Contestaţie. Decizia nr. 759/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 759/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 7645/3/2013/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.759
Ședința publică de la 8 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. E. A.
JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: G. M.
====
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.1674/17.02.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.7645/_ /a1, în contradictoriu cu intimata . prin administrator judiciar T. SI ASOCIATII SPRL.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au fost consemnate prin încheierea de ședință de la 24.09.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 01.10.2014 și 8.10.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 1674/17.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă contestația creditorului Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București - sector 2, București, PROF.DR.D. GEROTĂ, nr. 13 în contradictoriu cu administratorul judiciar T. & Asociații SPRL BUCUREȘTI . . ., sector 3, la tabelul preliminar al creditorilor debitoarei . - sector 4, București, .. 1, ., . Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 8197/13 mai 2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, la data de 20 februarie 2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Comercială sub nr._ 13 cererea debitorului . care a solicitat, în baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii generale a insolvenței.
În motivarea în fapt a cererii debitoarea a arătat că la data formulării cererii are datorii de 3.000.000 lei, pe care nu le poate achita.
În susținerea cererii, legal timbrate, a depus înscrisurile prevăzute de art. 27-28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului.
La data de 4 septembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a comercială sub nr._/3/2012 cererea creditorului . SRL care a solicitat, în baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului ., care se afla în stare de insolvență și față de care deținea o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 181.343,84 lei.
În motivare, în fapt, creditoarea a arătat că a închiriat spații pentru birouri și depozit debitoarei pentru care a emis facturi fiscale în sumă de 743.756,25 lei, ce nu a fost achitată de debitor.
În susținerea cererii, a depus înscrisuri, în copie.
La termenul din data de 4 martie 2013, în temeiul art. 31 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a procedat la conexarea cauzei_/3/2012 la cauza_ 13.
Prin încheierea pronunțată la data de 04.03.2013 s-a admis cererea debitoarei și s-a deschis procedura generală a insolvenței fiind numit administrator judiciar T.-Ro E. 3L IPURL.
Prin Încheierea pronunțată la data de 09.12.2013 s-a dispus înlocuirea, din oficiu, a lichidatorului judiciar T.-Ro E. 3L IPURL cu T. & Asociații SPRL.
În Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 8197/13 mai 2013 a fost publicat tabelul preliminar al creditorilor.
Împotriva acestui tabel creditorul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București a înregistrat sub nr. de dosar asociat_ o contestație prin care a solicitat modificarea tabelului in ceea ce privește creanța sa în sensul înscrierii creanței sale în suma de 4.594.296 lei.
În motivarea în fapt a contestației creditoarea a arătat că nu a fost înscrisă în tabelul preliminar deși a comunicat administratorului judiciar T.-Ro E. 3L IPURL toate titlurile executorii. S-a mai arătat că în notificarea primită de la administratorul judiciar T.-Ro E. 3L IPURL se consemna că declarația de creanță avea 27 de titluri executorii care însumate dau totalul de 4.308.980 lei, creanță ce nu corespunde sumei din declarația de creanță.
Atașat contestației creditorul a depus titlurile executorii și somațiile emise în privința debitorului ..
Administratorul judiciar T.-Ro E. 3L IPURL a depus o întâmpinare în care a solicitat respingerea contestației.
În cadrul dezbaterilor de la termenul din data de 4 noiembrie 2013 judecătorul sindic a pus o . întrebări administratorului judiciar T.-Ro E. 3L IPURL, iar din răspunsurile date a înțeles că acesta a încălcat grav atribuțiile prevăzute în Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, drept pentru care a fost amânată soluționarea contestației după punerea în discuție și înlocuirea administratorului judiciar T.-Ro E. 3L IPURL la termenul din 2 decembrie 2013.
La termenul din 2 decembrie 2013, administratorul judiciar T.-Ro E. 3L IPURL, întrezărind o posibilă măsură de înlocuire, a făcut cunoscut judecătorului sindic că a întocmit un nou tabel preliminar rectificat în care a înscris creditorul contestator Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București cu creanța solicitată. Această atitudine a administratorului judiciar nu a făcut decât să dovedească, odată în plus, că măsura înlocuirii sale se impunea cu prioritate.
