Contestaţie. Decizia nr. 1025/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1025/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 1332/2/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 504/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1025/2014
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-SPERANȚA C.
JUDECĂTOR G. G.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurentele . și .>împotriva încheierii pronunțate la 17.05.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. _/3/2011/a1.1, în contradictoriu cu intimatele A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, . BUCUREȘTI SA, ., S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta ., prin avocat R. P., recurenta . avocat D. V. C. și intimata . prin avocat A. Țânțari, lipsă fiind celelalte părți.
Recurenta . avocat solicită instanței lăsarea cauzei la sfârșitul listei, arătând că la dosar urmează a fi depusă cererea de renunțare la calea de atac formulată de aceasta.
Intimata ., prin avocat invocă excepția tardivității cererii de completare a recursului formulată de către recurenta ..
Curtea lasă cauza la sfârșitul listei de recursuri, pentru când prorogă discutarea excepției tardivității cererii de completare a recursului formulată de către recurenta ., invocată de către intimata ., prin avocat.
La a doua strigare se prezintă recurenta ., prin avocat, recurenta . avocat și intimata . prin avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Curtea ia act că la dosar a fost depusă cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta . cuvântul părților pe cererea de renunțare la judecata cererii de recurs formulată de recurenta .>
Părțile, prin apărători, având cuvântul pe rând solicită instanței să ia act de cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta .>
Curtea în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod de procedură civilă, urmează a lua act de cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta .>
La interpelarea instanței intimata ., prin avocat față de faptul că recurenta . renunțat la judecata recursului formulat arată că înțelege să nu mai susțină excepția lipsei de interes a recurentei mai sus menționate, invocată prin întâmpinare.
Curtea ia act de faptul că intimata . nu mai insistă în susținerea excepției lipsei de interes a declarării recursului de către recurenta . cuvântul pe excepția tardivității cererii de completare a recursului formulată de către recurenta ., invocată de către intimata ., prin întâmpinare.
Intimata ., prin avocat cu privire la excepția tardivității cererii de completare a recursului formulată de către recurenta ., solicită instanței să constate că prin această cerere se tinde la modificarea cererii de recurs. Apreciază că în temeiul dispozițiilor art. 303 Cod de procedură civilă recurenta este decăzută din dreptul de a completa cererea de recurs. Solicită instanței admiterii excepției astfel cum a fost formulată și motivată și pe cale de consecință soluționarea recursului numai în limitele stabilite de recurentă prin declarația de recurs.
Recurenta ., prin avocat arată că lasă la aprecierea instanței stabilirea limitelor cererii de recurs.
Curtea acordă cuvântul părților pe fondul cererii de recurs formulată de către recurenta ..
Recurenta ., prin avocat solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință cenzurarea cheltuielilor de judecată la care a fost obligată prin încheierea atacată.
Învederează instanței că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă sumele aferente cheltuielilor de judecată solicitate de intimată.
La interpelarea instanței arată că onorariul de avocat ar trebui redus și mai mult, apreciind că suma corectă ce s-ar impune a fi dată cu titlu de cheltuieli de judecată este de 3000 lei.
De asemenea arată că deși cauza a fost complexă, apărătorii părții adverse nu formulat nici măcar întâmpinare, motiv pentru care apreciază că onorariul avocațial nu se justifică. Depune concluzii scrise.
Intimata ., prin avocat solicită instanței pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat. Învederează instanței că litigiul în cauză s-a întins pe o durată de aproximativ 2 ani, timp în care aceasta, prin apărătorii săi, a fost prezentă la termene și și-a pregătit apărarea.
Apreciază că instanța de fond a cenzurat mai mult decât era cazul cuantumul cheltuielilor de judecată solicitat, însă aceasta nu a înțeles să promoveze recurs.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 17.05.2013, în dosarul nr._/3/2011/a1.1, Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a luat act în temeiul art 246 Cod de procedură Civilă, de renunțarea contestatorului . SRL la judecata contestației formulată la Tabelul preliminar al creanțelor debitoarei . BUCUREȘTI SA.
A respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de intimatul creditor F. P. SA în contradictoriu cu A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.
A admis în parte și a dispus obligarea contestatorului . SRL la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul creditor F. P. SA.
P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr._/3/2011/a1, din 10.11.2011, contestatoarea . a solicitat în contradictoriu cu intimații F. P. SA și Assistence Insolv SPRL rectificarea tabelului preliminar al creanțelor debitoarei . Bucuresti SA, susținând că administratorul judiciar a înscris creanța în cuantum total de_,53 lei, aparținând intimatului-creditor F. P. SA, în condițiile în care aceasta nu era certă, lichidă și exigibilă, raportat la faptul că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se află litigiul soluționat între F. P. și . Bucuresti SA, dar și alte litigii în care chiar debitoarea, în calitate de reclamantă a contestat creanța solicitată de F. P..
În cauză a fost formulată cerere de intervenție de către . calitate de acționar cu o cotă de 20,23 % din capitalul social al W. T. Center Bucuresti SA, cererea fiind calificată drept intervenție accesorie, prin care a solicitat înscrierea sub condiție la masa credală a debitoarei a creanței invocate de F. P., până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare înregistrată sub nr._/299/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Intimatul-creditor F. P. a solicitat, în temeiul art. 57 si urm. Vechiul Cod de procedură civilă, citarea în calitate de creditor a A.V.A.S., precum și introducerea în calitate de intervenient forțat a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
La termenul de judecată din data de 17.05.2013, după ce au fost solicitate probatoriile, atât contestatorul ., cât și intervenientul . depus cereri de renunțare la judecată, instanța urmând a lua act în temeiul art. 246 Cod procedură civilă.
Tribunalul a mai reținut că soluția pronunțată cu privire la contestația principală, ce a determinat în fapt formularea cererii incidentale, a lăsat fără obiect cererea F. P. SA în contradictoriu cu A. pentru Valorificarea Activelor Statului și Ministerul Finanțelor Publice.
În ce privește cererea de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a apreciat, raportat la stadiul procesual în care a fost exercitat actul de dispoziție privind renunțarea la judecată, că sunt incidente dispozițiile art. 246 alin.3 Cod de procedură civilă, așa încât, cum instanța nu a realizat efectiv o analiză pe fond, se impune reducerea onorariului de avocat la suma de 10.000 lei.
Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri . și . fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr._/3/211/a1.1, din 15.10.2013.
Prin încheierea din 21.02.2014 Secția a VI a Civilă a Curții de Apel București, în temeiul art. 8 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 și art. 991 din ROIIJ, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Secției a V a Civile a Curții de Apel București, ca fiind prima instanță investită.
Pe rolul Secției a V a Civilă a Curții de Apel București, cauza a fost înregistrată sub nr._, din 27.02.2014.
Prin recursul său, creditoarea ., a susținut că reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată efectuate de către instanța de fond nu este suficientă.
Astfel, a arătat recurenta, suma totală solicitată de către F. P. SA este de 84.353,51 lei, însă din cuprinsul fișelor contabile ce însoțesc facturile proforme, reiese că unele facturi, în întregime, vizează alte dosare decât cel de față, iar alte costuri incluse în facturi, sunt efectuate în legătură cu alte dosare și în cuprinsul facturilor proforme se regăsesc și cheltuielile administrative, nedovedite.
Spre exemplu, Factura nr. I 12/1404/17.01.2012, F. nr. I 12/1809/18.12.2012, F. nr. I 12/1859/24.12.2012 se referă la servicii prestate de avocații Fondului P. în legătură cu alte dosare, nr._/3/2011/a6,_/3/2011,_/299/2010 sau diverse discuții, aceste facturi fiind în cuantum de 42.803,87 lei.
