Contestaţie. Decizia nr. 1318/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii comerciale / 2014

Decizia nr. 1318/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 1195/98/2009/a5

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1318

Ședința publică de la 05.06.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – A. M. G.

JUDECĂTOR – A. A.

JUDECĂTOR – I. P.

GREFIER - L. E. A.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul L. C. N., administrator special al debitoarei ., împotriva sentinței civile nr.3131F din 13.12.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. K & N E. S.R.L., D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, S.C. D. L. S.R.L. București, .. S. prin lichidator judiciar PRO CONSULTING IPURL S. și V. B. de asigurare SRL București.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, reprezentată de Domnul N. L. C., personal, lipsind intimații.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea pune în discuție excepția tardivității formulării recursului invocată pe calea întâmpinării de către intimata creditoare V. B. de Asigurare SRL București.

Recurentulsolicită respingerea excepției tardivității declarării recursului, ca nefondată, având în vedere data la care a depus la poștă recursul, dar și data comunicării sentinței atacate, recursul fiind depus în termenul legal.

Curtea, după deliberare, urmează să respingă excepția tardivității declarării recursului, constatând că acesta a fost formulat cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006. Astfel, sentința civilă nr. 3131F din 13.12.2013 a fost comunicată prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență la data de 14.01.2014, iar recursul a fost transmis prin poștă de către recurent la data de 21.01.2014, împrejurare ce rezultă din cuprinsul filei 13 dosar recurs, astfel încât, în considerarea dispozițiilor art. 104 și 301 C.pr.civ. respectiv art. 8 din Legea nr. 85/2006, recursul a fost declarat în termen, motiv pentru care excepția va fi respinsă ca nefondată.

În continuare, Curtea acordă cuvântul pe probe.

Recurentul învederează faptul că nu au fost atașate la dosar toate documentele care au făcut obiectul dezbaterilor la judecata în fond a cauzei și arată că nu le deține la acest moment pentru a le depune la dosar. Precizează că a formulat mai multe cereri de transcriere care nu au fost înaintate.

Curtea lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitate recurentului să precizeze, punctual, ce înscrisuri lipsesc din dosarul de fond.

După reluarea dosarului, după ce acesta a fost dat spre consultare recurentei, reprezentantul acesteia solicită amânarea cauzei pentru completarea dosarului cu înscrisurile reprezentând cererile de transcriere, cererea de amânare formulată pentru termenul din 13.12.2013 și cererea de înfățișare de înscrisuri formulată tot pentru termenul din 13.12.2013, cereri care au fost transmise la dosar la data de 13.12.2013 pentru dosarul nr._ .

Curtea, după deliberare, în considerarea dispozițiilor art. 305 C.pr.civ. și verificând actele și lucrările dosarului de fond transmise instanței de judecată, constată că dosarul de fond a fost înaintat Curții în original, în integralitatea sa, astfel încât urmează să respingă cererea de probatorii, formulată de către recurentă la acest termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și detaliat în cererea scrisă și să se ia act că partea potrivnică nu are calitatea de creditor, deoarece lipsește un contract din care să rezulte această calitate și lipsa cererii de creanță de la dosar, ceea ce implică decăderea acestora din dreptul de a mai formula cerere de creanță.

CURTEA ,

Prin sentința civilă nr.3131/13.12.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Ialomița a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul N. L. C. împotriva tabelului definitiv al creanțelor debitoarei . S. cât privește înscrierea în acesta a creditoarei . Asigurare SRL.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că la data de 21.08.2009 s-a înregistrat la Tribunalul Ialomița sub nr._ cererea formulată de către creditoarele S.C. VB Leasing România I.F.N. S.A. și S.C. V. B. de Asigurare S.R.L. prin care s-a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei .., pentru creanțe certe, lichide și exigibile în sumă de 60.048,91 lei reprezentând rate de leasing restante neachitate și respectiv în sumă de 4.393 lei reprezentând prime de asigurare neachitate.

