Contestaţie. Decizia nr. 1359/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1359/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 57792/3/2011/a14
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1359
Ședința publică de la 12.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele P. B. RECOVERY SERVICES IPURL administrator judiciar al . B. Comercială Română SA, împotriva sentinței civile nr._ din 30.12.2013, pronunțata de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele . administrator special I. G., ., . GENERARE ȘI SERVICII SA, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, C. G. E., J. A., B. G. A., I. C., V. M., G. I., ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, A. P. VALORIFICAREA CREANȚELOR STATULUI, DIRECȚIA G. IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, P. ORAȘULUI CHITILA - SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, P. ORAȘULUI GĂIEȘTI, ., ., ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE, . SRL, . SRL, . A. N. BUCUREȘTI SA, . SRL, B. L. I. SA, ..A. P. I. G., . SRL, ., ., ., ., ., F. H. WAFFEL UND KEKSANGEN INDUSTRIE GMBH, . E. S. N. SRL, . SRL, ., ., E. E. MUNTENIA SA, ., . SRL, ., ., G. S. ENERGY R. SA, I. I. L. IASI SA, I. V., I. S. D., ., ., ., ., . SRL, ., ., M. R. RETAIL TRACKING SERVICES SRL, . SRL, . SRL, M. B. ABA KFT P. P. KOLECT CREDIT M. SERVICES BUCUREȘTI SRL, M. IZOLAȚII & CONSTRUCȚII SRL, N. L. I. SA, N. R. PRODUSE DE ÎNTREȚINERE SRL, ., ., ., ., P. L. R. I. SA, ., ., . P. C. SRL, . SRL, ., R. & R. SA, ., ., ., ., ., ., . B., ., S. P. E. GENERARE ȘI SERVICII SA (SE GES), . S. SRL, ., ., T., ., U. B. AUSTRIA AG P. SCHOENHERR ATTORNEYS AT LAW, ., ., D. M., D. O., I. G., I. G., R. D., S. M., T. E., C. C. P. PREȘEDINTE B. C. R. SA, ., . GENERARE SI SERVICII SA, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta B. Comercială Română SA, reprezentată de consilier juridic D. M. S., cu delegație la dosar, recurenta P. B. RECOVERY SERVICES IPURL administrator judiciar al . de Doamna avocat Deli A., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata . administrator special I. G., reprezentată de Domnul avocat T. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței lipsa de procedură cu intimatele . SRL, ., M. B. ABA KFT P. P. KOLECT CREDIT M. SERVICES BUCUREȘTI SRL, . S. SRL și C. E. G., pe citații fiind făcută mențiunea „destinatar mutat” și faptul că intimatele T. și . au depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinări în câte două exemplare, iar recurenta P. B. RECOVERY SERVICES IPURL administrator judiciar al . depus la dosar doctrină JURIDICĂ.
Față de mențiunea de pe citații și anume „destinatar mutat” Curtea face aplicarea dispozițiilor art.98 C.pr.civ. și constată procedura legal îndeplinită având în vedere faptul că intimații . SRL, ., M. B. ABA KFT P. P. KOLECT CREDIT M. SERVICES BUCUREȘTI SRL, . S. SRL și C. E. G. nu au adus la cunoștința instanței eventuala schimbare a sediului sau domiciliului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea recursurilor.
