Civilă la data de 17.09.2014 a fost înregistrat dosarul nr. 2306/2014 (nr. unic_ ).
apelantul creditor consideră că sentința atacată este nelegală deoarece:
Prin sentința civilă nr._ pronunțată de Tribunalul G. la cererea ORC, s a dispus dizolvarea societății pentru nedepunerea situațiilor financiare. De asemenea a făcut dovada că pârâtul nu a ținut o corectă evidență contabil, fapt ce contravine art.28 din Legea contabilității nr.82/1991.
A apreciat că numai ținerea unei evidențe contabile corecte poate asigura funcționarea normală a unei societăți comerciale iar vinovăția exista deoarece reprezentantului legal îi revenea obligația legală a ținerii contabilității fiind direct răspunzător pentru neîndeplinirea acestor obligații legale, drept urmare neținerea contabilității îi este imputabilă.
Se solicită în consecință, admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale a fostului administrator al societății.
În drept, invocă art. 466 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, Legea 85/2006.
Intimata– pârâtă legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate de apelantă, precum și sub toate aspectele conform art. 480 alin. 1 din Noul C.pr. civ., Curtea apreciază că apelul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Cu titlu de considerații teoretice generale, Curtea reține faptul că, pentru atragerea răspunderii patrimoniale în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit a-g din Legea nr. 85/2006 trebuiesc îndeplinite cumulativ atât condițiile generale prevăzute de art. 998-999 cod civil (existența unui prejudiciu, o faptă ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre cele două și culpa făptuitorului) cât și cele speciale reglementate de art. 138 .
Recurentul lichidator-judiciar și-a întemeiat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a intimaților pârâților pe dispozițiile art. 138 lit d și e din Legea nr.85/2006.
În toate cazurile reglementate de art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, practica judiciară a statuat că, întrucât respectivele prevederi nu instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere în sarcina administratorului unei societăți comerciale falimentare, iar angajarea răspunderii nu operează automat, este absolut necesară administrarea de dovezi concludente și pertinente din care să rezulte atât faptele concrete de care se face vinovat subiectul activ al respectivelor fapte cât și îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor răspunderii civile delictuale, incidente în asemenea situații.
Astfel, în privința săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit.”d” din Legea nr.85/2006, Curtea consideră corectă soluția instanței de fond, de vreme ce lichidatorul judiciar nu a probat existența legăturii de cauzalitate dintre neținerea contabilității potrivit legii și starea de insolvență a debitoarei.
Deci, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 lit „d” Curtea consideră că nu este suficientă doar afirmația că o astfel de faptă a fost săvârșită ci mai este necesar să se dovedească în concret legătura de cauzalitate dintre fapta respectivă și starea de insolvență a debitoarei.
În practica judiciară, în mod constant s-a reținut că, printre neregulile referitoare la ținerea contabilității, cum ar fi fapta nedepunerii bilanțurilor sau a documentelor contabile, instanțele judecătorești au considerat că asemenea neregularități nu sunt în măsură să atragă în mod automat aplicarea dispozițiilor art. 138 lit d, atâta timp cât în cauză nu s-a făcut dovada existenței legăturii de cauzalitate dintre respectivele fapte și starea de insolvență a debitoarei.
Nedepunerea documentelor contabile, cerute de lege, la organele abilitate nu poate angaja deci, răspunderea intimaților pârâți, în lipsa unor dovezi din care să rezulte că o astfel de omisiune ar fi determinat starea de insolvență.
În acest sens, Curtea consideră că împrejurarea referitoare la faptul că intimatul-pârât nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006, în termenul prevăzut de art. 35 din aceeași lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la O.R.C. nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de ținere a contabilității potrivit legii, în lipsa unor probe certe din care să rezulte legătura de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Cât privește incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit e din Legea nr.85/2006 Curtea reține pe lângă aspectele deja analizate mai sus și faptul că simpla calitate a intimaților de asociat sau administrator nu sunt în măsură să determine aplicarea sancțiunii prevăzută de textul de lege invocat, în lipsa unor probe certe din care să rezulte faptele concrete săvârșite, actele de comerț efectuate de intimați în interes propriu, bunurile concrete care au fost deturnate sau ascunse de intimați.
Simplul fapt al înregistrării în evidențele contabile a unui vehicul MARS nu este în măsură să conducă la concluzia că acesta a fost ascuns de intimați pentru a nu fi valorificat, atâta vreme cât recurentul nu a identificat faptic respectivul vehicul și nici nu au fost dovedite celelalte aspecte menționate.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă , va respinge apelul declarat de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., J. G. împotriva Sentinței civile nr. 215/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul G., Secția Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârâtă Ș. I. (CNP_), domiciliat în com. . G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2014.
Președinte, I. P. | Judecător, M.-SPERANȚA C. | |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. I.P.
Tehnored.A.A.
4 ex./26.11.2014
.>
Tribunalul G. - Sindic
Judecător sindic: M. M. B.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1333/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
