Contestaţie. Decizia nr. 341/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 231/3/2000/a1*
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3120/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 341
Ședința publică de la 12 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. H.
Judecător A. M. S. U.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulate de recurentul LICHIDATOR JUDICIAR R. I. al debitoarei . SRL împotriva sentinței civile nr._/14.12.2012 și a sentinței civile nr._/16.10.2012, ambele pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare DIRECȚIA G. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta prin avocat R. G., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata creditoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția tardivității recursului, având în vedere data declarării recursului și faptul că hotărârea a fost publicată în BPI la data de 08.05.2013.
Recurenta, prin apărător, arată că hotărârile atacate nu i s-au comunicate nici până la această dată, or față de dispozițiile art. 7 alin. 31 din Legea nr. 85/2006, hotărârea trebuia comunicată atât prin BPI, cât și în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, la adresa sediului. Solicită a se constata că s-a formulat în termenul legal recursul împotriva primei sentințe recurate.
Curtea acordă cuvântul recurentei și pe fondul recursului, în subsidiar.
Având cuvântul pe recurs, recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei de interes a contestatoarei DGITL Sector 1 în promovarea contestației și a respingerii contestației ca fiind formulate de o persoană fără interes, iar pe fond, solicită modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii contestației ca nefondate, pentru considerentele expuse în motivele de recurs, pe care le susține oral.
Curtea reține cauza în pronunțare, în principal pe excepția tardivității și în subsidiar, pe recurs.
CURTEA
În dosarul comercial nr._ 0 al Tribunalului București Secția a VII-a Comercială, având ca obiect procedura insolvenței deschisă față de debitoarea . SRL, creditoarea D.G.I.T.L. SECTOR 1 București a formulat contestație la planul de distribuire între creditori întocmit de lichidator în cadrul raportului de activitate nr. 1, depus în dosarul menționat la termenul de judecată din 21.09.2011, contestația fiind înregistrată ca dosar civil distinct sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 8671/16.11.2011, s-a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile menționate, contestatoarea-creditoare a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a VI-a Comercială și admis prin decizia civilă nr. 748/20.03.2012, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Contestația a fost reînregistrată sub nr._ .
În cursul rejudecării, lichidatorul a depus întâmpinare, prin care a invocat, cu privire la contestația creditoarei, excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei de interes.
Prin sentința civilă nr._/16.10.2012, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ce privește capătul de contestație prin care creditoarea-contestatoare D.G.I.T.L. SECTOR 1 a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe cu creanța de 81.315,52 lei, excepție invocată de lichidatorul R. I.. A fost respins, pentru autoritate de lucru judecat, acest capăt de contestație. A fost respinsă ca neîntemeiată excepția invocată de lichidator privind lipsa de interes procesual a capătului din contestația formulată de creditoarea D.G.I.T.L. SECTOR 1 București prin care a contestat planul de distribuire întocmit de lichidator în cadrul raportului de activitate nr. 1, depus la termenul de judecată din 21.09.2011 în dosarul comercial nr._ 0.
În privința excepției lipsei de interes procesual, instanța a reținut că în mod eronat lichidatorul a apreciat că de plano contestația la un plan de distribuire între creditori, în temeiul art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, ar fi lipsită de interes pentru un creditor contestator având o creanță cu o ordine de preferință subsecventă, conform art. 121 sau art. 123 din lege.
În acest sens, sumele obținute în procedura de lichidare prin valorificarea unui bun grevat de o garanție intră în patrimoniul debitoarei, după care se achită cheltuielile de procedură și creanța creditorului garantat, titular al garanției de care era afectat bunul valorificat, iar, dacă mai rămân lichidități după aceste distribuiri prioritare, se efectuează plata creditorilor cu un rang de prioritate ierarhic inferior. Prin urmare, este perfect posibil ca, în cazul vânzării bunului grevat de garanție la o sumă superioară cheltuielilor procedurale și creanței creditorului garantat, și ceilalți creditori să fie plătiți din aceeași sumă, ceea ce justifică interesul procesual al oricărui creditor participant la procedură de a contesta un plan de distribuție și de a obține refacerea lui, conform dispozițiilor legale, și plata corespunzătoare a creanței sale.
Raportat la speță, deși prețul obținut din vânzarea imobilului debitoarei este mai mic decât creanța creditorului garantat în procedură, instanța a constatat că în cuprinsul contestației se invocă motive de nelegalitate de ordine publică și motive de netemeinicie care privesc întreaga masă credală, fiind pusă în discuție suportarea din averea debitoarei a unor cheltuieli de procedură importante (589 423,93 lei), care trebuie justificate de lichidator într-un mod transparent și obiectiv.