Recurenta B. Comercială Română SA, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului propriu în sensul casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe sau, în subsidiar, în sensul modificării sentinței atacate, respingându-se contestația, ca neîntemeiată, cu mențiunea că sub acest din urmă aspect înțelege să își precizeze petitul formulat în calea de atac, având în vedere motivele de recurs formulate pe fondul cauzei și invocarea dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă în cererea de recurs, precum și solicitarea instanței de lămurire în acest sens. În privința casării cu trimitere spre rejudecare arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de drept și de fapt pe care se sprijină, nefiind evocate normele de drept substanțiale și procedurale incidente, soluția pronunțată prin dispozitivul sentinței rămânând nesusținută. În privința modificării sentinței atacate arată că, așa cum rezultă din motivele de recurs formulate pe fondul cauzei, tribunalul a reținut în mod netemeinic și nelegal că administratorul judiciar nu s-ar fi conformat cerințelor legale referitoare la efectuarea publicității planurilor, că s-ar fi impus confirmarea listei de către acesta și instituirea pentru vot și a celei de a cincia categorii de creanțe, aparținând furnizorilor strategici și, respectiv, că ar fi avut drept de vot în adunarea creditorilor și creditorul I. G., administratorul special al . altfel, planul de reorganizare nici nu este sustenabil. Cu privire la recursul părții adverse solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Apărătorul recurentei P. B. RECOVERY SERVICES IPURL administrator judiciar al . respingerea recursului B. SA, ca nefondat. Pe recursul propriu solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii contestației ., ca neîntemeiată. Susține că debitoarea este pe pierdere operațională. Din veniturile pe care le obține nu-și acoperă costurile și acumulează pierderi curente pentru că nu reușește să plătească creanțele. Pe fondul cauzei susține că lipsa evidențierii categoriei de creditori menționați la art.100 alin.3 din Legea 85/2006 se datorează faptului ca lista acestor creanțe nu a fost confirmata de administratorul judiciar, condiție impusa prin art.96 alin 1 teza finala din lege, precum si faptul ca planurile de reorganizare prevăd doar patru categorii de creditori. Referitor la dreptul de vot al creditorului I. G. arată că acesta este acționar majoritar al . administratorul special al acesteia, ca planul de reorganizare îi acordă la fel ca în faliment, adică zero lei in ambele cazuri. Cât privește situația votului categoriei creanțelor bugetare arată că s-a considerat de către administratorul judiciar, în lipsa unui vot exprimat expres în sensul aprobării, ca acesta este negativ si ca, oricum, daca s-ar fi considerat ca fiind doar doua voturi împotriva de la doua categorii de creditori, rezultatul nu ar fi fost altul.
Apărătorul intimatei . administrator special I. G. solicită respingerea ambelor recursuri, ca nefondate și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală. Arată că hotărârea a cărei desființare se solicita a avut loc la 1.08.2013, prin aceasta fiind respinse cele doua planuri de reorganizare, unul propus de administratorul judiciar si cel de-al doilea propus de administratorul special. Corect a reținut instanța de fond că prin adresa nr 2256/19.06.2012, administratorul special i-a solicitat administratorului judiciar sa confirme lista creanțelor reprezentate de furnizorii fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura, iar un răspuns la aceasta solicitare nu a existat niciodată. Or, . o societate mare a cărei obiect de activitate nu se poate realiza fără apa, gaze naturale, etc. Lista nu a fost nici confirmata, dar nici infirmata, in condițiile in care este mai mult decât evident ca fără acești furnizori activitatea debitoarei nu se poate desfășura, așa încât aceasta măsura a instituirii unei categorii distincte de creditori în sensul art.100 alin.3 lit.d din lege era necesara pentru administrarea eficienta a procedurii. Cat privește excluderea de la vot a creditorului I. G. arată că pot vota creditorii care, controlează activitatea societatii debitoare, în situația in care planul le acorda mai puțin decât ar primi in cazul falimentului. Câtă vreme acest creditor nu primește nimic nici prin plan si nici prin faliment, iar scopul unei reorganizări, spre deosebire de faliment, este de a maximiza recuperarea creanțelor creditorilor, menținerea si creșterea locurilor de munca corect a apreciat instanța de fond că in aceasta situatie de excepție, un creditor poate vota cu privire la plan, in sensul art.100 alin.5 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
CURTEA
P. cererea înregistrată în dosarul nr._ în data de 07.08.2013 la Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în cadrul procedurii insolvenței deschisă împotriva debitoarei . constituie obiectul dosarului nr._ 1 al aceleiași instanțe, creditorul . a formulat contestație împotriva Hotărârii adunării creditorilor din data de 01.08.2013 în temeiul art.14 alin.7 din Legea 85/2006, solicitând anularea hotărârii respective, prin care s-a respins planul de reorganizare a activității debitoarei, pentru motivele de nelegalitate.
