Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1569/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1569/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 39296/3/2012/a1
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (Număr în format vechi 1541/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1569
Ședința publică de la 19 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. N.
JUDECĂTOR - S. R. A. V.
JUDECĂTOR - I. G. F.
GREFIER - L. M.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă D. G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr. 4614/06.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât XU Q..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta – reclamantă a solicitat prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere împrejurarea că la strigarea cauzei la ordine nu se prezintă părțile, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta – reclamantă a solicitat prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, reține:
Prin Sentința civilă nr. 4614/06.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Civilă în dosarul nr._ s-a respins ca inadmisibilă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice sector 2 împotriva pârâtului XU Q..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă cu nr. 4549/30.04.2013 s-a dispus închiderea procedurii împotriva debitorului . art. 131 din Legea 85/2006 și a dispus radierea acesteia din registrul comerțului.
Închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații și îndatoririi a lichidator judiciar cu privire la procedură. Tribunalul a fost sesizat de către creditoarea reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice sector 1 la data de 20.12.2013, ulterior închiderii procedurii de faliment împrejurare ce rezultă din cererea formulată ce poartă ștampila cu data înregistrării.
Față de dispozițiile art. 140 din Legea 85/2006, acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni.
Prevederile art. 138 alin. 5 din Legea 85/2006 stabilesc că această cerere se judecă separat, într-un dosar asociat, iar dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea 85/2006 se referă numai la executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acțiunilor având ca obiect antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare, însă nu trebuie interpretate în sensul că acțiunea prev. de art. 138 poate fi exercitată și după închiderea procedurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacat, respingerea excepției și trimiterea cauzei la rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că recurenta a formulat cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art.138 al.1 lit.c din Legea nr.85/2006 care a fost respinsă de instanța de fond ca inadmisibilă.
S-a susținut că procedura a fost deschisă la data de 10.09.2013 și cererea de atragerea a răspunderii la data de 09.01.2014. Cererea se prescrie în termen de 3 ani conform art. 139 din Legea nr. 85/2006, legea nu face vorbire de formularea cererii înainte de închiderii procedurii, scopul putând fi atins și după finalizarea acesteia, excepția fiind greșit admisă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 și urm. C., Legea nr.85/2006, Legea nr.82/1991 și Legea nr.31/1990.
Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare.
În faza recursului nu s-au administrat înscrisuri noi.
5). Analizând recursul declarat, raportat la dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 rezultă că orice cerere de atragere a răspunderii patrimoniale este o cerere aferentă procedurii insolvenței și are natura juridică a unei cereri incidentale, competența de soluționare a unor astfel de cereri aparține judecătorului – sindic, potrivit art. 11 al. 1 lit. g din Legea nr. 85/2006.
În aceste condiții, formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale este posibilă cât timp procedura insolvenței este în desfășurare.
Această concluzie se desprinde și din intepretarea dispozițiilor art. 136 din Legea nr.85/2006 care prevăd că prin închiderea procedurii insolvenței judecătorul - sindic, administratorul / lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Or, din moment ce, după închiderea procedurii insolvenței, judecătorul – sindic este descărcat de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură și creditori, înseamnă că nu mai are competența de a soluționa o cerere aferentă procedurii insolvenței cum este cererea de atragere a răspunderii patrimoniale introdusă de un creditor, indiferent dacă scopul unei asemenea cereri poate fi atins sau, cât timp legea nu permite acest lucru.
Trebuie observat că doar formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale trebuie făcută cât timp procedura insolvenței este în desfășurare, judecata unei astfel de acțiuni putând continua și după închiderea procedurii întrucât orice judecător, inclusiv judecătorul – sindic, este obligat să soluționeze orice cauză cu care a fost învestit.
Dispozițiile art.142 al.2 din Legea nr.85/2006 stabilesc că executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul cererilor de atragere a răspunderii patrimoniale poate fi efectuată după închiderea procedurii falimentului, nu și faptul că acțiunea prevăzută la art.138 din lege poate fi exercitată și după închiderea procedurii insolvenței.
Totodată, nici din interpretarea prevederilor art.138 al.5 din Legea nr.85/2006 nu se poate desprinde o altă concluzie deoarece aceste dispoziții reglementează doar judecarea separată a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, nefiind indicat că o astfel de acțiune poate fi introdusă și după închiderea procedurii insolvenței.
Argumentele aduse de recurentă privind prescripția nu sunt incidente în cauză, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă nu ca prescrisă, iar durata, uneori mai mare ca durată a termenului de prescripție nu dă posibilitatea introducerii acțiunii în afara procedurii falimentului.
În aceste condiții, întrucât cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată după închiderea procedurii insolvenței, în mod corect prima instanță a considerat că o astfel de cerere este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prevăzute de art.304 coroborat cu art.3041 C., Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 al.1 C., urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 1, cu sediul în București ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 4614/06.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât XU Q., cu domiciliul în C. (citat prin afișare la ușa instanței) ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. I.
C. N. R. A. V. G. F.
GREFIER
L. M.
Red. C.N.I.
2 ex./
Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă – judecător G. L. D.
| ← Acţiune în anulare. Decizia nr. 1573/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1298/2014. Curtea... → |
|---|
