Contestaţie. Decizia nr. 734/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 734/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 1070/116/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DOSAR NR._ (Număr în format vechi 1456/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 734
Ședința publică de la 26 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. G. F.
JUDECĂTOR - I. C. N.
GREFIER - L. M.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulate de apelanta–creditoare C. B. SA împotriva sentinței civile nr.4/22.04.2014 pronunțate de Tribunalul Călărași Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu lichidatorul judiciar CII C. N. al debitoarei ..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile. Curtea, având în vedere împrejurarea că la strigarea cauzei la ordine nu se prezintă părțile, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta a solicitat prin motivele de apel și judecarea cauzei în lipsă. Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
P. cererea din data de 13 decembrie 2013 înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._ creditorul C. B. SA din București a formulat contestație împotriva măsurilor lichidatorului CII C. N. al debitoarei .. de organizare de licitații pentru imobilul proprietatea debitorului solicitând anularea raportului de evaluare și întocmirea altuia în conformitate cu standardele internaționale, anularea tuturor licitațiilor organizate pentru vânzare și a actelor de vânzare ulterioară, întoarcerea executării silite și convocarea creditorilor pentru stabilirea modalității de vânzare a bunurilor debitorului.
În motivare a susținut că licitațiile au fost organizate la prețuri derizorii și în baza unei evaluări efectuate cu încălcarea legii, nereal și nelegal, la un preț derizoriu, în discordanță cu realitatea pieței imobiliare, cu încălcarea normelor ANEVAR, la un preț de 21 922 lei, deși la constituirea garanției la 11 dec. 2012 avea o valoare de 221 800 lei, că a fost vândut numai acest bun, nu toate bunurile, fără respectarea formalităților de afișare a publicațiilor. Raportul de evaluare discutat în adunarea creditorilor este incomplet, netemeinic și nelegal întrucât nu cuprinde nimic cu privire la variante de vânzare - individual ori în . scopul evaluării și la maximizarea averii, întrucât nu indică o valoare precisă sau aproape de realitate, nu indică sursa costurilor, că valoarea este mult sub valoarea de piață. Alte critici au vizat graba manifestată în evaluarea bunului, fără inventarierea întregii averi a debitorului, fără a preciza dacă există și alte bunuri, iar altele au vizat, desemnarea evaluatorului și stabilirea remunerației lui fără acordul comitetului creditorilor, neavând niciun drept propriu în această materie. Au fost invocate dispozițiile art.116 și 117, art.23, art.20 din Legea nr.85/06.
Ulterior, la 23 decembrie 2013 creditorul în cauză a formulat o nouă contestație, împotriva măsurilor luate prin Raportul lunar nr.5 întocmit de către lichidator, solicitând anularea lui în ce privește valorificarea imobilului, justificarea cheltuielilor de procedură, anularea tuturor actelor ulterioare ce au legătură cu aceste măsuri și repunerea în situația anterioară și suspendarea executării măsurilor de valorificare.
În motivare a fost arătat că bunul în cauză a fost constituit drept garanție în favoarea sa și evaluat la 221 800 lei, că el a fost valorificat în baza unei evaluări la 21 922 lei contrare normelor ANEVAR, cu inducerea în eroare a creditorilor în lipsa unei alte opinii a unui profesionist, valoarea neputând asigura satisfacerea creanței sale. A adăugat că nu s-au îndeplinit toate formalitățile de afișare a publicațiilor, nefiind regăsite în toate locurile prevăzute de art.838 al.6 c.p.civilă, că nu au fost inventariate și evaluate toate bunurile debitorului, căci cunoaște că lichidatorul a negociat vânzare la un preț derizoriu în frauda sa încă dinainte de a întreprinde măsuri concrete de aflare a situației juridice a tuturor bunurilor, cu încălcarea principiului maximizării valorii averii debitorului. Altă critică a vizat angajarea nelegală a cheltuielilor cu evaluarea, evaluatorul fiind desemnat fără acordul comitetului creditorilor, ca și stabilirea remunerației lui, fără niciun drept în acest domeniu, ceea ce a permis realizarea unei evaluări eronate și nelegale.