De asemenea, o . activități facturate cu F. I 12/29.06.2012, în valoare de 17.379,36 lei, au fost deja taxate de către aceeași formă de avocatură prin facturile nr. I 11/1586/2.12.2011 și I 11/1613/8.12.2011.
Conform calculelor recurentei, facturile nr. I 11/1586/2.12.2011, nr. I 11/1613/8.12.2011, nr. I 12/1030/26.07.2012 (care se referă la un alt dosar, sau cuprind cuantum exagerat de mare pentru simpla informare despre soluția pronunțată în dosarul de față) trebuie reduse cu suma de 7725,2 lei (inclusiv TVA), precum și cu suma de 948.879 lei, reprezentând cheltuieli administrative, care nu au fost însă dovedite.
Scăzând valoarea totală de 68.857,309 lei din totalul facturilor prezente ca dovadă pentru cheltuieli, intimatul F. P. ar fi putut solicita doar suma de 15.496,201 lei, așa încât reducerea efectuată de către judecătorul – sindic, sub influența sumei de 84.353,51 lei ce rezultă din facturi, nu corespunde situației reale, chiar și suma de 10.000 lei stabilită de instanța de fond fiind în neconcordanță cu munca și complexitatea speței.
Astfel, a susținut recurenta, intimatul F. P. nu a formulat întâmpinare, ci doar o cerere de introducere în cauză a altor persoane, iar stadiul dosarului, prezentarea la proces și redactarea unei cereri nu justifică nici suma de 10.000 lei, nici celelalte sume indicate, solicitate de intimatul F. P..
În drept, art. 304 Cod procedură civilă, art. 274 (3) Cod procedură civilă.
Recurenta intervenientă .> a susținut prin recursul său că cheltuielile de judecată în sumă de 10.00 lei acordate de Tribunalul București sunt neprobate și neîntemeiate, raportat la situația de fapt, intimatul F. P. înțelegând să nu se apere, ci să introducă în cauză alte persoane, declarând că nu el este titularul creanței cu care a fost înscris la masa credală.
De asemenea, încheierea recurată nu este motivată.
În drept, art. 304, art. 273 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimatul F. P. SA a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei de interes a D. în formularea recursului iar, în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de D. SA, precum și respingerea ca nefondat a recursului declarat de ..
A arătat intimatul că recurenta intervenientă D. SA nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, astfel încât nu justifică interesul promovării recursului.
Cât privește pe recurenta C. afirmațiile acesteia sunt nereale, din facturile indicate expres în recurs intimata extrăgând onorariile strict aferente dosarului, suma pretinsă la final fiind de 25.644,51 lei și nu de 84.353,51 lei, cheltuielile de judecată constând exclusiv în onorariul de avocat, nu în costuri administrative. De asemenea, afirmația recurentei în sensul că suma de 100.00 lei este în neconcordanță cu munca și complexitatea speței sunt pur șicanatorii și speculative, raportat la faptul că durata litigiului s-a întins pe o perioadă de aproape 2 ani, între 19.09._13, având un număr de peste 10 termene de judecată la care cabinetul de avocatură SCA P. N. ȘI ASOCIAȚII a asigurat reprezentarea Fondului P., obiectul litigiului fiind în valoare de_,53 lei, respectiv creanța F. P. admisă în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei WTC, iar instanța de fond a redus cuantumul total solicitat de F. P. cu peste 60%, această reducere fiind suficient de drastică.
La data de 28.04.2014 recurenta intervenientă D. SA a depus cerere de renunțare la judecată recursului (F.13), iar recurenta C. F. SRL a depus Concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă și a motivelor de recurs, precum și prin raportare la dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, va lua act de renunțarea recurentei intervenientei D. SA la judecată recursului și va respinge ca nefondat recursul declarat de către creditoarea CROSSPOIN F. SRL, pentru Considerentele ce succed:
Potrivit dispozițiilor art 246 alin. 1 Cod procedură civilă „Reclamantul pote să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cererea scrisă”.