Întrucât prin sentința civilă nr. 557/F/28.08.2009 în dosarul nr._ 09 s-a deschis procedura insolvenței debitoarei .. la cererea unui alt creditor, prin încheierea de ședință din 16.10.2009 pronunțată în dosarul nr._, făcându-se aplicarea art. 31 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus trimiterea acestei cauze în vederea conexării, la completul investit inițial, care a dispus deschiderea procedurii și comunicarea către administratorul judiciar a unei copii a cererii de chemare în judecată – considerată cerere de creanță – în vederea înscrierii în tabelul creditorilor.

Prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței s-a stabilit ca termen limită pentru depunerea creanțelor data de 09.10.2009, astfel că în condițiile în care la data de 4 decembrie 2009 s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ 09, cererea de chemare în judecată formulată în cauza conexată a dobândit caracterul unei cereri de admitere a creanței, care, față de împrejurarea că a fost formulată anterior datei de 09.10.2009 a fost verificată de către administratorul judiciar, acesta înscriind creditoarea S.C. V. B. de Asigurare S.R.L. cu creanța în sumă de 4.393 lei în tabelul preliminar afișat la sediul instanței la data de 06.11.2009.

A observat judecătorul sindic că înscrierea în tabelul preliminar a creditoarei nu a fost contestată în condițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006, existența creanței rezultând de altfel din chiar înscrisul aflat la fila 181 dosar fond, depus de către debitoare prin administratorul social, în condițiile art. 28 alin.1 din Legea nr. 85/2006, înscris care cuprinde sumele certe datorate de debitoare la data de 31.08.2009 și în care creditoarea este menționată ca având o creanță în sumă de 5.000 lei.

Întrucât prin sentința civilă nr. 69/F/17.02.2010 s-au soluționat toate contestațiile formulate împotriva tabelului preliminar, acesta a rămas definitiv, creditoarea S.C. V. B. de Asigurare S.R.L. fiind înscrisă cu o creanță chirografară în sumă de 4.393 lei, ceea ce a dat dreptul acesteia să participe ulterior în procedură, fiind menționată în graficul de plăți întocmit cu ocazia depunerii planului de reorganizare.

În raport de cele de mai sus, judecătorul sindic apreciază ca nefiind întemeiată susținerea contestatorului că înscrierea creditoarei S.C. V. B. de Asigurare S.R.L. în tabelul preliminar și ulterior în cel definitiv s-ar fi datorat unei erori esențiale, constând în aceea că greșit s-a reținut că a depus în termenul legal prevăzut de art. 62 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, cerere de admitere a creanței.

În ceea ce privește temeinicia sumei înscrise drept creanță, în raport cu clauzele contractului, judecătorul sindic reține că aceasta ar fi putut face obiectul unei contestații formulate în temeiul art. 73 din lege, în prezenta cauză constatând doar că din facturile depuse în dovedirea cererii de creanță rezultă că sumele pretinse reprezintă rate neachitate în baza poliței RCA, iar nu CASCO, astfel că în raport cu creditoarea sunt aplicabile prevederile contractului de leasing pe care debitoarea l-a semnat și acceptat, care justifică creanța înscrisă în tabelul definitiv.

Așa fiind, considerând că în cauză nu subzistă situația enunțată în art. 76 din Legea nr. 85/2006, invocată de către contestator, în sensul că o eroare esențială a determinat admiterea creanței S.C. V. B. de Asigurare S.R.L., judecătorul sindic a respins, ca nefiind întemeiată contestația formulată de către contestatorul N. L. C. împotriva tabelului definitiv al debitoarei ..

Împotriva acestei hotărâri a formulat recursL. C. N. în calitate de Administrator Special al ., întemeiat pe art. 8 și art. 18 din Legea 85/2006 coroborate cu art. 299 și urm. c.pr.civ.