P. întâmpinările din 17 ianuarie și 14 februarie 2014, lichidatorul CII C. N. a solicitat respingerea contestațiilor ca neîntemeiate. Astfel, acesta a arătat că evaluarea este realizată de un evaluator autorizat atât personal cât și firma EVALCAS SRL, angajat în numele debitorului, nefiind constituit comitetul creditorilor, iar valoarea corespunde realității astfel cum reiese și din site-urile de specialitate. Nu este reală lipsa inventarului, acesta fiind la dosar, arătat în raportul întocmit conform dispozițiilor art.59 din lege, ce a fost aprobat și de către contestatoare cu nr.CL_ din 5 august 2013, iar valorificarea a fost realizată în baza hotărârii creditorilor din 8 0ctombrie 2013, inclusiv a contestatoarei, ce a aprobat raportul, că nu este cazul convocării creditorilor.
Ulterior contestatorul a arătat că a formulat sesizare ANEVAR privitor la raportul de evaluare, depunând copia sesizării.
P. sentința nr.4/22.04.2014 Tribunalul Călărași a respins contestația la măsurile luate de lichidator ca neîntemeiată reținând următoarele:
„Analizând contestațiile de față, în raport de conținutul acestora, de motivațiile lor, de obiectul lor apreciem că ele trebuie tratate împreună, având aceleași motivații, atât în fapt, cât și în drept, vizând aceleași momente, respectiv aprobarea raportului de evaluare și vânzarea bunului. Astfel cum se exprimă contestatorul, aici sunt vizate măsurile lichidatorului de a valorifica raportul de evaluare și de a vinde bunul evaluat începând de la prețul rezultat din acesta. Referitor la critica adusă raportului de evaluare, din dispozițiile legii speciale nu reiese aptitudinea vreunui creditor de a sesiza judecătorul sindic pe această temă, acesta având limitele stabilite prin lege de a soluționa contestațiile, printre care nu se află și aspectul vizat aici. De altfel, nici creditorul contestator nu a putut indica un asemenea temei. Dar, așa cum a arătat și lichidatorul, raportul de evaluare a fost discutat efectiv în adunarea creditorilor din 9 octombrie 2013, în care a fost aprobată vânzarea bunului la valoarea rezultată din raport, astfel încât se dovedește că au fost respectate dispozițiile legii asupra procedurii de evaluare și valorificare-art.116 îndeosebi 117 și urm.. Se constată că acea hotărâre nu a fost contestată, astfel că ea trebuia pusă în aplicare. În acest condiții nu i se poate reproșa lichidatorului aplicarea unei hotărâri a creditorilor. Mai mult, aprobarea raportului de evaluare și a manierei de vânzare au fost menționate în Raportul nr.4 din 11 noiembrie 2013, publicat BPI la 20 noiembrie fără a fi fost contestat. În acest condiții nu se mai poate rediscuta direct aici, în acest cadru, corectitudinea evaluării. Pe de altă parte, nu se poate raporta evaluarea de față contestată la aceea efectuată în vederea constituirii garanției, regulile, opozabilitatea lor fiind cu totul diferite. În plus, contestatorul nu dovedește nu invocă/arată în nici un fel vreo regulă de evaluare încălcată și nu o dovedește, dispozițiile privind sarcina dovezii fiind clare. Criticile privind angajarea și remunerarea evaluatorului, în raport de motivele invocate, sunt și ele neîntemeiate, atât timp cât ele au fost arătate detaliat și aprobate tacit, prin necontestarea lor. Nu trebuie neglijat că la 4 octombrie Raportul nr.3 publicat în BPI la 9 octombrie arăta angajarea evaluatorului în vederea acestei evaluări, că evaluarea a fost discutată și aprobată așa cum am arătat la 9 octombrie, după ce anterior le-a fost înaintat creditorilor raportul, fără ca vreun creditor să ridice problema angajării și a remunerației evaluatorului, după cum un raport al cheltuielilor - Raportul nr.4 din 11 noiembrie rubrica Justificarea cheltuielilor efectuate cu procedura a fost publicat în același BPI din 20 noiembrie. Pe de altă parte, așa cum a fost arătat și recunoscut de către contestator, în cauză nu a fost constituit comitet al creditorilor: în adunarea creditorilor din 5 august 2013 s-a hotărât neconstituirea lui, iar unul din adepții acestei variante este chiar