Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1793/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1793/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 5897/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1590/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1793/2014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător D. A.
Judecător G. VINȚANU
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr. 3101/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului:
Prin Incheierea pronunțata in sedinta publica de la 14.02.2013,in dosarul nr._ 13, Tribunalul Municipiului Bucuresti Sectia a VII a civila a admis cererea formulata de debitoarea . SRL si a dispus deschiderea procedurii simplificate a acesteia.
La data de 13.06.2013, Directia G. a Finantelor Publice Bucuresti a formulat cerere de chemare in judecata a paratei R. A., prin care a solicitat ca pasivul societatii debitoare sa fie suportat de acesta in baza art. 138 alin.1 lit.c si d din legea nr. 85/2006.
Prin sentinta civila nr. 3101/20.03.2014, judecatorul sindic a respins cererea de angajare a raspunderii patrimoniale a paratei R. A. ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 C.civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Pentru aplicarea art.138 lit.c creditorul trebuie să explice în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de pârât în interes personal și care ar fi dus în mod inevitabil debitorul la încetarea de plăți, nefiind suficiente argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu s-a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 și s-a continuat desfășurarea activității ar fi suficient pentru atragerea răspunderii în temeiul acestui text de lege.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca nerespectarea obligației din art. 27 să atragă per se răspunderea prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din legea 85/2006, ar fi fost foarte facil să indice acest lucru. Cum nu a făcut-o, este evident că între respectiva nerespectare (faptă ilicită), starea de insolvență și cuantumului indicat al prejudiciului trebuie să se probeze o legătură de cauzalitate, în condițiile art. 1169 Cod civil, de partea care o invocă.
Apoi, fapta omisivă privind neformularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu reprezintă o faptă care să fi cauzat starea de insolvență, ea este ulterioară apariției insolvenței. Nu s-au prezentat probe din care să rezulte folosul propriu al pârâtului în continuarea activității societății, de altfel nu s-a dovedit că ar fi fost continuată activitatea debitoarei.
Sub aspectul faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 se reține că textul de lege cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se referă la ținerea unei contabilități fictive și dispariția unor documente contabile, iar cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că nu a fost ținută o contabilitate în conformitate cu legea.
Nu se poate reține însă fapta pârâtului de a ascunde situația contabilă a societății, cât timp documentele contabile au fost predate lichidatorului judiciar desemnat în cauză, conform mențiunilor din rapoartele de activitate.
În ceea ce privește obligația de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea societății nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea Directia G. Regionala a Finantelor Publice Bucuresti, solicitand modificarea in tot a hotararii in sensul admiterii cererii si obligarii paratului sa suporte pasivul societatii, asa cum rezulta din tabelul definitiv al obligatiilor .
Recurenta a invocat netemeinicia si nelegalitatea hotararii, aratand ca sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c) in sensul ca reprezentanții societătii debitoare aveau obligația legala sa nu dispună continuarea unei activitati care ducea in mod vădit la incetarea de plați, societatea inregistrand datorii inca din anul 2009 asa cum rezulta din raportările contabile depuse la organul fiscal, respectiv societatea a incheiat exercițiul financiar cu minus 457.389 lei, acestea crescând in anul 2010 la suma 494.317 lei.
In vederea realizarii acestui deziderat, legiuitorul a edictat art. 27 din Legea nr. 85/2006.
Rezulta ca administratorii unei societati comerciale sunt obligați sa solicite ei insisi aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 nu numai in situatia apariției stării de incetare de plați, ci chiar in situatia in care aceasta stare este iminenta. In acest sens, pentru a evita acumularea unor noi obligații restante, legiuitorul a stabilit chiar un termen limita pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolventa.
Debitoarea nu a depus raportari contabile pentru anul 2012, astfel cum rezulta din adresa nr._/4.03.2013, emisa de Serviciul Registrul Contribuabili si Declarații Persoane Juridice din cadrul Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice.
Aceasta omisiune reprezintă o incalcare a dispozițiilor legii contabilitatii.
In aceste condiții, lipsa actelor contabile si neindeplinirea obligațiilor legale mentionate creeaza o prezumție in legătură cu folosirea bunurilor si creditelor societatii debitoare de către parat in alte scopuri, lasa sa se inteleaga o intentie de fraudare a iegii cu scopui de a sustrage controiuiui statuiui activitatea generatoare de venituri a societatii, precum si de a ascunde patrimoniul fata de creditori; dovedește culpa paratului in ajungerea societatii debitoare in incapacitate de plata.