În Buletinul procedurilor de insolvență nr._/6 decembrie 2012 a fost publicat Tabelul preliminar rectificat nr. 2, întocmit de administratorul judiciar T.-Ro E. 3L IPURL în care creditorul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București a fost înscris cu suma de 1.572.436 lei creanță chirografară (art. 123 pct. 4) și 3.021.860 lei creanță garantată (art. 121 pct. 2).
După înlocuirea administratorului judiciar T.-Ro E. 3L IPURL cu T. & Asociații SPRL, acesta din urmă a procedat la o nouă verificare a cererii de creanță a creditorului, iar la termenul din data de 10 februarie 2014 a arătat că în urma analizării declarației de creanță, fostul administrator judiciar, inițial, nu a înscris în tabelul preliminar creanța solicitată de Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București și că la data de 06.12.2013 a fost întocmit Tabelul preliminar rectificat nr. 2 al creanțelor înregistrate față de . ce a fost publicat in BPI nr._/06.12.2013, creditorul Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București a fost înscris cu suma de 4.594.296 lei astfel: 1.572.436 lei conform art.123 pct. 4 din Legea nr.85/2006; 3.021.860 lei conform art.121 pct. 2 din Legea nr.85/2006.
Administratorul judiciar T. & Asociații SPRL a apreciat ca legală înscrierea astfel a creditorului Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București având în vedere faptul că Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București avea instituit sechestru in data de 17.07.2012 doar pentru suma de 3.021.860 lei.
În cadrul dezbaterilor de la termenul din data de 10 februarie 2014 creditorul contestator a solicitat înscrierea întregii sume, 4.594.296 lei, în categoria prevăzută de art. 121 pct. 2 din perspectiva art. 152 alin. 8 din Codul de procedură fiscală.
Judecătorul sindic văzând dispozițiile art. 152 alin. 8 din Codul de procedură fiscală, care prevede că „Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se consideră sechestrate și în cadrul noii executări silite.”, a apreciat contestația formulată de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București ca fiind neîntemeiată.
Contestatorul a susținut că întreaga sumă de 4.594.296 lei, din declarația de creanță, ar fi garantată în temeiul art. 152 alin. 8 din Codul de procedură fiscală.
Ambii administratori judiciari și T.-Ro E. 3L IPURL și T. & Asociații SPRL au arătat că creditorul are procese verbale de sechestru doar pentru suma de 3.021.860 lei și nu pentru întreaga sumă, 4.594.296 lei.
Din perspectiva art. 152 alin. 8 din Codul de procedură fiscală și art. 152 alin. 7 („Executorul fiscal care constată că bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin același proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, când este necesar, și alte bunuri pe care le va identifica.”.) rezultă că în situația în care în cazul întocmirii unui nou proces verbal de sechestru într-o locație în care se mai găsesc bunuri sechestrate anterior acestea din urmă vor fi sechestrate în cadrul unei noi executări. Ori creditorul nu a făcut dovada că în afară de procesele verbal încheiate pentru suma de 3.021.860 lei a mai încheiat și alte procese verbale care depășesc această sumă, respectiv ajung până la suma de 4.594.296 lei.
Întrucât în tabelul preliminar rectificat publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr._/06.12.2013 creditorul contestator a fost trecut cu întreaga sumă solicitată, de 4.594.296 lei, din care 3.021.860 lei în categoria creanțelor garantate, iar restul în categoria creanțelor chirografare, îndreptându-se astfel situația din tabelul preliminar contestat, judecătorul sindic a respins contestația creditorului Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în contradictoriu cu administratorul judiciar T. & Asociații SPRL la tabelul preliminar al creditorilor debitoarei . publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 8197/13 mai 2013.
Împotriva sentinței civile nr. 1674/17.02.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă a făcut apel apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și solicită modificarea în tot a Sentinței civile nr. 1647/17.02.2014, în sensul admiterii contestației formulate de instituția sa împotriva tabelului preliminar și, pe cale de consecință, constatarea ca netemeinică și nelegală a măsurii administratorului judiciar de înscriere a instituției sale în tabelul preliminar în categoria creditorilor garantați doar cu suma de 3.021.860 lei și dispunerea rectificării corespunzătoare a acestuia.