În motivarea cererii sale recurentul a arătat incidența art.304 pct., susținând că instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2, prin aceea că nu a consemnat, nu a pus în discuția părților și nu a soluționat cererile primite de la contestator la termenul de judecată din 13.12.2013, nepronunțarea instanței asupra tuturor cererilor părților echivalând cu încălcarea dreptului la apărare garantat de art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În dezvoltarea motivului s-a arătat că în cauză Judecătorul sindic nu a consemnat și nu s-a pronunțat asupra cererilor contestatorului, inclusiv al celei de administrare a probei cu înscrisuri deținute de părțile potrivnice și s-a mulțumit să respingă susținerile, respingând, cu această motivare sumară și contradictorie cerere administratorului special.

Or, potrivit rolului său activ instanța avea nu numai posibilitatea, dar și obligația de a administra orice alte probe pe care le-ar fi considerat necesare pentru lămurirea adevăratei situații de fapt, cu atât mai mult cu cât susținerile administratorului contestatorfăceau trimiteri clare la înscrisuri existente în dosarul cauzei iar instanța nu era ținută să se limiteze doar la administrarea de înscrisuri (și acestea neacceptate de părți sau fictive).

Prin al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 s-a susținut că instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2, prin aceea că judecătorul sindic nu a consemnat primirea unei cereri de transcriere a înregistrării ședinței din 13.12.2013 și nici nu s-a pronunțat asupra acesteia. Se arată că prin împiedicarea contestatorului asupra luării la cunoștință despre conținutul dezbaterilor la care nu a participat și la care a fost respinsă (în fapt nici măcar consemnată) cererea sa de amânare, judecătorul sindic a încălcat garanțiile CEDO vizând un proces echitabil și asigurarea dreptului la apărare, privându-l pe subsemnatul la posibilitatea de a depune concluzii scrise în cunoștință de cauză.

Al patrulea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, se raportează la faptul că judecătorul sindic, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori ințelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia si ca hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii referitor la măsura nelegală a înscrierii creditorului VB B. de Asigurare SRL în tabloul creditorilor ., prin aceea că judecătorul sindic nu a consemnat primirea unei cereri de amânare din partea administratorului special, nu s-a pronunțat asupra acesteia și nici nu a amânat pronunțarea în cauză cu 7 zile pentru a da părții care lipsește posibilitatea de a depune concluzii scrise, NEPRONUNȚAREA INSTANȚEI ASUPRA TUTUROR CERERILOR PĂRȚILOR ECHIVALÂND CU ÎNCĂLCAREA DREPTULUI LA APĂRARE garantat de ar. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Din toate probatoriile administrate în dosarul cauzei și așa cum a fost reținut de judecătorul sindic, . ASIGURARE SRL s-a regăsit în actele contabile depuse de debitor la dosarul cauzei (cf. Art. 28 alin. (1) din Legea 85/2006), a fost notificat de Administratorul Judiciar și cu toate acestea nu a depus cerere de creanță în termenul prevăzut judecătorul sindic în sentința de deschidere a procedurii insolvenței, deși urmare a notificării primite și-a asumat sancțiunea decăderii din drepturile stabilite de legea specială.

Cu toate acestea, în mod greșit judecătorul sindic a apreciat că o cerere în alt dosar, atașată dosarului cauzei ulterior termenului de decădere a ținut loc de cerere de creanță.

Se arată că, din lectura întâmpinării depuse de partea potrivnică și din verificarea dosarului cu toate cererile de creanță formulate de creditorii . rezultă că deși reprezentantul . ASIGURARE SRL susține respingerea contestației și păstrarea creanței sale în tabloul creanțelor „așa cum a fost formulată în cererea de creanță adresată instanței”, . ASIGURARE SRL nu a formulat cerere de creanță în prezenta cauză.