Raportat la dispozițiile legale precitate, renunțarea la judecată reprezintă o manifestare de voință, un act de dispoziție al pârâtei, obligatorie pentru instanța de judecată, întrucât judecata nu se poate realiza decât la sesizarea celui interesat (nemo invitus agere cogitur), iar excepțiile sunt de strică interpretare și aplicare.
De asemenea, principul disponibilității își găsește aplicarea și în ceea ce privește exercitarea căii de atac a apelului sau recursului.
Cât privește recursul declarat de către creditoarea C. F. SRL, care critică soluția instanței de fond cu privire la insuficienta reducere a onorariului avocaților intimatului F. P. la suma de 10.000 lei, acesta este nefondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă „dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli”.
După cum a constatat și Curtea Constituțională în motivarea respingerii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale precitate, obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată, atunci când renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, este consecința firească a culpei sale procesuale, urmând să suporte cheltuielile ocazionate pentru cealaltă parte în legătură cu judecarea cauzei respective (C.C., dec. nr. 432 din 13.09.2005, dec. nr. 367 din 20.03.2008).
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Conform art. 132 din statutul profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și, la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său. Onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului.
În speță, instanța de fond, reducând onorariul avocațial solicitat de către intimatul F. P. – S.A., a apreciat că suma de 10.000 lei acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, este în concordanță cu mărimea pretențiilor, complexitatea cauzei, raportat la natura, dificultatea, amploarea și durata în timp a cauzei, care nu a fost însă finalizată pe fondul acesteia.
Curtea apreciază soluția tribunalului ca fiind legală și temeinică, cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat fiind dovedite de către intimatul F. P. și constituie cheltuielile necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil, o soluție contrată fiind împotriva principiilor care guvernează dreptul la apărare.
În acest sens, chiar recurenta C. susține că F. P. a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocațiale, în sumă de 15.496,201 lei, în raport de aceasta cuantumul cheltuielilor de judecată acordat de tribunal reprezintă o reducere efectivă a cheltuielilor de judecată suportate de către intimatul F. P..
Curtea reține însă că reducerea operată de către prima instanță este mult mai drastică, de la suma dovedită de F. P. și constatată ca atare de către judecătorul – sindic, de 84.353,51 lei, la 10.000 lei, în condițiile în care biroul avocațial N. și Asociații a asigurat reprezentarea intimatei F. P. la toate termenele de judecată pe parcursul celor doi ani cât a durat cercetarea judecătorească a contestației formulate de C., respectiv până la data la care recurenta creditoare a renunțat la judecată propriei cereri.
Cât privește „cererea de completare a cererii de recurs”, formulată de . de 20.02.2014, prin care a solicitat modificarea încheierii instanței de fond în sensul respingerii în tot a cererii intimatei F. P. de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta este tardivă, și va fi respinsă ca atare, raportat la data comunicării încheierii atacate, 12.08.2013 (f. 267, dosar T.B.), și dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr.85/2006, termenul de recurs fiind de 7 zile de la data comunicării hotărârii.
P. aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 8 alin. 1 din lgnr.85/2006, art. 246 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,
În temeiul dispozițiilor art. 256 Cod procedură civilă ia act de renunțarea recurentei creditoare . judecată recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta creditoare ..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul dispozițiilor art. 246 Cod de procedură civilă ia act de renunțarea recurentei creditoare . judecata recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta creditoare ., împotriva încheierii pronunțate la 17.05.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. _/3/2011/a1.1, în contradictoriu cu intimatele A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, . BUCUREȘTI SA, ., S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2014.
Președinte, M.-SPERANȚA C. | Judecător, G. G. | Judecător, I. P. |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. M.S.C.
7.05.2014
Tehnored.A.A.
2 ex./9.05.2014
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: S. O.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1515/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie. Decizia nr. 1507/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