Apreciază că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, astfel încât solicită modificarea în tot a acesteia din următoarele considerente:
Învederează instanței că judecătorul sindic a respins în tot contestația, deși în considerentele sentinței a reținut că instituția sa a solicitat admiterea în parte a acesteia și a menționat expres că prin înscrierea creanței DGRFPB în tabelul preliminar rectificat publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr._/06.12.2013 cu întreaga sumă solicitată, ,,din care 3.021.860 lei în categoria creanțelor garantate, iar restul în categoria creanțelor chirografare’’ a fost îndreptată situația din tabelul preliminar contestat.
În ceea ce privește susținerile instanței de fond potrivit cărora a dispus respingerea contestației întrucât ,,creditorul nu a făcut dovada că în afară de procesele verbale încheiate pentru suma de 3.021.860 lei a mai încheiat și alte procese verbale care depășesc această sumă’’ apreciază că nu pot fi reținute pentru următoarele considerente:
Anterior deschiderii procedurii, instituția sa a instituit sechestru asupra unor bunuri mobile și imobile ale debitoarei, pentru creanțe în cuantum de 3.021.860 lei. Ulterior instituirii acestor sechestre, societatea debitoare a continuat să acumuleze obligații, astfel că la data deschiderii procedurii de insolvență S.C. G. E. S.R.L. înregistra față de bugetul general consolidat al statului obligații în cuantum de 4.594.296 lei, astfel că față de dispozițiile art. 152 alin. 8 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora ,,bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se consideră sechestrate și în cadrul noii executării silite’’, instituția sa a solicitat înscrierea în categoria creditorilor garantați.
Arată că în cazul în care ulterior instituirii unui sechestru societatea debitoare înregistrează noi obligații fiscale, în cadrul procedurii de executare silită organul fiscal emite titluri executorii, bunurile sechestrate anterior fiind considerate sechestrate și în cadrul noii executări silite.
Învederează că judecătorul-sindic a reținut în mod eronat că bunurile anterior sechestrate ,,vor fi sechestrate în cadrul unei noi executări’’.
În susținere arată că, în conformitate cu prevederile art. 152 alin. 7 și 8 din Codul de procedură fiscală, dacă executorul fiscal constată că asupra unor bunuri a fost instituit sechestru de către organul fiscal, va face mențiune despre aceasta în procesul verbal, și eventual, dacă apreciază necesar, va institui sechestru și asupra altor bunuri. În fapt, concluzionează apelanta, sechestrul instituit asupra unor bunuri pentru anumite creanțe se extinde de drept și în ceea ce privește obligațiile noi acumulate de societate, nefiind necesară întocmirea unui proces verbal de sechestru, cum în mod eronat apreciază instanța de fond.
Învederează că DGRFPB deține garanții pentru întreaga sumă solicitată a fi înscrisă la masa credală în categoria creditorilor garantați, respectiv 4.594.296 lei, astfel că solicită modificarea în tot a sentinței recurate, iar în susținere arată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 16 din Legea insolvenței ,,tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiție sau litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel vor fi menționate atât suma solicitată de către creditor, cât și suma acceptată și rangul de preferință’’.
Arată că ulterior întocmirii tabelului preliminar și soluționării eventualelor contestații formulate împotriva acestuia, administratorul judiciar va întocmi un tabel definitiv în care va înscrie, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 17 din același act normativ ,,toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații în conformitate cu prevederile art. 73, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor’’.
De asemenea, în tabelul definitiv, creanțele garantate vor fi înscrise ,,până la valoarea garanției stabilită prin evaluare dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator’’, astfel cum stabilesc în mod imperativ prevederile art. 41 alin. 2din Legea nr. 85/2006.
Concluzionează că din interpretarea dispozițiilor mai sus citate rezultă fără echivoc faptul că administratorul judiciar trebuie să procedeze la înscrierea creditorilor în tabelul preliminar, în categoria creditorilor garantați, cu valoarea creanței, urmând ca ulterior evaluării, dispusă conform art. 41 din Legea insolvenței, în tabelul definitiv să înscrie această creanță în cuantumul egal cu valoarea de evaluare a garanției.