contestatorul, care cu nr.CL_ din 5 august 2013 a arătat clar - „… nu se impune desemnarea unui comitet al creditorilor…”, astfel încât a veni acum și a invoca lipsa lui, și a critica nesupunerea angajării evaluatorului acestui comitet este de vădită rea credință. Se mai observă, că la niciuna din adunările creditorilor, nici la aceea a discutării raportului de evaluare, contestatorul nu a ridicat problema lipsei acestui comitet. În fine, atât timp cât evaluarea trebuia realizată, fără ea neputându-se vinde, se impunea de la sine angajarea unui evaluator, și pe cale de consecință remunerarea lui. Criticile aduse formalităților incomplete de publicitate sunt de asemenea injuste, fiind formulate evaziv, la modul general, fără posibilitatea de control/verificare, după cum nu este dovedit prejudiciul suferit atât timp cât bunul a fost vândut la prețul de „plecare”. În fine, criticile aduse lipsei de inventariere, vânzării doar a acestui imobil, fără celelalte este lipsită de relevanță. Lichidatorul a arătat clar că există un singur bun-cel valorificat, astfel încât nu se punea problema evaluării și vânzării în . altfel, se dovedește aici neglijarea explicațiilor date de art.116 din lege. Dar ceea ce este semnificativ este că nici chiar contestatorul nu indică el un alt bun din averea debitorului, locul unde s-ar afla el ori alte elemente de natură a justifica o asemenea critică. Se impune din nou observarea lipsei unei asemenea atitudini/critici la momentul prezentării raportului de evaluare ori imediat ulterior. Față de toate acestea, apreciem că aceste contestări sânt neîntemeiate, că ele nu pot fi primite, astfel încât se vor respinge. Pe cale de consecință se vor respinge și celelalte cereri, accesorii acestei contestări.”
Împotriva acestei sentințe la data de 06.06.2014 a declarat apel contestatorul, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 13.06.2014.
În susținerea apelului s-a susținut în esență că procedura de citare a sa a fost nelegal îndeplinită pentru termenul din 14.04.2014, raportul de evaluare este incorect fiind stabilită o valoare derizorie a imobilului încălcându-se art.116 din Legea nr.85/2006, angajarea evaluatorului și plata remunerației acestuia sunt nelegale fiind făcute de lichidator, iar nu de către comitetul creditorilor.
P. întâmpinarea depusă intimatul a solicitat respingerea contestației ca nelegală și tardivă arătând că s-a formulat contestație abia după valorificarea bunului, măsurile au fost luate în mod corect.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de apel reține următoarele:
Cu privire la cadrul procesual:
În realitate au fost formulate 2 contestații care au fost judecate împreună, deși dispozitivul sentinței apelate vorbește expres de „respingerea contestației”. Această concluzie rezultă din motivarea sentinței apelate, dar și din dispozitiv în măsura în care în dispozitiv se vorbește de „contestația la măsurile luate de lichidator” (adică se folosește pluralul „măsurile” care poate include toate aspectele contestate). Aceste contestații au vizat evaluarea cuprinsă în raportul de evaluare, organizarea licitațiilor de vânzare de către lichidator, valabilitatea actelor de vânzare cumpărare întocmite în baza licitațiilor, întoarcerea executării (?)dacă va fi cazul (sic!) sau măsurile luate prin raportul de activitate al lichidatorului nr.5 (și contestatorul se referă la valabilitatea raportului în ceea ce privește valorificarea imobilului debitoarei din ., cheltuielile de procedură efectuate, valabilitatea actelor ulterioare în legătură cu aceste măsuri). În apel sentința a fost criticată pentru că contestatorul nu a fost legal citat pentru 14.04.2014, nu au fost respectate art. 116-120 din Legea nr.85/2006, lichidatorul nu putea să angajeze și să plătească evaluatorul. Ținând cont că în apel nu se poate schimba cauza acțiunii (iar cauza acțiunii înseamnă situația de fapt calificată juridic) rezultă că aserțiunile privitoare la legalitatea angajării și plății evaluatorului depășesc cadrul procesual de față și nu au a fi analizate.