Prin sentința civilă nr._/14.12.2012, a fost admisă în parte contestația formulată de creditoarea D.G.I.T.L. SECTOR 1 București împotriva planului de distribuire întocmit de lichidatorul R. I. în cadrul raportului de activitate nr. 1, depus la termenul de judecată din 21.09.2011 în dosarul comercial nr._ 0 aflat pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă. A fost anulat în parte planul de distribuire contestat, și anume distribuirile menționate la pct. 5.4 și 5.5 din cap. V “Cheltuieli cu procedura”, referitoare la retribuția lichidatorului de 8.680 lei și procentul de 16% în valoare de 386. 204,64 lei, exclusiv TVA. S-a dispus în sarcina lichidatorului convocarea adunării generale a creditorilor în vederea stabilirii de creditori a onorariului cuvenit lichidatorului din fondurile obținute în procedură.
Instanța a constatat, din verificarea contabilității debitoarei întocmite în cursul procedurii de insolvență și depusă la dosar de lichidator, că pentru cheltuielile contestate există documente justificative care fac dovada sumelor cheltuite de lichidatorii desemnați pentru administrarea procedurii, astfel că plățile precizate în cadrul planului cu acest titlu au fost legal efectuate.
În schimb, cu privire la remunerația încasată de lichidator, instanța a reținut că nu există niciun temei legal pentru calcularea și plata remunerației în cuantumurile de 8.680 lei și 386.204,64 lei exclusiv TVA, trecute în plan la pct. 5.4 și 5.5 din cap. V, în sensul că nu există nicio hotărâre a judecătorului sindic ori a adunării creditorilor care să stabilească onorariul fix și onorariul procentual cuvenite lichidatorului R. I..
Deși în cauză lichidatorul R. I. a fost desemnat de judecătorul sindic, în urma înlocuirii din funcție a altor practicieni în insolvență, prin sentințele de desemnare nu a fost fixat niciun onorariu provizoriu, astfel că onorariile fixate anterior pentru lichidatorii înlocuiți nu pot fi considerate ca temei legal pentru onorariul cuvenit practicianului R. I., cu atât mai mult cu cât, debitoarea având disponibilități bănești, stabilirea onorariului definitiv al lichidatorului, conform art. 19 alin. 2 teza I din Legea nr. 85/2006, se află în atribuția exclusivă a adunării generale a creditorilor.
Împotriva acestor sentințe a declarat recurs LICHIDATORUL JUDICIAR R. I. al debitoarei . SRL, cauza fiind înregistrată sub nr._, (3120/2013) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
Intimata, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 12.02.2014, Curtea din oficiu a pus în discuție excepția tardivității declarării recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției invocate, potrivit art. 137 alin. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor articolului 8 alineatul 2 din Legea nr. 85/2006, termenul de recurs împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic în materia insolvenței este de șapte zile și curge de la data comunicării. În ceea ce privește sentința civilă nr._/16.10.2012, se critică soluția instanței de respingere a excepției lipsei de interes a capătului din contestația formulată de creditoarea D.G.I.T.L. SECTOR 1 București prin care a contestat planul de distribuire întocmit de lichidator în cadrul raportului de activitate nr. 1, depus la termenul de judecată din 21.09.2011 în dosarul comercial nr._ 0, ceea ce, raportat la sentința nr._/14.12.2012, prin care s-a soluționat fondul acestui capăt de cerere din contestație, reprezintă o încheiere premergătoare. Conform art. 299 alin. 1 rap. la art. 282 alin. 2 C.p.civ., această soluție se atacă odată cu fondul. Sentința civilă nr._/14.12.2012 a fost comunicată la data de 08.05.2013 prin publicarea ei în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 7934, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, așa cum rezultă din dovada aflată la fila 160 a volumului II al dosarului de fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 9.08.2013 la registratura Tribunalului București, după data de 16.05.2013, când expira termenul de recurs de 7 zile. Susținerea recurentei în sensul că hotărârea nu i-a fost legal comunicată, față de dispozițiile art. 7 alin. 31 din Legea nr. 85/2006, nu este întemeiată întrucât norma de excepție se referă doar la prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune ulterior deschiderii procedurii insolvenței, premise care nu se regăsesc în cauză, fiind vorba despre o hotărâre pronunțată în procedură pentru soluționarea unei contestații împotriva planului de distribuire. În consecință, Curtea reține că recurenta nu a exercitat calea de atac a recursului în termen legal, ceea ce atrage sancțiunea decăderii, potrivit art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă. Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de recurentul lichidator judiciar al debitoarei . SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul LICHIDATOR JUDICIAR R. I. al debitoarei . SRL, împotriva sentinței civile nr._/14.12.2012 și a sentinței civile nr._/16.10.2012, ambele pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare DIRECȚIA G. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. M. H. A. M. S.
U.
GREFIER
C. M.
Red. Jud.D.A.
Tehnoredactat:I.N.
2 ex.
04.03.2014
………………….
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător - sindic: S. C. V.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