Învederează instanței faptul că organul fiscal a procedat la măsuri de executare silită în temeiul Codului de procedură fiscală împotriva societății debitoare motivat de faptul că aceasta nu a achitat obligațiile datorate bugetului general consolidat al statului. Arată că în speță au fost emise titluri executorii și a fost instituit sechestru asupra bunurilor debitoarei, creanța pentru care a fost instituit sechestru fiind în cuantum de 3.021.860 lei și ulterior, până la momentul deschiderii procedurii de insolvență, cuantumul obligațiilor fiscale datorate S.C. G. E. S.R.L. s-a majorat 4.594.296 lei, pentru diferența de 1.572.436 lei fiind emise titluri executorii, iar sechestrul fiind extins de drept.
În acest sens invocă dispozițiile art. 151 alin. 8 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ,,prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun’’.
Mai arată că în conformitate cu prevederile art. 154 art. 6 și 7 din același act normativ, sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipotecă legală, iar dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 152 alin. 8 din același act normativ ,,bunurile înscrise în procesele verbale de sechestru încheiate anterior se consideră sechestrate și în cadrul noii executări silite’’.
Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, precum și faptul că garanția poartă asupra unor bunuri aflate în patrimoniul debitoarei, apreciază că în mod neîntemeiat judecătorul sindic a dispus înscrierea DGRFPB în categoria creditorilor garantați doar cu suma de 3.021.860 lei, și nu cu suma de 4.594.296 lei, astfel cum a solicitat.
Față de motivele de fapt și temeiurile în drept invocate solicită modificarea în tot a Sentinței civile nr. 1674/17.02.2014, în sensul admiterii contestației formulate de instituția sa împotriva tabelului preliminar și, pe cale de consecință, constatarea ca netemeinică și nelegală a măsurii administratorului judiciar de înscriere a instituției sala în tabelul preliminar în categoria creditorilor garantați doar cu suma de 3.021.860 lei și dispunerea rectificării corespunzătoare a acestuia.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu ale Codului de procedură civilă.
Prin întâmpinare, T. și ASOCIAȚII SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ., a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond. Apreciază ca legală măsura înscrierii doar a sumei de 3.021.860 lei conform dispozițiilor art. 121 pct. 2 din Legea 85/2006, având în vedere faptul că DGFPMB avea instituit sechestru în data de 17.07.2012 doar pentru această sumă, iar dispozițiile art. 152 alin. 8 din Codul de procedură fiscală invocate de contestator nu conferă creditorului bugetar un privilegiu pentru creanțele înregistrate ulterior încheierii procesului verbal de sechestru, fără identificarea unor noi bunuri și fără să se încheie un nou proces verbal de sechestru.
Lichidatorul judiciar invocă dispozițiile art. 153 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 care prevăd că: „Preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele lor nu va fi opozabilă terților înainte de momentul la care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate. O asemenea preferință va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferința a fost făcută publică”, arătând că la dosarul cauzei nu exista dovada înregistrării în registrele de publicitate.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel arătate, se constată că nu este fondat.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, interpretând corect dispozițiile art. 152 alin. 7 și 8 Cod procedură fiscală.
În temeiul acestor prevederi legale, apelanta susține că sechestrul instituit de către executorul fiscal pentru anumite creanțe fiscale se extinde de drept și în ceea ce privește obligațiile noi acumulate de debitor ulterior, nemaifiind necesară întocmirea unui nou proces verbal de sechestru.
O asemenea interpretare a dispozițiilor legale menționate este eronată, sens în care a reținut și instanța de fond.
Dispozițiile art. 152 alin. 8 din Codul de procedură fiscală conform cărora „bunurile înscrise în procesele verbale de sechestru încheiate anterior se consideră sechestrate și în cadrul noii executări silite” trebuie interpretate prin coroborare cu dispozițiile alin. 7 al aceluiași articol care prevăd că „executorul fiscal care constată că bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele verbale de sechestru respective. Prin același proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, când este necesar, și alte bunuri pe care le va identifica”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că sechestrul instituit asupra anumitor bunuri ale debitorului și consemnat în cadrul unui proces verbal de sechestru întocmit de către executorii fiscali în cadrul unei executări silite mobiliare rămâne valabil și pentru o nouă executare silită pornită ulterior, fără ca aceste texte legale să menționeze posibilitatea vreunei modificări a debitului pentru care se consideră instituit sechestrul.
