Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 916/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 916/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 10923/3/2013/a1
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 916
Ședința publică de la 30.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR – I. P.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelantele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice și DM I. C. IPURL, împotriva sentinței civile nr. 3093 din 20.03.2014, pronunțata de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În privința apelului declarat de către apelanta DM I. C. IPURL, în temeiul art. 152 NCPC, Curtea califică drept apel calea de atac promovată în cauză, iar nu recurs cum greșit a denumit calea de atac această parte.
De asemenea, din oficiu, Curtea invocă excepția tardivității declarării apelului de către apelanta DM I. C. IPURL.
Având în vedere faptul că apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, prin cererea de apel a solicitat judecata cauzei în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare cu privire la cererea de repunere în termenul de apel formulată de către apelanta DM I. C. IPURL, cu privire la excepția tardivității declarării apelului de către apelanta DM I. C. IPURL, dar și pe fondul acestui apel, cât și cu privire la apelul declarat de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 13.11.2013, în dosarul nr._, la Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în legătură cu dosarul nr._ 13 al aceleiași instanțe având ca obiect procedura insolvenței derulată față de debitorul .. Company SRL, reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice a chemat în judecată pârâta C. I., administratorul și asociatul debitoarei, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 să se dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a acesteia pentru pasivul debitorului.
Prin sentința civilă nr.3093 pronunțată la 20.03.2014 de către Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, prin judecătorul-sindic, în dosarul nr._ s-a respins cererea de atragere a răspunderii pârâtei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că răspunderea reglementată prin art.138 din Legea nr.85/2006 este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 C.civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, în baza art.138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art.1169 C.civil.
Pentru aplicarea art.138 lit.d), trebuie dovedit că a fost ținută o contabilitate fictivă, că au dispărut documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea.
În cuprinsul raportului asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență, lichidatorul judiciar a arătat că nu a reușit să intre în posesia actelor contabile ale societății, că ultimele raportări contabile au fost depuse de societate la administrația financiară în anul 2004 ceea ce denotă că societatea nu a mai desfășurat activitate după această dată, indicatorii financiari având o vechime mult prea mare pentru a putea sta la baza unei analize pertinente a activității desfășurate de societate. Având în vedere că nu a intrat în posesia altor documente financiar contabil care să-i permită să analizeze activitatea societății, lichidatorul judiciar nu a putut indica cauzele apariției stării de insolvență și nici persoanele vinovate de apariția falimentului.
Din împrejurarea că administratorii sociali nu au predat lichidatorului judiciar documentele contabile se poate trage doar o prezumție simplă cu privire la neținerea contabilității în conformitate cu legea, neexistând o certitudine în acest sens.
Apoi, Legea nr.85/2006 stabilește la art.147 că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele menționate la art.28 din lege, se pedepsește. Așadar, lichidatorul judiciar avea posibilitatea de a da curs acestor dispoziții legale, prin formularea unei plângeri.
Pentru a se putea dispune atragerea răspunderii unei persoane și obligarea acesteia la suportarea pasivului unei societăți ajunse în insolvență nu este suficient să se fi dovedit săvârșirea uneia din faptele prevăzute de lege și prejudiciul suferit de creditori, fiind necesar să fie dovedită existența legăturii de cauzalitate dintre aceste elemente.
Chiar dacă am prezuma că raportat la obligația pe care o aveau, potrivit dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea nr.82/1991, administratorii sociali se fac vinovați de neținerea contabilității în conformitate cu legea, în speță nu există nici o probă sau un indiciu măcar pentru a prezuma și că ajungerea debitoarei în stare de insolvență ar fi fost cauzată de această împrejurare.
În absența legăturii de cauzalitate între fapta imputată și prejudiciul produs creditorilor nu se poate dispune atragerea răspunderii fostului administrator social pentru o parte din pasivul debitoarei și anume, aceea reprezentând creanța neacoperită, întrucât legătura de cauzalitate este un element esențial al răspunderii instituite în sarcina celor ce se fac vinovați într-un fel sau altul, de ajungerea societății în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel, în conformitate cu prevederile art.466 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, respectiv art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006, atât reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, cât și lichidatorul DM I. C. IPURL, ambele apelante solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâtei.
În motivarea apelului formulat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, s-a arătat, în esență, că sentința atacată este netemeinică și nelegală, tribunalul apreciind în mod greșit că reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii pentru pasivul debitorului.
Debitoarea nu a depus la dosarul cauzei sau la organele fiscale actele prevăzute de art.28 din legea insolvenței deși aceasta și administratorul statutar au fost notificați în sensul respectiv. Nedepunerea documentelor contabile instituie o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății debitoare în încetare de plăți. Evidențierea existenței uneia dintre faptele ilicite prevăzute de legiuitor la art.138 lit.a)-g) din legea insolvenței este suficientă pentru a opera atragerea răspunderii, fără a mai fi nevoie de a proba celelalte elemente ce compun răspunderea civilă.
Administratorii societății debitoare răspund și pentru culpa cea mai simplă, în condițiile în care mandatul lor este oneros.
Legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu este determinată de managementul defectuos și constă în dezinteresul manifestat de administratorii statutari în privința îndeplinirii condițiilor legale pentru funcționarea societății.
În motivarea apelului formulat de DM I. C. IPURL s-a pretins că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ci motive contradictorii or străine de cauză. De asemenea, sentința a fost pronunțată cu încălcarea legii, deoarece tribunalul nu a analizat prezumțiile create în cauză în raport cu actele la dosar și îndeosebi prezumția în sensul că față de nedepunerea la dosar a documentelor contabile rezultă că pârâta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cuprinsul cererii sale de apel, DM I. C. IPURL a solicitat și repunerea sa în termenul de recurs, aceasta justificându-se în condițiile în care apelul său este formulat în condițiile art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006 iar sentința atacată nu i-a fost comunicată.
Din oficiu Curtea a invocat excepția tardivității declarării apelului DM I. C. IPURL.
Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtei, trebuie să se probeze de către reclamant îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale referitoare la săvârșirea de către pârâtă cel puțin a uneia dintre faptele ilicite enumerate în mod expres și limitativ prin art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea menționată, la prejudiciul specific produs prin faptă în cazul procedurii insolvenței, la raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și la vinovăția pârâtei.
În ceea ce privește apelul formulat de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, acesta este nefondat deoarece apelanta nu a fost în măsură susțină și să probeze în mod concludent săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006. Astfel, simpla nedepunere a documentelor contabile la organul fiscal sau la dosarul cauzei nu echivalează în mod obligatoriu cu neținerea contabilității în conformitate cu legea, în lipsa unor probe concludente sub acest aspect. Probarea săvârșirii faptei ilicite se constituie doar în una dintre condițiile legale pentru atragerea răspunderii, impunându-se însă îndeplinirea în aceeași măsură și a celorlalte condiții menționate, similare răspunderii civile delictuale.
Răspunderea patrimonială pentru pasivul debitorului este de natură contractuală, astfel că nu îi sunt proprii prevederile care reglementează contractul de mandat și, prin urmare, nu se poate prezuma culpa. Aceasta în condițiile în care în general Legea nr.85/2006 nu prevede nicio prezumție în materia atragerii răspunderii.
De asemenea, mandatul tacit și dezinteresul manifestat pentru funcționarea normală și în condiții legale a societății debitoare nu se regăsește între faptele enumerate expres și limitativ de art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea insolvenței.
În ceea ce privește declararea apelului de către apelantul lichidator DM I. C. IPURL, cererea formulată de acesta în sensul repunerii sale în termenul de recurs se dovedește a fi neîntemeiată. Astfel, la judecata în primă instanță a cererii de atragere a răspunderii pârâtei lichidatorul respectiv nu a fost parte în cadrul acestei judecăți și, prin urmare, sentința tribunalului prin care s-a respins cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 nu este supusă comunicării și față de acesta, ci numai față de părțile aflate în judecată (reclamanta și pârâta). În acest context, lichidatorul desemnat în procedura insolvenței societății debitoare, DM I. C. IPURL dobândește, în conformitate cu prevederile art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006, obligația de a formula apel împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de atragere a răspunderii pârâtei dacă creditorii îi solicită aceasta. Pentru această ipoteză legea nu prevede că lichidatorul nu este ținut de formularea apelului în termenul legal, ceea ce înseamnă că trebuie să fie sesizat de creditorii reclamanți și să formuleze apelul înlăuntrul termenului de apel care curge pentru creditorii respectivi, în funcție de data comunicării hotărârii către aceștia. În speță, dincolo de faptul că nu s-a dovedit de către lichidatorul apelant că reclamanta-creditoare i-ar fi solicitat să formuleze apel, lichidatorul a formulat apel la dat de 24.06.2014 (menționată pe plicul poștal de înaintare la instanță) după împlinirea termenului legal de apel de 7 zile, calculat pe zile libere, care a început să curgă la data comunicării sentinței către reclamantă, la dat de 09.05.2014. Apelantul nu a indicat nicio justificare în măsură să permită aprecierea ca întemeiată a cererii de repunere în termenul de apel, iar față de cele arătate, excepția tardivității declarării apelului apare ca fiind întemeiată, cu consecința soluționării apelului DM I. C. IPURL în raport cu aceasta.
În consecință, având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice și, pe de altă parte, va respinge cererea de repunere în termenul de apel, ca neîntemeiată, va admite excepția tardivității declarării apelului și va respinge apelul formulat de DM I. C. IPURL, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea apelantului DM I. C. IPURL de repunere în termenul de apel.
Admite excepția tardivității declarării apelului.
Respinge apelul formulat de apelantul DM I. C. IPURL, lichidator judiciar al .. COMPANY SRL, cu sediul în București, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 3093 din 20.03.2014, pronunțata de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. I. cu domiciliul în București, ., nr.3, ., ., ca tardiv declarat.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu aceeași intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2014.
Președinte,Judecător,
A. AVRAMIULIA P.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.A.A
Tehnored.F.L.
2.12.2014
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: B. A. S.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
