Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 345/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 13819/3/2013/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr.345
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIHAELA I. B. P.
JUDECĂTORLILIANA C.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelantele F. I. S.P.R.L. lichidator judiciar al AMG CONSULTING COMPANY S.R.L. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 a FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 8492 din 18.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. I. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata P. I. M. prin avocat C. I., lipsă fiind apelantele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Intimata, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererile de apel.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală. Solicită să se observe faptul că apelantele nu au dovedit legătura de cauzalitate dintre neținerea contabilității și .. Învederează faptul că, societatea nu a mai avut activitate încă din anul 2007. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civila nr. 8492 din 18.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă s-a respins cererea formulata de reclamanta Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice Sector 4 impotriva paratului P. I. M., cu domiciliul in Bucuresti ca neintemeiata.
Analizand actele dosarului, instanta a apreciat ca imprejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, solicitand admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate in sensul admiterii cererii formulata de Administrația Finanțelor Publice Sector 4, in baza art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Apelanta a formulat urmatoarele motive de apel:
Au fost întrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv exista un prejudiciu, exista o fapta ilicita, o legătura de cauzalitate intre cele doua si exista de asemenea si prezumția de culpa a administratorilor si asociaților.
1. In ceea ce privește existenta unei fapte ilicite
In primul rând, in conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1 « societățile comerciale ... au obligația sa organizeze si sa conducă contabilitatea proprie ... potrivit prezentei legi » si art. 5 « persoanele prevăzute la art. 1 au obligația sa conducă contabilitatea in partida dubla si sa întocmească situații financiare anuale ». Coroborând aceste prevederi legale cu textele art. 73 alin 1 lit. c si art. 73 alin. 2 « administratorii sunt solidar răspunzători fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere. Acțiunea in răspundere împotriva administratorilor aparține si creditorilor societății, insa aceștia o pot exercita numai in caz de faliment al societății ». rezulta fără echivoc ca in cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a ținut o contabilitate in conformitate cu legea.
Legiuitorul a instituit obligația tinerii contabilității in partida dubla si obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual si din raportarea semestriala la organele fiscale (in speța la Administrația Finanțelor Publice Sector 4) tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activității contabile. Prin nedepunerea documentelor contabile prevăzuta de lege se incalca in mod flagrant prevederile legale care reglementează modalitatea de tinere a contabilității. De asemenea, pe baza declarațiilor privind obligațiile de plata la bugetul de stat a căror depunere lunara este obligatorie conform legii pentru toate societățile comerciale se intocmeste fisa sintetica de evidenta pe plătitor, care fisa centralizează toate debitele pe care o societate le are către bugetul de stat. Prin nedepunerea acestor documente se creaza premisele eludării legii, tinerii unei contabilități fictive sau chiar a unei duble contabilități, existând posibilitatea prejudicierii bugetului de stat.
2.In privința prejudiciului
Existenta unui prejudiciu cert cauzat instituției de către parați prin conducerea defectuoasa a societății, s-a stabilit cu prisosința in cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciara, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final al obligațiilor debitoarei, tabel necontestat.
3.Sub aspectul culpei
In privința izvorului răspunderii civile, aceasta are atât sorginte delictuala (izvorand din nerespectarea obligațiilor legale) cat si contractuala (izvorâta din contractul de mandat pe care reprezentanții societății ii încheie cu societatea). Primează in acest caz calitatea de mandatar a reprezentanților societății.
Mai mult, la art. 11 al Legii 82/1991, modificata si republicata, la alin. (1) se arata in mod clar ca:" Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective."
Administratorul având de îndeplinit un contract tacit de mandat in temeiul art. 72 din Legea 31/1990 republicata are si o răspundere contractuala fata de terții păgubiți de societatea ce o reprezintă.
4. In ceea ce privește legătura de cauzalitate
Societatea comerciala este o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate in care asociații se înțeleg sa pună in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț in scopul realizării de profit. Deci prin contractul de societate, asociații se obliga la săvârșirea anumitor acte de comerț de natura a produce profit. Fiind accesorii desfășurării activităților de comerț, depunerea documentelor contabile prevăzute de lege poate fi considerata de asemenea o acțiune accesorie desfășurării activității comerciale la care asociații sunt obligați in conformitate cu contractul de societate.
O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorii sau asociații săi manifesta un dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății, respectiv nu țin o contabilitate in conformitate cu prevederile legale, nu varsă la buget sumele constituite ca taxe si impozite, nu depun documentele contabile prevăzute de lege. Singurul rezultat, previzibil de altfel, al acestei atitudini de dezinteres fata de prevederile legale ce guvernează si reglementează desfășurarea activității unei societăți comerciale este falimentul acelei societăți comerciale.
Acesta este raportul de cauzalitate intre faptele culpabile ale administratorului si asociatului ce constau in neindeplinirea obligațiilor legale (nerespectarea si neaplicarea legii) si prejudiciul creat creditorilor prin ..
Împotriva aceleiasi sentinte a declarat apel și F. I. SPRL - LICHIDATOR JUDICIAR al AMG CONSULTING COMPANY S.R.L. solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei și pe fond, admiterea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale pentru urmatoarele motive de apel.
Intimatul P. I. - M. nu a îndeplinit condițiile impuse de lege si anume:
- de a tine contabilitatea in conformitate cu cerințele legale ; - de a depune situații financiare si contabile si de a prezenta documentele prevăzute de art. 28 din legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
De asemenea se poate prezuma prin neprezentarea documentelor contabila ca a ținut o contabilitate fictiva
Intimatul a produs dispariția unor documente contabile, toate acestea fiind elemente necesare pentru a putea fi atrasa răspunderea patrimoniala a intimatului.
Faptele prezentate mai sus au condus la deschiderea procedurii insolventei împotriva AMG CONSULTING COMPANY S.R.L, iar potrivit art. 72 din Legea 31/1990 republicata, obligațiile si răspunderea administratorilor fiind reglementate de dispozițiile referitoare la mandat si cele speciale prevăzute in aceasta lege, culpa administratorilor se apreciază in abstracto.
Asupra apelurilor:
Potrivit art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
În ce privește criticile întemeiate pe dispozițiile art. 138 lit.d), nedepunerea actelor contabile menționate de recurentă nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei „ nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
Pentru a se atrage răspunderea administratorului este necesar ca neținerea contabilității în conformitate cu legea, ceea ce înseamnă lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile, să fi avut drept consecință ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage în mod automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia, numai pentru nedepunerea evidențelor contabile ori pentru neținerea contabilității, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 C.civ.
Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, cum eronat susține recurenta, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administratorul.
Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C. civ., respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 C.civ.
În consecință, pentru motivele reținute, Curtea va constata apelurile nefondate și le va respinge conform art. 480 alin.1 Noul Cod proc civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantele F. I. S.P.R.L., cu sediul ales în București, ..2J, ., lichidator judiciar al AMG CONSULTING COMPANY S.R.L., înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, cu sediul social în București, ., ., ., sector 4 și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 a FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, București, ..13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 8492 din 18.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. I. M., domiciliată în București, ..196, ., ., sector 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.05.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. I. B.-P. L. C.
GREFIER
F. D.
Red.Jud.MIBP, 20.06.2014
Nr.ex.:
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: P. M.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1764/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie. Decizia nr. 341/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