Însă, în ceea ce privește debitul pentru care se instituie sechestrul, trebuie observate și prevederile art. 152 alin. 1 Cod procedură fiscală, care se referă la cuprinsul procesului verbal de sechestru. Printre mențiunile pe care trebuie să le cuprindă acest proces verbal, se regăsește și cea referitoare la „sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, menționându-se și cota acestora, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligația de plată”.
Din interpretarea acestui text de lege coroborat cu prevederile art. 151 alin. 8 Cod procedură fiscală conform căruia „prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun”, precum și cu art. 2493 N.C.civ. privind indivizibilitatea gajului, se deduce că sechestrul poartă asupra bunurilor sechestrate în vederea stingerii atât a debitului cât și a accesoriilor acestuia.
Dar sechestrul instituit la data de 17.07.2012 asupra bunurilor debitorului are ca obiect și bunuri imobile, astfel că devin aplicabile și prevederile art. 154 alin. 5, 6 și 7 Cod procedură fiscală. Conform art. 154 alin. 5: „executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. 9, 10 și 11, art. 152 alin.1 și 2 și art. 1531 fiind aplicabile”. Aceste prevederi nu fac trimitere și la dispozițiile art. 152 alin. 8 Cod procedură fiscală pe care le invocă apelanta și care deci nu sunt aplicabile în situația sechestrului asupra bunurilor imobile. A.. 6 al aceluiași articol dispune că „sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. 5 constituie ipotecă legală”, iar alin. 7 prevede că: „dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun”. Aceste ultime două alineate ale art. 154 Cod procedură fiscală se coroborează cu cele ale Noului Cod civil, respectiv cu cele ale art. 2344 referitoare la indivizibilitatea ipotecii și ale art. 2354 care privesc întinderea creanței în sensul că „ipoteca garantează cu același rang capitalul, dobânzile, comisioanele, penalitățile și cheltuielile rezonabile făcute cu recuperarea sau conservarea bunului”.
În ceea ce privește întinderea creanței garantate prin procesul verbal de sechestru în cauză încheiat la data de 17.07.2012 la rubrica „cuantumul sumei datorate” se consemnează doar valoarea de 3.021.860 lei, fără a se preciza cât din această sumă reprezintă debit, cât penalități sau majorări de întârziere. Totodată, în cererea de înscriere a creanței DGFPMB în tabelul creditorilor, se menționează un cuantum al debitului de 3.384.404 lei, al dobânzilor de 641.696 lei și al penalităților de 568.196 lei, fără a se preciza dacă debitul include și debitul înscris în procesul verbal de sechestru, iar dobânzile și penalitățile solicitate cuprind și accesoriile debitului înscris în acest proces verbal de sechestru.
În condițiile în care sarcina probei incumbă apelantei contestatoare, conform art. 249 NCPC, iar aceasta nu a probat cuantumul total al debitului și accesoriilor aferente sumei înscrise în procesul verbal de sechestru, nu se poate reține ca reprezentând creanță garantată vreo altă sumă decât cea consemnată în procesul verbal de sechestru din data de 17.07.2012, respectiv suma de 3.021.860 lei.
Având în vedere cele arătate, Curtea constată că este temeinică și legală sentința atacată prin care s-a respins contestația creditoarei DGFPMB, reținându-se că doar suma de 3.021.860 lei este probată ca reprezentând creanță garantată potrivit art. 121 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, iar diferența de 1.572.436 lei reprezintă creanță bugetară conform art.123 pct. 4 din Legea nr.85/2006.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza art. 480 alin. 1 N.C.pr.civ., să fie respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.1674/17.02.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.7645/_ /a1, în contradictoriu cu intimata . prin administrator judiciar T. SI ASOCIATII SPRL.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.10.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. P. I. C.
GREFIER,
G. M.
Red. A.P./ 4 ex.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