P. sentința civilă nr._ pronunțată la 30.12.2013 în dosarul_ 1 a14 Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, prin judecătorul sindic, a admis contestația formulată, dispunând anularea hotărârii adunării creditorilor din 01.08.2013.
P. a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că potrivit art.14 alin.7 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective si au făcut sa se consemneze aceasta in procesul verbal al adunării, precum si la cererea creditorilor îndreptățiți sa participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat la ședința adunării creditorilor.
Hotărârea a cărei desființare se solicită s-a adoptat în adunarea creditorilor de la 1.08.2013, prin aceasta fiind respinse cele doua planuri de reorganizare, unul propus de administratorul judiciar si cel de-al doilea propus de administratorul special.
Concret, se retine faptul ca prin adresa nr.2256/19.06.2012, administratorul special i-a solicitat administratorului judiciar sa confirme lista creanțelor reprezentate de furnizorii fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura, iar un răspuns la aceasta solicitare nu a existat niciodată. Or, . o societate mare a cărei obiect de activitate nu se poate realiza fără apa, gaze naturale, etc.
Așadar, prin aceasta atitudine, administratorul judiciar a menținut o stare de incertitudine in rândul creditorilor, cu atât mai mult cu cat fata de acești furnizori debitoarea este un consumator captiv, pentru ca in ședința sa fie configurate patru categorii creditori.
Este adevărat ca potrivit art. 96 alin 1 din lege, lista acestor creanțe trebuie confirmata de administratorul judiciar, prin aceasta înțelegându-se doar „lista” denumirilor concrete ale acestora), iar nu existenta in sine a acestei categorii, câta vreme societatea nu poate funcționa in lipsa acestora. Așadar, lista nu a fost nici confirmata, dar nici infirmata, in condițiile in care este mai mult decât evident ca fără acești furnizori activitatea debitoarei nu se poate desfășura, așa încât aceasta măsura a instituirii unei categorii distincte de creditori in sensul art.100 alin.3 lit.d din lege era necesara pentru administrarea eficienta a procedurii.
Cat privește excluderea de la vot a creditorului I. G. se retine ca exprimarea legiuitorului din art.100 alin.5 al Legii insolventei este in sensul ca pot vota creditorii care, deși controlează activitatea societatii debitoare, in situația in care planul le acorda mai puțin decât ar primi in cazul falimentului.
In speța de fata, planurile de reorganizare nu-i acorda acestui creditor nici mai mult, dar nici mai puțin decât in caz de faliment, ci ii acorda zero lei in ambele situații.
In atare situatie, in opinia instanței, ne aflam . excepție, unde se poate pune problema rațiunii legiuitorului la instituirea acestui text legal, rațiune ce rezida in interesul material al creditorului aflat in respectiva situatie.
Or, in aprecierea instanței, câta vreme acel creditor nu primește nimic nici prin plan si nici prin faliment, iar scopul unei reorganizări, spre deosebire de faliment, este de a maximiza recuperarea creanțelor creditorilor, menținerea si creșterea locurilor de munca, se apreciază ca in aceasta situatie de excepție, un creditor poate vota cu privire la plan, in sensul art.100 alin.5 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
Referitor la faptul ca administratorul judiciar a interpretat lipsa exprimării votului de către creditorii bugetari in sensul unui vot pozitiv este iarăși, in aprecierea instanței, injusta, in raport si de legea insolventei, in forma actuala.
In speța, suntem in prezenta tăcerii creditorului, creditor care fiind împotriva celor înscrise pe ordinea de zi poate încunoștința adunarea prin corespondenta, in sensul art.14 alin.4 din legea 85/2006, iar câta vreme nu a procedat astfel, tăcerea sa poate valora un vot pentru chestiunile înscrise pe ordinea de zi si pentru care s-a efectuat convocarea.
P. urmare, si din acest punct de vedere contestația apare ca întemeiata, susținerile administratorului judiciar referitoare la rezultatul votului in alte condiții, la interes, neputând fi primite, regulile procedurale trebuind a fi respectate si aplicate cu buna credința chiar daca rezultatul concret al votului poate fi același si . in alta.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs atât P. B. Recovery Services IPURL, administratorul judiciar al debitoarei . și creditoarea B. Comercială SA.
