Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 547/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 547/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 7616/3/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi: 693/2014)
DECIZIACIVILĂ NR. 547/A
Ședința publică de la data de 30 iunie 2014
Președinte: R. A. V. S.
Judecător: G. G.
Grefier: C. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă D. MB - A. SECTOR 5 în contradictoriu cu intimatul-pârât V. D., împotriva Sentinței civile nr. 9595/15.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ având ca obiect - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât V. D., prin avocat B. C., care depune delegație la dosar, lipsind apelanta-reclamantă D. MB - A. SECTOR 5.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Intimatul-pârât V. D., prin avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimatul-pârât V. D., prin avocat solicită respingerea apelului, față de împrejurarea că nu există legătură de cauzalitate între faptele pârâtului și starea de insolvență. Nu solicită cheltuieli de judecată.
curtea
Deliberând asupra apelului declarat de apelanta-reclamantă D. MB - A. SECTOR 5, constată:
Prin Sentința civilă nr. 9595/15.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ s-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta D. MB - A. SECTOR 5, reținându-se că nu s-a făcut dovada faptei prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006; culpa pârâților nu este prezumată, iar nedepunerea actelor potrivit art. 35 din Legea nr. 85/2006 ori a raportărilor contabile la organele fiscale nu poate fi asimilată neîndeplinirii obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Sentința civilă nr. 9595/15.11.2013 a fost comunicată la data de 16.01.2014.
La data de 05.02.2014 apelanta-reclamantă D. MB - A. SECTOR 5 a declarat apel.
A susținut apelanta-reclamantă că în mod greșit s-a respins cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale cât timp din nedepunerea declarațiilor privind obligațiile fiscale la organul fiscal teritorial rezultă „clar” că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea. Legea nr. 82/1991 prevede o răspundere contractuală, iar în cazul acesteia culpa este prezumată. Și Legea nr. 31/1990, și Legea nr. 85/2006 prevăd obligația depunerii actelor contabile.
Analizând apelul formulat, văzând și dispozițiile art. 477-480 C.proc.civ., Curtea reține:
Astfel cum în mod corect a reținut judecătorul-sindic, răspunderea reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală.
Curtea reține că prevederile incluse la lit. d), art. 138 din Legea nr. 85/2006, invocate în susținerea acțiunii, identifică trei fapte ilicite distincte – ținerea unei contabilități fictive, neținerea contabilității în conformitate cu legea și fapta de a face să dispară unele documente contabile.
Într-adevăr, în absența documentelor contabile, este exclusă o analiză a conformității cu legea a ținerii contabilității, astfel cum impun dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d), nefiind cunoscut însuși modul în care a fost ținută contabilitatea; în aceste condiții, creditoarea-reclamantă a apreciat că se „rezultă clar” neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Se observă însă că prezumțiile sunt definite potrivit art. 1199 C.civ. ca fiind „consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut”. Prezumția reprezintă așadar un mijloc de probă indirect, ce permite stabilirea adevărului necunoscut pornind de la fapte cunoscute. Prezumțiile simple, cum sunt cele susținute de creditoare, nu pot fi reținute de judecătorul fondului decât în măsura în care prezintă „o greutate și puterea de a naște probabilitatea”, conform art. 1203 C.civ.; or, astfel cum în mod corect a constatat judecătorul-sindic, nu s-a administrat nicio probă care să ofere indicii cu privire la nelegalitatea înregistrărilor și de natură să confere „greutate” prezumției – aceasta în condițiile în care exista obligația chiar a persoanelor cu atribuții de control financiar din cadrul DGFP de a controla legalitatea contabilității și, în cazul în care constată încălcări, de a dispune aplicarea sancțiunilor contravenționale, conform art. 41-2 din Legea nr. 82/1991;
Pentru aceste considerente, reținând că Sentința civilă nr. 9595/15.11.2013 este temeinică și legală, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 și art. 480 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă D. MB - A. SECTOR 5, fiind păstrată în tot sentința apelată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
decide
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă D. MB - A. SECTOR 5 în contradictoriu cu intimatul-pârât V. D., împotriva Sentinței civile nr. 9595/15.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2014.
Președinte, | Judecător, | ||
R. A. V. S. | G. G. | ||
Grefier, | |||
C. L. | |||
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 166/2014. Curtea de... → |
|---|