Astfel, administratorul judiciar a înscris creanța părții potrivnice în baza dispoziției instanței prin încheierea din 16.10.2009 în dosarul_ (conexat ulterior la dosarul_ 09 în data de 4.12.2009). Din motivele de fapt și de drept invocate de . ASIGURARE SRL prin întâmpinarea formulată, se poate observa că, în principal acesta susține că ar fi formulat o cerere de creanță (care în realitate nu există), administratorul judiciar apreciind că în baza dispoziției instanței prin încheierea din 16.10.2009 în dosarul_ (conexat ulterior la dosarul_ 09 în data de 4.12.2009) creditorul . ASIGURARE SRL nu mai este obligat să depună o declarație de creanță pentru a fi înscrisă în tabelul de creanțe al debitoarei. Se susține că sunt incidente cauzei dispozițiile Legii nr. 85/2006 cuprinse în art.3 6; 7; 8, art.64 alin. 1, art.65, art.76. Se arată că declarația de creanță reprezintă un act juridic unilateral, de natură procesual civilă prin care o persoană fizică sau juridică care deține calitatea de „creditor" împotriva averii unui debitor înțelege să declare în mod expres intenția sa de a deveni „creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței" declanșată împotriva debitorului său, participare al cărei scop final este recuperarea creanței sale, în măsura în care acest lucru este posibil.

Din verificarea dosarului cauzei rezultă lipsa cererii de creanță menționată în întâmpinare, deși . ASIGURARE SRL a fost notificată de către administratorul judiciar în rând cu toți ceilalți creditori cu respectarea dispozițiilor art. 61 și urm. din Legea 85/2006, iar termenul limită de depunere al creanțelor a fost 9 octombrie 2009 și a fost fixat de judecătorul sindic prin sentința de deschiderea procedurii insolvenței .. Deși . ASIGURARE SRL a fost notificată în conformitate cu art. 61 din Legea n.r. 85/2006, până la data de 9.10._ (termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor) nu și-a înregistrat la Tribunalul Ialomița cererea de admitere a creanței potrivit dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 85/2006.

Având în vedere acest text de lege, cât și dispozițiile art. 67 și 72 din Legea nr. 85/2006, în urma verificării creanțelor a fost întocmit tabelul preliminar cuprinzând creanțele împotriva averii debitorului cuprinzând în mod greșit și creanța . ASIGURARE SRL, întrucât, pe de o parte singurii creditori exceptați în mod expres de la depunerea cererilor de înregistrare a creanței sunt salariații, iar pe de alta parte, nedepunerea cererii de admitere a creanței sau depunerea acesteia după termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii este sancționată de art. 76 din Legea nr. 85/2006 cu decăderea . ASIGURARE SRL din dreptul de a participa și de a voia în cadrul adunării creditorilor (pct. 1), din dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării și falimentului (pct. 2; și din dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului. . ASIGURARE SRL nu a depus cerere de înregistrare a creanței nici pană în prezent, deci nici după termenul fixat în sentința de deschidere ș procedurii. În cazul în care creanța vreunui creditor ar fi trecută pe Tabelul preliminar fără ca acesta să fie obligat sa depună cererea de admitere a creanței în termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii, acesta ar fi favorizat față de ceilalți creditori, întrucât nu i s-ar mai putea aplica niciodată sancțiunea decăderii prevăzuta de art. 76 din Legea nr. 85/2006.

Raportat la dispozițiile art. 64 din Legea nr. 88/2006, susținerile . ASIGURARE SRL cu privire la existența unei cereri de înscriere la masa credală nu au nici un suport legal, întrucât legea prevede obligativitatea înregistrării cererii de admitere a creanței în termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii. Ori, la data 4.12.2009 a conexării cererii introductive formulate în dosarul_, acest termen era de mult depășit. Mai mult, între data depunerii cererii introductive în dosarul_ și termenul fixat în sentință de deschidere a procedurii pentru depunerea cererilor de admitere a creanței în dosarul_ 09 . ASIGURARE SRL a fost notificat potrivit în conformitate cu art. 61 din Legea nr. 85/2006 iar acesta a înțeles să nu formuleze cerere de creanță în prezenta cauză.

Cererea introductiva în dosarul_ și cererea de înregistrare a creanței în dosarul_ 09 (neformulată și neînregistrată), sunt două acte procedurale distincte, fiecare dintre ele având consecințe juridice diferite, astfel încât nu pot fi asimilate.

