Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 410/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 12744/3/2011/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3041/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 410
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Judecător M. H.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta reclamantă L. L. SI REORGANIZARE SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . SRL împotriva sentinței civile nr.3721/10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. C. I., intimați chemați în garanție D. C., D. D. L., V. B. R., S. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul pârât G. C. I. prin avocat M. I. cu împuternicire avocațială depusă la fila 23 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează instanței, lipsa de procedură cu intimatul chemat în garanție S., în sensul restituirii dovezii de citare, cu mențiunea schimbării adresei. Se învederează că s-a depus întâmpinare formulată de intimatul pârât, cu exemplare pentru celelalte părți.
Față de lipsa de procedură cu intimatul chemat în garanție S., Curtea face aplicarea dispozițiilor art.98 C.pr.civ. și constată procedura legal îndeplinită.
Intimatul pârât, prin avocat, arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le susține oral.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 23.09.2014, Tribunalul București Secția a VII-a Civilă a înaintat spre competentă soluționare cererea de recurs declarat de recurenta L. L. SI REORGANIZARE SPRL în calitate de lichidator judiciar al . SRL, în contradictoriu cu intimatul pârât G. C. I., împotriva sentinței civile nr.3721/10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. L. SI REORGANIZARE SPRL, în contradictoriu cu pârâtul G. C. I., ca neîntemeiată. A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul G. C. I. în contradictoriu cu D. C., D. D. L., V. B. R. și S. C..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Societatea debitoare a fost înființată în anul 2002, având ca obiect principal de activitate consultanță pentru afaceri și management. Începând cu anul 2005 se schimbă acționariatul societății, pârâtul devine administrator, iar obiectul de activitate se modifică în editarea de reviste și periodice.
După deschiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu a întrat în posesia documentelor contabile, raportul privind cauzele stării de insolvență fiind întocmit în baza raportărilor contabile aferente anilor 2006-2009 depuse la organele fiscale.
Astfel, se constată că, după doi ani în care a obținut profit, în perioada 2007-2009 nivelul cheltuielilor a fost mai mare decât nivelul venitorilor realizate din vânzarea publicațiilor, ceea ce a generat înregistrarea de pierderi de valori relativ reduse.
Situația financiară a societății se agravează în anul 2009 în care nivelul veniturilor scade în mod substanțial, iar pierderile se ridică la 240.768 lei. De altfel, marea majoritate a creanțelor înscrise la masa credală datează din a doua jumătate a anului 2009 sau începutul anului 2010.
La data de 12.04.2010 se încheie un contract de cesiune între pârât și asociatul D. C., prin care acesta din urmă preia părțile sociale deținute. Totodată, se înregistrează la data de 01.04.2010 și demisia pârâtului din funcția de administrator .
Este adevărat că, în condițiile în care la sfârșitul anului 2009 era evident că societatea nu va mai putea fi redresată, în lipsa unui acord al asociaților, pârâtul nu a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței potrivit art. 27 alin.1 din Legea nr. 85/2006, optând pentru cesionarea părților sociale și demisia din funcția de administrator, situație în care acestă obligație era preluată de către ceilalți asociați.
Omisiunea formulării unei cereri de deschidere a procedurii de către administratorul statutar în condițiile art. 27 din Legea nr. 85/2006 are relevanță din punct de vedere al posibilității antrenării răspunderii pentru pasivul societății numai în măsura în care debitorul ar fi continuat pe o perioadă seminificativă de timp după . plată o activitate neprofitabilă în interesul personal al organelor de conducere.
În cazul de față, din datele avute la dispoziței, în contextul mai sus arătat și într-o perioadă în care întreaga piată a publicațiilor scrise era afectată, nu se poate reține că această continuarea în a doua jumătate a anului 2009 și până în luna martie 2010 a unei activități care conducea la încetare se plăți s-a realizat în interesul personal al pârâtului, pentru a fi aplicabile dispozițiile art.138 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, în contextul în care pârâtul a demisionat din funcția de administrator nu i se poate imputa faptul că acesta nu a pus la dispoziție actele contabile sau că nu a mai fost depus la organele fiscale bilantul contabil aferent anului 2010 și nu se poate deduce din aceste împrejurări faptul că pârâtul ar fi făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, pentru a putea fi reținută săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. b din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, lichidatorul judiciar apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
-starea de insolventa a debitoarei este rezultatul managementului defectuos efectuat de către parat;
-faptele ilicite delictuale ale paratului sunt materializate sub forma actelor de comerț făcute in interes personal sub acoperirea persoanei juridice, care duceau in mod vădit persoana juridica la incetare de plați.
Prin urmare, legătură dintre faptele ilicite, culpabile a administratorului societatii debitoare este dovedita si consta in dezinteresul aratat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societatii debitoare, precum si in prejudiciul cauzat prin neplata datoriilor, astfel ca cererea formulata in temeiul art. 138 alin. 1 lit. b si c ar fi trebuit admisa de către instanta de fond .
Paratul, in exercitarea funcției de administrator al societatii debitoare, avand puteri nelimitate, a incalcat dispozițiile legale imperative, prin aceasta contribuind in mod nemijlocit la inducerea falimentului debitoarei, fapt pentru care, in conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. b si c, astfel ca instanta de fond, in mod neintemeiat a respins cererea de angajarea răspunderii personale patrimoniale a acestuia.
De asemenea, instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca, a fost dovedita reau-credinta de care a dat dovada administratorul debitoarei in exercitarea atribuțiilor, atunci cand a condus S C. TOP BUSINESS INTERNATIONAL S.R.L spre o incapacitate de plata de natura a prejudicia creditori.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate urmează să respingă recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Susținerea lichidatorului judiciar potrivit cu care pârâtul se face vinovat de ajungerea societății în insolvență ca urmare a managementului defectuos și prin săvârșirea actelor de comerț în interes personal, nu este de susținută de probe.
Recurenta trebuia să indice, în concret și să probeze faptele pârâtului, comisive sau omisive prin care acesta ar fi cauzat starea de insolvență prin continuarea unei activități în interes propriu.
Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că pârâtul a dispus continuarea activității în interesul propriu, fapt ce a condus la insolvență, astfel încât nu s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor necesare angajării răspunderii, condiții ce nu se prezumă.
Ca urmare față de dispozițiile articolului 138 din Legea nr. 85/2006, articolelor 998-999 Cod civil, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă L. L. SI REORGANIZARE SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . SRL împotriva sentinței civile nr.3721/10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. C. I., intimații chemați în garanție D. C., D. D. L., V. B. R., S. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU M. H.
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.2
11.03.2014
………………
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă,
Judecător - sindic: G. I.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Suspendare executare. Sentința nr. 9765/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