În ceea ce privește temeinicia apelului de față, instanța de apel observă că dovada de citare de la f. 13 dosar primă instanță pentru termenul din 20.01.2014 a fost semnată și ștampilată pentru apelantă. În aceste condiții contestatorul a dobândit termen în cunoștință conform art. 229 NCPC (de altfel la data de 20.01.2014 a și fost prezent consilierul juridic al contestatorului) și în cauză nu au fost incidente situații de pierdere a termenului în cunoștință (de altfel nici măcar apelanta nu a invocat acest aspect). P. urmare contestatorul având termen în cunoștință nu poate invoca nelegala sa citare la un termen de judecată ulterior luării în cunoștință a termenului.
În ceea ce privește nesocotirea art. 116-120 din Legea nr.85/2006 instanța de apel observă că apelanta a invocat de fapt nesocotirea unor principii de valorificare a bunurilor debitoarei în insolvență. Respectarea acestor principii a fost însă organizată chiar de către Legea nr.85/2006, în sensul că a stabilit modalități concrete în care creditorii să controleze modul de evaluare/valorificare a bunurilor debitoarei (deci dacă aceste proceduri au fost respectate nu se poate invoca nerespectarea principiilor amintite). De pildă a stabilit ca imobilele să poată fi vândute chiar și direct, dar cu aprobarea adunării generale a creditorilor (art. 118 din Legea nr.85/2006). Analizând art. 116-118 rezultă că de fapt controlul asupra evaluării/valorificării bunurilor (deci implicit asupra corectitudinii unei valori a unui bun al debitoarei) este un control de oportunitate al tuturor creditorilor (iar nu un control de legalitate sau un control al unui singur creditor) exercitat prin hotărâri ale adunărilor generale ale creditorilor. P. urmare având în vedere și art. 19 alin. 3 din Legea nr.85/2006 rezultă că judecătorul sindic nu poate controla direct corectitudinea evaluării, ci, dacă e cazul și în limitele legii, legalitatea hotărârii adunării generale a creditorilor din această materie (aspecte diferite față de speța de față). Pe scurt un singur creditor nu poate contesta, doar invocând aspecte ce țin de aprecieri de oportunitate, direct măsurile luate de lichidator în această materie a evaluării/valorificării bunurilor debitoarei, măsuri luate în baza unor aprobări date de adunarea generală a creditorilor (iar valoarea de valorificare a unui bun este o apreciere de oportunitate ce revine tuturor creditorilor).
P. urmare analizând dosarul în limitele cererii de apel (făcând deci abstracție de corectitudinea sau incorectitudinea aspectelor procedurale arătate mai sus cu privire la numărul contestațiilor soluționate, dar chiar și făcând abstracție de legalitatea obiectului contestațiilor, contestații care vizează inclusiv acte juridice, deși sunt intitulate contestații contra măsurilor lichidatorului!) instanța de apel observă că niciuna din criticile formulate nu poate fi primită și prin urmare va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta–creditoare C. B. SA, cu sediul în București, CALEA VICTORIEI, nr. 13 sector 3, împotriva sentinței civile nr.4/22.04.2014 pronunțate de Tribunalul Călărași Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul CII C. N. lichidator judiciar al debitoarei .., cu sediul în Călărași din ., județ Călărași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. G. F. I. C. N.
GREFIER
L. M.
Red. G.I. 2 ex./20.11.2014
Judecător sindic: P. M. V., Tribunalul Călărași, Secția civilă
| ← Contestaţie. Decizia nr. 934/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