Din cererea de deschidere a procedurii insolvenței adresată instanței în dosarul_ (conexat ulterior la dosarul 1195/l8/2009 abia în data de 4.12._, . ASIGURARE SRL a indicat un debit în suma de 4.393 lei, creanță pretinsă a avea izvorul în prestații conform contractelor de leasing financiar nr._/2006,_/2006,_/2006,_/2006,_/2006,_/2006 și_/2006 încheiate între . și . IFN SA și în care . ASIGURARE SRL nu a fost parte. Referitor la izvorul creanței indicate, se învederează instanței că niciunul din contractele de leasing financiar nr._/2006,_/2006,_/2006,_/2006,_/2006,_/2006 și_/2006 nu au fost semnate de către . ASIGURARE SRL, rubrica „B." fiind lăsată necompletată; potrivit CAPITOLULUI C. ASIGURAREA BUNULUI alin. (4) din toate contractele de leasing sus rubricate, „Asigurarea va fi încheiată de Utilizator (n.a .), pe cheltuiala sa, asiguratul fiind Utilizatorul, iar beneficiarul asigurării fiind Locatorul (n.a. . IFN SA)"; potrivit CAPITOLULUI C. ASIGURAREA BUNULUI ultimul alineat din toate contractele de leasing sus rubricate, „Drepturile și obligațiile B.-ului menționate în condițiile generale de asigurare NU SUNT APLICABILE PREZENTULUI CONTRACT". Din interpretarea unitară a textelor sus rubricate rezultă că toate facturile emise de . ASIGURARE SRL în baza contactelor de leasing financiar nr._/2006,_/2006,_/2006,_/2006,_/2006,_/2006 și_/2006 sunt nule și că . ASIGURARE SRL a indicat o creanță inexistentă.

Prin al patrulea motiv de recurs se arată că prin neluarea în seamă și pe cale de consecință respingerea nelegală cererii de amânare contestatorului i-au fost încălcate garanțiile procesuale instituite prin art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, sancțiune ce poate fi îndreptată prin repunerea pe rol a cauzei și administrarea tuturor probatoriilor solicitate pentru o justă și echitabilă soluționare a cauzei; prin neluarea în seamă a principiului contradictorialității și al dreptului la apărare și la un proces echitabil.

La data de 08.04.2014 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de V. B. DE ASIGURARE S.R.L.

Pe cale de excepție a fost invocată tardivitatea formulării recursului de către N. L. C.. Astfel, desi sentința civila a fost comunicata la data de 14.01.2014, iar termenul limita de declarare a recursului se implinea la data de 22.01.2014, recurentul a inteles sa înregistreze acțiunea pe rolul Curții de Apel București la data de 06.02.2014.

Se arată că, în fapt, VB LEASING ROMÂNIA IFN S.A., în calitate de locator/proprietar, a încheiat cu societatea A. S.R.L. contractele de leasing nr._,_,_,_,_,_ si_, obiectul acestor contracte fiind dreptul de folosință a mai multor autoturisme. Susține intimata că, fiind îndeplinite condițiile imperative prevăzute de legea specială privind procedura insolvenței, a formulat impreuna cu VB LEASING ROMÂNIA IFN S.A. cerere de deschidere a procedurii generale a insolvenței pentru suma de 64.441,91 lei, care s-a inregistrat in dosarul nr._ . Întrucât prin Sentința civila nr. 557/F/8.08.2009 in dosarul nr._ 09 s-a deschis procedura insolvenței debitoarei .., la cererea unui alt creditor, prin incheierea de ședința din 16.10.2009 pronunțata in dosarul nr._ s-a dispus trimiterea acestei cauze in vederea conexării, la completul investit inițial care a dispus deschiderea procedurii si comunicarea către administratorul judiciar a unei copii a cererii de chemare in judecata, considerata cerere de creanța, in vederea inscrierii in tabelul creditorilor.