P. recursul formulat de administratorul judiciar al debitoarei s-a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației creditorului împotriva hotărârii adunării creditorilor de la data de 01.08.2013.
În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt și a considerentelor reținute de prima instanță în raport cu prevederile art.304 pct.8 și 9 și art.3041 Cod procedură civilă s-a arătat că sentința recurată este nelegală mai întâi pentru că tribunalul, în privința categoriei creditorilor (furnizorilor) indispensabili, a interpretat în mod greșit adresa nr.2256/19.06.2012 a debitoarei . la planul de reorganizare comun și la planul de reorganizare al administratorului special și, de asemenea, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.96 alin.1 și 11 din Legea nr.85/2006. În cauză nu se contestă de către părți că în fapt lista furnizorilor indispensabili nu a fost depusă împreună cu actele privind deschiderea procedurii, conform art.96 alin.2 din Legea nr.85/2006, că administratorul judiciar nu a confirmat lista depusă prin adresa nr.2256/19.06.2012, iar în cadrul colaborării îndelungate dintre administratorul judiciar și manageriatul societății debitoare pentru elaborarea planului de reorganizare comun, precum și ulterior, administratorul special nu a evidențiat sau susținut necesitatea formării acestei categorii de creanțe, care nu a fost desemnată, formată nici în acest plan și nici în planul de reorganizare al administratorului special. Numai în cadrul ședinței adunării creditorilor privind votul asupra celor două planuri de reorganizare administratorul special, realizând că creditorul majoritar va vota pentru respingerea acestor planuri, a invocat, fără bună-credință, pentru prima oară adresa nr.2256/19.06.2012. Lipsa unei confirmări exprese nu a creat și perpetuat o stare de incertitudine în privința categoriei respective de creditori ci, dimpotrivă a existat o stare de certitudine și stabilitate la nivelul asumării categoriilor de creanțe și nu poate fi reținută susținerea judecătorului-sindic în sens contrar, cu atât mai mult cu cât aceasta este rezultatul unei confuzii între noțiunea de furnizori indispensabili și furnizori față de care debitoarea este captivă. Din moment ce debitoarea nu a menționat categoria de creditori (furnizori) indispensabili în niciunul dintre planuri, categoria respectivă nu poate fi creată prin simplul fapt al unei necesități apreciate de judecătorul-sindic.
În lipsa desemnării și confirmării categoriei în discuție, conform art.96 alin.1 din Legea nr.85/2006, trebuie să se rețină inexistența categoriei respective iar nu sancționarea administratorului judiciar pentru neconfirmare.
Printr-un alt motiv de recurs s-a arătat că în privința votului creditorului afiliat, I. G., tribunalul a aplicat greșit dispozițiile art.100 alin.5 din Legea nr.85/2006. Contrar interpretării tribunalului, rațiunea legiuitorului a fost aceea de a restricționa votul creanțelor afiliate, care pot avea un efect de manipulare a procedurii prin faptul influențării creditorilor chirografari. Acordarea unui vot acestor creanțe se justifică prin faptul că ele ar încasa în reorganizare mai puțin decât în faliment, însă este vorba de o încasare efectivă și practică. Textul de lege nu are în vedere o încasare „mai puțin sau egal” ci strict „mai puțin”.
P. următorul motiv de recurs s-a arătat că în privința valorii tăcerii creditorului bugetar, tribunalul a aplicat greșit dispozițiile art.100 alin.4 din Legea nr.85/2006. Singura referință în materia insolvenței, în sensul că tăcerea valorează în sine acceptare, este aceea din art.101 alin.1 lit.D din Legea nr.85/2006 și este de strictă aplicabilitate, iar prezumția respectivă a și fost aplicată de administratorul judiciar. În cauză creditorii bugetari nu au transmis un vot favorabil pentru acceptarea planurilor, astfel că neexprimându-se expres în acest sens au respins planurile. De altfel, printr-un fax, trimis însă la o altă adresă decât aceea indicată de administratorul judiciar, creditoarea Direcția G. a Finanțelor Publice Ilfov a respins (expres) ambele planuri de reorganizare.