Se creeaza astfel si legătură de cauzalitate intre fapta ilicita a administratorului societătii debitoare (respectiv nu a tinut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale si a dispus continuarea unei activitati ce ducea in mod vădit societatea la incetare de plați) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor, asa cum rezulta din tabelul obligațiilor societătii debitoare, depus la dosar), iar aceasta consta in dezinteresul aratat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societătii.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 299 si urm. Cod procedura civila, art. 138 lit.c) si d) din Legea nr.85/2006, legea 31/1990.
In recurs nu au fost administrate probe .
Analizand sentinta recurata in raport de criticile invocate, conform art. 3041 Cod procedura civila,Curtea constata ca instanta de fond a analizat corect materialul probator administrat in cauza si a aplicat judicios prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, recursul fiind nefondat.
Curtea retine ca pentru angajarea raspunderii prevazute de art. 138 din legea nr.85/2006 trebuie indeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art., respectiv art. 1357 din noul cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovatia). Caracterul special al raspunderii reglementate de legea privind procedura insolventei decurge din aceea ca faptele considerate nelegitime si prevazute in mod expres de lege au fost savarsite de persoane care au exercitat atributii de administrare sau conducere a societatii, precum si de orice alte persoane si au constituit un element cauzator sau contributiv al starii de insolventa.
Se constată că dispozițiile art.138 din legea nr.85/2006 nu instituie nici o prezumție, nici măcar relativă, recurentul având obligația de a proba elementele raspunderii in conditiile dreptului comun, sarcina probei revenindu-i, conform articolului 1169 Cod civil.
Fapta prevazuta de art. 138 alin.1 lit. c) presupune continuarea in mod constient, deci cu intentie, a unor activitati comerciale prejudiciabile pentru societate, in vederea obtinerii unor beneficii personale. In cauza, recurenta nu a facut dovada savarsirii acestei fapte de catre intimatul parat, ceea ce face inutila analiza celorlalte elemente ale raspunderii civile.
Se constata nefondata critica invocata de apelanta in sensul ca prima instanta nu a avut in vedere ca intimatul parat nu a solicitat deschiderea procedurii in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa, retinand ca omisiunea indeplinirii cerintei prevazute de art. 27 din Legea nr. 85/2006 nu se incadreaza in ipoteza reglementata de art. 138 alin.1 lit. c).
In ceea ce priveste fapta prevazuta de art. 138 alin.1 lit. d), aceasta presupune tinerea unei contabilitate fictive, inlesnirea disparitiei unor documente contabile sau netinerea contabilitatii in conformitate cu legea.
Curtea constata ca intimatul parat nu si-a indeplinit obligatia prevazuta de art. 28 si 25 din Legea privind procedura insolventei de a preda lichidatorului judiciar registrele contabile, situatiile financiare anuale si nu a depus declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul de stat la organele fiscale, ceea ce inseamna ca nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea nr. 82/1991.
Pentru angajarea raspunderii speciale, faptele ilicite prevazute de lege trebuie sa fi cauzat aparitia starii de insolventa a debitorului, iar in cauza, recurenta, careia ii revenea sarcina probei nu a facut dovada ca neindeplinirea de catre intimat a obligatiilor prevazute de Legea contabilitatii a contribuit la starea de insolventa.
Insolventa este acea stare a patrimoniului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile. Or, in cauza nu s-a probat ca intre inactiunea ilicita a organelor de conducere ale debitorului, care nu au intocmit documentelor financiar contabile si situatia economica a debitorului, care s-a aflat in imposibilitatea de a plati obligatiilor exigibile si scadente cu fondurile banesti disponibile, exista un raport cauzal.
Pentru considerentele expuse, Curtea, conform articolului 312 alineat 1 Cod Procedura Civila va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Directia G. Regionala a Finantelor Publice Bucuresti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr. 3101/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 octombrie 2014 .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. D. A. G. VINȚANU
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud. M.H.
Tehnored. I.N.
2 ex.
28.01.2015
……………
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă,
Judecător - sindic: B. A. S.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