Cererea formulata de intimată a fost verificata la acea data de către administratorul judiciar care a dispus inscrierea societății in tabelul de creanțe a debitoarei .. cu suma de 4.393 lei.

Cu referire la motivele de recurs se arată că in mod corect, a respins instanța de fond contestația la tabelul preliminar, având in vedere ca inscrierea creanței inregistrate nu a fost contestata in condițiile art. 73 din Legea 85/2006. La data de 17.02.2010 s-au soluționat prin Sentința nr. 69/F/17.02.2010 toate contestațiile formulate impotriva tabelului preliminar, acesta rămânând definitiv. Astfel, societatea a fost inscrisa cu o creanța chirografara in cuantum de 4.393 lei, creanța ce rezulta din inscrisurile aflate la dosarul cauzei.

In ceea ce privește temeinicia creanței, se învederează faptul ca potrivit dispozițiilor alin. (4) din Capitolul C al contractului de leasing, pe care debitoarea .. l-a semnat si acceptat, asigurarea de răspundere civila auto obligatorie urma sa fie încheiata prin ALLIANZ TIRIAC si refacturata către utilizator („Refacturare RCA (rasp. civ. auto oblig) prin ALLIANZ TIRIAC + plata proprie asigurare casco la pret DDP"). Mai mult decât atat, lichidatorul judiciar a avut posibilitatea la momentul intocmirii tabelului preliminar sa procedeze la verificarea creanței, la dosarul cauzei aflandu-se toate documentele care demonstrează legalitatea, temeinicia si caracterul cert, lichid si exigibil al acesteia.

Considera intimata creditoare ca recurentul N. L. C. nu urmărește altceva decât tergiversarea cauzei.

În drept au fost invocate dispozițiile art.115 și următoarele din Cod proc.civ.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, dar și în raport de prevederile art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu referire la primul motiv de recurs prin care contestatorul administrator special invocă incidența dispozițiilor art.304 pct.5 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că susținerile părții cu referire la cererile adresate instanței la termenul din 13.12.2013 nu își găsesc suport probator în actele și lucrările dosarului. Contrar celor afirmate de către parte, Curtea observă că cererea sa de amânare a cauzei a fost formulată la data de 1.11.2013, pentru termenul din acea dată (filele 10-16 dosar fond). Cauza nu a fost soluționată la acel termen, instanța apreciind că se impune acordarea unui nou termen la 15.11.2013, contestatorului fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă în ședință publică, astfel cum ceruse în scris.

O nouă cerere de amânare a fost transmisă Tribunalului prin fax, la data de 15.11.2013, pentru termenul din acea zi, însoțită de o cerere precizatoare, cerere concluzii și cerere înfățișare înscrisuri reprezentând copie cerere creanță și dovada depunerii în dosarul nr._ 09. Cererea de amânare a fost încuviințată de către instanță, cauza fiind amânată, pentru respectarea dreptului la apărare al recurentului, la data de 13.12.2013.

Pentru acel termen de judecată, 13.12.2013, contestatorul recurent a depus la dosar doar o cerere pentru consemnarea taxei de timbru, astfel cum i se pusese în vedere prin citație. Contrar celor susținute de recurent, acesta nu a depus o cerere de amânare și nici o cerere de transcriere a înregistrării ședinței. O astfel de cerere, de transcriere, a fost formulată de către partea contestatoare abia la data de 16 decembrie 2013 ora 8:38, fiind transmisă prin email (filele 58-59 dosar) după ședința de judecată din 13.12.2013.

Or, în aceste condiții, nu se poate susține că instanța a încălcat formele de procedură în înțelesul art.304 pct.5 din Codul de procedură civilă, fiind fără îndoială că instanța a asigurat, în mod nemijlocit, exercitarea dreptului la apărare, răspunzând cererilor recurentului, formulate în condițiile legii.