P. recursul formulat de creditorul B. Comercială Română SA s-a solicitat, astfel cum s-a precizat de către recurent prin concluziile puse în cauză, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, sau modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-au invocat prevederile art.304 pct.7 și respectiv, art.304 pct.9 precum și art.3041 Cod procedură civilă.
Printr-un prim motiv de recurs s-a arătat că sentința recurată nu cuprinde motivele de drept pe care se sprijină, argumentele care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată contrar art.261 alin.1 pct.5 procedură civilă. Nu au fost analizate susținerile părților și nici probele care au fost administrate.
Printr-un alt motiv de recurs distinct, recurenta a susținut că pe fond, tribunalul a admis în mod greșit contestația formulată, deși aceasta era neîntemeiată. Administratorul judiciar a respectat regulile de publicitate a planurilor de reorganizare, în condițiile în care pentru anul pe care l-a propus administratorul special avea responsabilitatea punerii acestuia la dispoziția creditorilor. Ambele planuri de reorganizare prevedeau patru categorii de creditori, iar cea de a 5-a categorie, aceea a creditorilor strategici nu putea exista în mod valabil, nefiind nici confirmată de către administratorul judiciar.
Creditorul I. G. nu a avut drept de vot în adunarea creditorilor, în raport cu dispozițiile art.100 alin.5 din Legea 85/2006, acesta fiind acționar majoritar al societății debitoare și, de altfel și administratorul special.
Intimata ., a formulat întâmpinare, în raport cu ambele recursuri, solicitând respingerea acestora ca nefondate și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.
În acest sens s-a susținut că tribunalul a reținut în mod întemeiat că legiuitorul a acordat creditorilor care controlează activitatea debitoarei posibilitatea de a vota în situația în care planul le acorda mai puțin decât pot primi în cazul falimentului. Administratorului judiciar nu a aprobat și nici nu a infirmat categoria de creditori prevăzută de art.100 alin.3 lit.d din Legea 85/2006, menționând incertitudinea asupra acestei categorii care, menționată în plan ar fi avut o influență importantă asupra calculului voturilor. Tribunalul a observat în mod corect că au votat două din patru categorii de creanțe împotriva planului propus de debitoare, iar nu 3 din 4 categorii cum s-a reținut în mod greșit în procesul-verbal.
Intimatul . a formulat întâmpinare în raport cu recursul declarat de B. SA, solicitând admiterea acestuia, deoarece sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În cauza a mai formulat întâmpinare și intimata ., în raport cu recursul declarat de B. SA, deoarece sentința atacată este netemeinică și nelegală.
În dovedirea susținerilor formulate părțile au depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea constată că ambele recursuri formulate sunt fondate având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul administratorului judiciar, referitor la primul motiv de recurs, potrivit dispozițiilor art.96 alin.1 din Legea 85/2006 planul „poate” desemna separat, în vederea administrării eficiente a procedurii în categoria de creanțe chirografare care, în sensul art.49 alin.1, aparțin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și care nu pot fi înlocuiți. „Poate” – ca termen utilizat în mod expres de legiuitor indică în mod indiscutabil că desemnarea categoriei respective de creanțe nu este avută în vedere cu caracter obligatoriu, în funcție de măsura în care de la caz la caz, este necesară pentru administrarea eficientă a procedurii (adică pentru reușita planului) urmărindu-se asigurarea unei fidelizări a creditorilor respectivi în acest sens. Aceasta, cu atât mai mult cu cât în raport cu art.64 alin.6 creanțele născute după data deschiderii procedurii sunt plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. De asemenea, furnizorilor care pot intra în categoria de creditori la care se referă art.96 alin.1 le sunt incidente două cerințe în acest scop: activitatea debitorului să nu se poată desfășura fără aceștia iar furnizorii respectivi să nu poată fi înlocuiți fără ca aceste cerințe să fi în măsură să justifice o confundare a debitorului în raport cu furnizorii respectivi drept un consumator captiv.