Nu se poate aprecia ca fiind nelegală o hotărâre prin aceea că ea nu răspunde unor apărări care, în fapt, nu au fost făcute, sau care au fost transmise după pronunțarea sentinței. În ceea ce privește cererea de înfățișare înscrisuri, Curtea observă că în considerentele hotărârii instanța nu a reținut depunerea unei cereri de creanță de către . Asigurare SRL în dosarul nr._ 09, astfel încât teza probatorie urmărită de către parte nu prezenta relevanță în raport de considerentele judecătorului.

Tot astfel, nu se poate reține ca și motiv de nelegalitate neadministrarea unui probatoriu suplimentar de către judecător în condițiile în care nici partea, prin motivele de recurs, se limitează a face aprecieri teoretice, fără a indica ce alte probe ar fi fost utile și pertinente a fi administrate.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, Curtea constată că acesta reiterează critici privind respingerea de către judecătorul sindic a cererii de amânare, respingerea cererii de transcriere și împiedicarea contestatorului de a lua cunoștință de conținutul dezbaterilor.

Fără a relua expunerea situației din dosar, descrisă detaliat în considerente anterioare, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, permițând în mod efectiv părții să cunoască lucrările dosarului și conținutul actelor depuse în lipsa acesteia. Măsurile dispuse de către judecător, constând în amânarea de două ori a cauzei, comunicarea către contestator a înscrisurilor depuse de părțile adverse, analiza tuturor excepțiilor și apărărilor făcute, demonstrează aplicarea în concret a garanțiilor procesuale enunțate de art.6 CEDO.

Cu referire la cel de al treilea motiv de recurs, Curtea constată, cu caracter premergător, că în mod corect judecătorul sindic a reținut că la data de 21.08.2009 s-a înregistrat la Tribunalul Ialomița sub nr._ cererea formulată de către creditoarele S.C. VB Leasing România I.F.N. S.A. și S.C. V. B. de Asigurare S.R.L. prin care s-a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei .., pentru creanțe certe, lichide și exigibile în sumă de 60.048,91 lei reprezentând rate de leasing restante neachitate și respectiv în sumă de 4.393 lei reprezentând prime de asigurare neachitate.

Aceste împrejurări de fapt nu sunt contestate de către recurent; ceea ce se invocă, drept motiv de nelegalitate a hotărârii instanței de fond, este asimilarea cererii de deschidere a procedurii formulate la data de 21.08.2009 cu o cerere de creanță în dosarul nr._ 09. Aceste critici sunt, în opinia Curții, neîntemeiate.

Astfel, potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.85/2006, dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor și cel al judecării acestei cereri, sunt formulate cereri distincte de către alți creditori împotriva aceluiași debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existența dosarului pe rol și va dispune conexarea acestora. Legiuitorul a avut în vedere ipoteza ulterioară constituirii unui dosar, a formulării după înregistrarea cererii introductive inițiale (prin care se cere efectiv deschiderea procedurii), de către alți creditori și a unor alte cereri introductive, care altfel ar fi supuse individual, fiecare, înregistrării într-un dosar separat. După deschiderea procedurii, nu se mai pot lua în considerare cereri introductive ca atare; chiar dacă sunt denumite astfel ele nu mai pot avea, conform legii, decât valoarea procedurală a unei cereri de admitere a creanțelor și vor fi supuse procedurii în mod corespunzător, cu mențiunea că, dacă au fost eventual și înregistrate într-un alt dosar, se vor conexa, mai întâi, la cel în care deja s-a deschis procedura.

Conexarea are caracter obligatoriu pentru că, evident, nu pot fi derulate în același timp două proceduri împotriva aceluiași debitor.