Or, din considerentele reținute de tribunal sub aspectul în discuție rezultă că acesta a apreciat în mod greșit în sensul că ar avea caracter obligatoriu instituirea, în vederea exprimării votului și a categoriei de creditori la care se referă art.96 alin.1, fie și numai în raport de prima cerință menționată anterior, pentru eficientizarea administrării procedurii considerând că față de mărimea societății debitoare obiectul ei de activitate nu se poate realiza fără apă, gaze naturale, etc. În plus, tribunalul a ignorat cu desăvârșire cea de a doua cerință, privind imposibilitatea de înlocuire a furnizorilor, nejustificând inclusiv probatoriu acest aspect nici măcar indirect, referitor la faptul că debitoarea ar fi, în concret, un consumator captiv față de acești furnizori. În condițiile în care desemnarea în plan a acestei categorii de creditori este atributul celui care îl propune, fără a avea caracter obligatoriu, tribunalul a apreciat fără temei, în mod greșit și că neconfirmarea de către administratorul judiciar a listei creditorilor din categoria în discuție ar fi de natură și în măsură să justifice aprecierea contestației ca fiind întemeiată și, respectiv, anularea hotărârii adunării creditorilor. Aceasta, având în vedere că lista respectivă nu a fost depusă, conform art.96 alin.2, odată cu celelalte documente prevăzute de art.28; în planul depus de administratorul judiciar la 25.02.2014 (precizat la 24.04.2013) întocmit în colaborare cu administratorul special nu este indicată categoria creditorilor prevăzute de art.96 alin.1 și în perioada întocmirii acestuia debitoarea a emis către administratorul judiciar adresa nr.2256/19.06.2012, iar la 27.06.2013 administratorul special al debitoarei a înregistrat cel de-al doilea plan de reorganizare în cauză, fără să mai revină, în raport cu acesta, cu adresa către administratorul judiciar pentru confirmarea vreunei liste a creditorilor în discuție, astfel că invocarea adresei menționate, abia în adunarea creditorilor menită votării celor două planuri nu se constituie decât într-o încercare, nelegitimă la acel moment, de schimbare a numărului categoriilor de creanțe abilitate să voteze. În această situație, în care confirmarea listei de către administratorul judiciar, fie și în raport cu adresa 2256/19.06.2012, nu se mai impunea în final față de planul depus de acesta, iar în raport cu propriul plan administratorul special nici nu a emis vreo adresă similară (în contextul în care, de altfel mențiunile din acest plan nici nu echivalează cu o listă/categorie de creditori indispensabili), certitudinea cu privire la categoriile de creditori abilitate la vot a existat din punct de vedere legal și practic, în sensul atragerii incertitudinii putând fi reținut numai demersul administratorului special de a mai invoca chiar în timpul adunării creditorilor de la 01.08.2013 adresa 2256/10.06.2012. P. urmare trebuie să fie apreciată ca fondată susținerea recurentei în sensul că lipsa desemnării categoriei de creanțe prevăzute de art.96 alin.1 precum și a confirmării listei acestor creditori înseamnă că nu se poate reține legal existența acestei categorii în cadrul procedurii de votare a planurilor, fără să implice culpa administratorului judiciar sau nevalabilitatea votului exprimat de celelalte patru categorii de creanțe.
Următorul motiv de recurs, privind critica aprecierii tribunalului în sensul că numitul I. G., în calitate de creditor afiliat ar fi fost în mod greșit exclus de la vot este fondat, de asemenea. În acest sens, dispozițiile art.100 alin.5 din Legea 85/2006 au fost formulate și trebuie interpretate în sensul că creditorii vizați nu pot vota în general (prin restricționarea votului lor legiuitorul urmând să înlăture posibilitatea acestora de a influența creditorii chirografari, din motive evidente care nu necesită detalierea), cu excepția cazului în care planul le acordă mai puțin decât ar primi în cazul falimentului. Textul de lege prevede expres, deci, numai excepția, lăsând implicită regula. Or, excepția, formulată expres, este și de strictă interpretare, privind doar ipoteza în care planul acordă creditorului respectiv mai puțin decât ar primi prin faliment, efectiv. Ipoteza în care creditorul primește o valoare egală cu zero, ca și în cazul falimentului, excede obiectului excepției și, privită matematic, este o ipoteză nulă care nici nu poate fi luată în considerare. Oricum, textul de lege are în vedere în vedere doar „mai puțin” iar nu și „egal”.
Tribunalul a reținut în același context, în mod greșit, ca este vorba, de asemenea de o excepție, dar cu un alt conținut, deci o altă excepție decât aceea avută în vedere de legiuitor, ceea ce echivalează cu o excepție la excepție, inacceptabilă în procesul de reglementare legală în primul rând deoarece, în principiu, „excepția la excepție” trebuie să determine, în acest domeniu, doar regula.
Este fondat și motivul referitor la critica privind aprecierea de către tribunal a valorii „tăcerii” creditorilor bugetari sub aspectul exprimării votului.
În mod greșit tribunalul a apreciat ca în lipsa exprimării votului de către creditorul bugetar „tăcerea” acestuia trebuie considerată în sensul unui vot pozitiv pentru planul de reorganizare. Prevederile art.14 alin.4 din Legea 85/2006 nu constituie, în sine, prin conținutul lor, un argument real în sensul susținut de tribunal, neimplicând nicio referire care să fie interpretată în sensul că tăcerea creditorului ar însemna un vot pozitiv asupra planului. În mod indiscutabil, creditorii bugetari nu au trimis valabil nici prin corespondență votul lor. În cadrul Legii 85/2006, dispozițiile art.99 reglementează în mod special exprimarea votului asupra planului, în cadrul adunării creditorilor convocată în acest scop iar, această reglementare derogă de la reglementarea cu caracter general a adunărilor creditorilor prevăzută de art.13-15 din aceeași lege, trebuind să fie aplicată în mod prioritar. Astfel, prin art.100 alin.2 se prevede expres nu numai că fiecare creanță beneficiază de un vot, dar și ca titularul acestuia „exercită” votul respectiv ceea ce înseamnă o manifestare expresă de voință și că pentru aprecierea măsurii în care se constituie sau nu majoritatea prevăzută de art.100 alin.4 se impune să fie avute în vedere voturile exercitate (direct în adunarea creditorilor sau prin corespondență), iar „tăcerea” în privința votului nu se încadrează, ca manifestare, în vreun demers de exercitare reală a votului. De altfel, raționamentul tribunalului apare ca fiind vădit eronat în cazul Direcției Generale a Finanțelor Publice Ilfov a cărei corespondență nu a ajuns în adunarea creditorilor, dar prin aceasta (faxul trimis la o altă adresă) își exprimă expres votul în sensul respingerii ambelor planuri de reorganizare, contrar concluziei tribunalului în sensul unui vot pozitiv.
În ceea ce privește recursul B. SA, primul motiv de recurs invocat de aceasta, în temeiul art.304 pct.7 C.pr.civ. și în raport cu care recurenta a solicitat casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare, este nefondat. Astfel, din cuprinsul considerentelor hotărârii recurate rezultă că tribunalul a menționat în mod expres și suficient de detaliat motivele de drept pe care le-a avut în vedere pentru soluționarea cauzei, nejustificându-se nicidecum o apreciere în sensul că hotărârea primei instanțe nu ar cuprinde, conform art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., motivele de drept și de fapt care au format convingerea instanței.
Din considerentele sentinței - în sens larg – rezultă, de asemenea, în mod expres analizarea de către prima instanță a susținerilor părților și, în limita în care era necesar și a probelor administrate (adresă 2256/19.06.2012).
P. urmare, nu se justifică reținerea de către instanța de recurs a nemotivării sentinței recurate și, în raport de acest aspect, nicio eventuală apreciere în sensul că prima instanță nu ar fi intrat în mod real în cercetarea fondului cauzei, astfel că nu este fondată susținerea recurentei referitoare la casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe în raport cu prevederile art.312 pct.5 C.pr.civ.
Pe de altă parte, în privința celui de al doilea motiv de recurs distinct invocat de B. SA, recursul acesteia este fondat. În acest context, recurenta a criticat, din considerentele sentinței atacate, aspectele reținute de către prima instanță în sensul administratorul judiciar nu ar fi respectat cerințele legale pentru publicitatea planurilor, al faptului că s-ar fi impus confirmarea listei creditorilor indispensabili și instituirea categoriei de creanțe ce aparțin acestora și, respectiv, al existenței dreptului de vot al creditorului I. G. în raport cu dispozițiile art.100 alin.5 din Legea 85/2006.
Criticile ce compun acest motiv de recurs sunt formulate, în esență, în mod similar formulării criticilor vizând aceleași aspecte enumerate, din motivele recursului formulat în cauză de administratorul judiciar al debitoarei; de asemenea, considerentele instanței de recurs, rezultate în raport cu analizarea acestor critici sunt similare cu acelea reținute în cazul analizei motivelor de recurs corespunzătoare din acel recurs și, prin urmare, nu se mai justifică reiterarea lor, în mod formal și în acest context, (al recursului B. SA), cu mențiunea că în raport cu acestea Curtea apreciază recursul B. SA ca fiind fondat.
În acest sens, Curtea mai reține că, deși în contextul motivelor de recurs invocate de B. SA nu se susține și înlăturarea ca neîntemeiat a argumentului din considerentele reținute de prima instanță, privind valoarea „tăcerii” creditorului bugetar, recursul de față se subsumează, în această privință celui formulat de administratorul judiciar sub aspectul efectelor modificării în tot a hotărârii atacate.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și reținând că sentința atacată este netemeinică și nelegală, Curtea va admite recursurile formulate și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge contestația, ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentele P. B. RECOVERY SERVICES IPURL administrator judiciar al . B. Comercială Română SA, împotriva sentinței civile nr._ din 30.12.2013, pronunțata de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele . administrator special I. G., ., . GENERARE ȘI SERVICII SA, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, C. G. E., J. A., B. G. A., I. C., V. M., G. I., ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, A. P. VALORIFICAREA CREANȚELOR STATULUI, DIRECȚIA G. IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, P. ORAȘULUI CHITILA - SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, P. ORAȘULUI GĂIEȘTI, ., ., ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE, . SRL, . SRL, . A. N. BUCUREȘTI SA, . SRL, B. L. I. SA, ..A. P. I. G., . SRL, ., ., ., ., ., F. H. WAFFEL UND KEKSANGEN INDUSTRIE GMBH, . E. S. N. SRL, . SRL, ., ., E. E. MUNTENIA SA, ., . SRL, ., ., G. S. ENERGY R. SA, I. I. L. IASI SA, I. V., I. S. D., ., ., ., ., . SRL, ., ., M. R. RETAIL TRACKING SERVICES SRL, . SRL, . SRL, M. B. ABA KFT P. P. KOLECT CREDIT M. SERVICES BUCUREȘTI SRL, M. IZOLAȚII & CONSTRUCȚII SRL, N. L. I. SA, N. R. PRODUSE DE ÎNTREȚINERE SRL, ., ., ., ., P. L. R. I. SA, ., ., . P. C. SRL, . SRL, ., R. & R. SA, ., ., ., ., ., ., . B., ., S. P. E. GENERARE ȘI SERVICII SA (SE GES), . S. SRL, ., ., T., ., U. B. AUSTRIA AG P. SCHOENHERR ATTORNEYS AT LAW, ., ., D. M., D. O., I. G., I. G., R. D., S. M., T. E., C. C. P. PREȘEDINTE B. C. R. SA, ., . GENERARE SI SERVICII SA, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Modifică sentința atacată, în sensul că:
Respinge contestația, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. I. P. A. M. G.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.A.A.
Tehnored.C.J.E.
Nr.ex.: 2/16.10.2014
Fond: Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Președinte: Judecător-sindic – Z. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 192/2014. Curtea de... → |
|---|