Faptul că, în cauză, judecătorul învestit cu soluționarea cererii înregistrate sub nr._ 09 nu a cunoscut existența cererii creditorilor având același obiect și înregistrată la data de 21.08.2009, nu este de natură a înlătura obligația acestuia, legală, de a conexa cererea din 21.08.2009 cererii inițiale, care a stat la baza deschiderii procedurii insolvenței în ceea ce privește pe debitoarea .. Expunerea făcută în cadrul motivului de recurs analizat golește de conținut incidența dispozițiilor art.31 din Legea nr.85/2006. Raționamentul recurentului, deși nu contestă în vreun fel caracterul obligatoriu al măsurii conexării, nu are în vedere și finalitatea urmărită de legiuitor prin această conexare. Astfel, atât timp cât judecătorul este obligat să reunească toate cauzele aflate pe rol la prima cerere cu acest obiect, este fără îndoială că toate cererile conexate trebuie analizate și valorificate în procedură; în caz contrar s-ar ajunge la situația în care, deși un creditor s-a adresat instanței de judecată cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr.85/2006, aceasta să nu fie analizată în cadrul unei proceduri judiciare și să fie lăsată în nelucrare, cu încălcarea dispozițiilor art.6 CEDO.

Faptul că măsura conexării a avut loc după deschiderea procedurii determină concluzia că cererile creditorilor de deschidere a procedurii, neanalizate, au valoarea procedurală a unor cereri de creanță. Ele nu mai pot fi analizate ca cereri de deschidere întrucât există o procedură deja deschisă, dar nici nu pot fi ignorate și necenzurate, așa cum tinde a arăta recurentul, întrucât ele învestesc instanța și sunt legate de procedură ca efect al conexării. În plus, instanța nu se poate raporta la data la care se dispune conexarea ca și dată de învestire a sa cu cererea creditorului, întrucât o astfel de măsură ar ignora nemotivat și cu încălcarea drepturilor procesuale ale părții data depunerii la instanță a cererii acesteia.

D. urmare, Curtea apreciază că înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor nu reprezintă rezultatul unei erori, ci este efectul direct al măsurii conexării impuse cu caracter obligatoriu de art.31 din Legea nr.85/2006, coroborat cu verificarea creanței și înscrierea în tabelul preliminar.

În ceea ce privește condițiile de certitudine și realitate a creanței, în raport de susținerile recurentului, dar și în analiza incidenței art.76 din Legea nr.85/2006, Curtea constată că recurentul nu are în vedere conținutul dispozițiile art.7 din Condițiile generale ale contractului de leasing, semnat și de către creditoarea . ASIGURARE, precum și natura sumelor achitate de această creditoare, respectiv contravaloare facturi asigurare RCA. Deși acest aspect a fost evidențiat de către instanța de fond, contestatorul nu combate în cadrul motivelor de recurs aceste împrejurări relevante cauzei.

În raport de toate aceste aprecieri, Curtea consideră că argumentele expuse de către contestator în cadrul celui de al treilea motiv de recurs nu sunt de natură a determina modificarea hotărârii instanței de fond.

Referitor la cel de al patrulea motiv, Curtea reține că și în cadrul acestuia contestatorul administrator special reclamă cazul prevăzut de art.304 pct.5 din Codul de procedură civilă, prin aceea că judecătorul nu a încuviințat cererea de amânare și nici nu a amânat pronunțarea cu 7 zile. Reluând cele constatate în expunerea anterioară, Curtea arată că în cauză nu a fost formulată o cerere de amânare a judecății pentru termenul din 13.12.2013, la dosarul cauzei nefiind înregistrată o astfel de cerere. Or, în lipsa acesteia, nu se poate reține nelegalitatea hotărârii instanței de fond prin încălcarea dreptului la apărare.

Pentru toate aceste motive Curtea, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, reținând că hotărârea judecătorului sindic este una temeinică și legală ce se impune a fi menținută, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de administratorul special al debitoarei ., L. C. N., împotriva sentinței civile nr.3131F din 13.12.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. K & N E. S.R.L., D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, S.C. D. L. S.R.L. București, .. S. prin lichidator judiciar PRO CONSULTING IPURL S. și V. B. de Asigurare SRL București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 5 iunie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A. M. G. A. A. I. P.

GREFIER,

L. E. A.

Red. Jud.AMG./2 ex.

Judecător-sindic –D. C. T.

Tribunalul Ialomița

← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 458/2014. Curtea de...		Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... →

Contestaţie. Decizia nr. 1318/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie. Decizia nr. 1318/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI