Contestaţie. Decizia nr. 1992/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1992/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 22534/3/2010/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr intern 2336/2014)
Decizia civilă nr. 1992/R/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE:M. B.
JUDECĂTOR:G. B. F.
JUDECĂTOR:M. I. B.-P.
GREFIER:F. D.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA S.R.L. prin mandatar ASSET PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 6572 din 04.07.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. E. DESSERT DISTRIBUȚIE S.R.L. prin lichidator judiciar BETA INSOLVENCY I.P.U.R.L. (fosta Activ Lichidator I.P.U.R.L.).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta prin avocat F. M., cu împuternicire avocațială nr._/2014, aflată la fila 78, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin compartimentul registratură, la data de 19.11.2014, intimata E. Dessert Distribuție S.R.L., prin lichidator, a depus la dosar set de înscrisuri, într-un singur exemplar, iar la data de 28.11.2014, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a înaintat înscrisurile solicitate de instanță.
Curtea pune în discuție scoaterea din cauză a intimatei V. România S.A., având în vedere cesiunea de creanță intervenită între R. C. Solutions România S.R.L., prin mandatar Asset Portofolio Servicing România S.R.L. și V. România S.A.
Recurenta, prin avocat, având în vedere cesiunea de creanță intervenită între partea pe care o reprezintă și intimata V. România S.A., precum și înscrisurile depuse la dosar care justifică calitatea sa, apreciază că se impune scoaterea din cauză a intimatei V..
Curtea deliberând, dispune scoaterea din cauză a intimatei V. România S.A., având în vedere cesiunea de creanță intervenită în cauză între aceasta și recurenta R. C. Solutions România S.R.L., precum și înscrisurile doveditoare depuse la dosar pe acest aspect.
La întrebarea instanței, apărătorului recurentei precizează oral că, în situația admiterii recursului, solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că, față de prevederile art. 304 pct.9 C.pr.civ., instanța de fond în mod greșit a respins ca neîntemeiată contestația.
Curtea aduce la cunoștința apărătorului recurentei faptul că prin motivele sale de recurs a solicitat admiterea contestației, iar în aceste condiții nu se poate solicita casarea hotărârii instanței de fond.
Recurenta, prin avocat, precizează că solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației.
Recurenta, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației și reducerea onorariului. Solicită să se constate că lichidatorul judiciar și-a stabilit un onorariu în mod greșit, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, respectiv hotărârea adunării creditorilor din 07.06.2012. De asemenea, solicită să se constate că lichidatorul judiciar în mod ilegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 121 alin.1 pct.1 și art.123 alin.1 pct.1 din Legea nr. 85/2006 a imputat suma de 3.010 lei rezultată din vânzarea apartamentului ca fiind o sumă reprezentând cheltuieli cu procedura falimentului. Solicită admiterea recursului pentru considerentele expuse pe larg prin motivele de recurs, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
I. La data de 04.03.2014, creditoarea V. România S.A. a formulat, în temeiul art. 122 alin.3 din Legea nr. 85/2006, contestație la „raportul privind sumele încasate din valorificarea de bunuri” și la „planul de distribuire către creditori”, întocmite de lichidatorul judiciar Activ Lichidator I.P.U.R.L. în procedura de faliment a debitoarei E. Dessert Distribuție S.R.L., acte afișate la sediul instanței la 17.02.2014 și publicate în B.P.I. la 19.02.2014.
În motivarea contestației, creditoarea a susținut că lichidatorul a stabilit eronat atât ordinea de distribuire, cât și cuantumul creanțelor distribuite, ceea ce a dus la repartizarea unei sume mai mici către creditorul ipotecar V. România S.A., astfel:
1. Onorariul administratorului/lichidatorului judiciar a fost greșit calculat la valoarea de 51.388 lei, depășind sumele cuvenite conform legii și hotărârii adunării creditorilor din data de 07.06.2012.
În acest sens, creditoarea consideră că onorariul fix cuvenit lichidatorului este de 26.040 lei inclusiv TVA, calculat pentru perioada 07.06._14, astfel încât totalul onorariului trebuia să fie de maxim 36.609 lei. Mai mult, și această sumă ar trebui diminuată în opinia contestatoarei, prin calcularea procentului de 3% din sumele distribuite prin raportare la ponderea bunurilor valorificate din totalul bunurilor din averea debitoarei.
2. Suma de 3010 lei, reprezentând cheltuieli cu procedura, nu trebuia imputată integral asupra prețului obținut din valorificarea apartamentului ipotecat, întrucât potrivit art. 121 alin.1 pct.1 din Legea nr. 85/2006 puteau fi deduse numai cheltuielile aferente vânzării și cele necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor grevate, iar nu și cheltuielile generale ale procedurii falimentului (de ex: expedierea notificărilor). În subsidiar, cheltuielile în sumă de 3010 lei puteau fi imputate în mod proporțional cu ponderea bunurilor valorificate din totalul bunurilor.
3. Onorariul cuvenit expertului evaluator trebuia defalcat în funcție de obiectul evaluării (bunuri imobile sau bunuri mobile) și imputat asupra prețului obținut din vânzarea fiecărei categorii de bunuri.
4. Creanța de 33.792 lei, reprezentând cote restante de întreținere față de Asociația de proprietari B. nr. 53 A + B, a fost distribuită nelegal, întrucât nu a fost înscrisă în tabelul de creanțe, iar lichidatorul nu a precizat nici perioada de calcul a cotelor de întreținere. Contestatoarea mai apreciază că această creanță nu face parte din cheltuielile necesitate de vânzarea, administrarea sau conservarea apartamentului, neputând fi încadrată la ordinea de preferință prevăzută de art. 121 alin.1 pct.1 din Legea nr. 85/2006.
5. Creanța de 25.534 lei, reprezentând impozit pe clădire, atribuită D.I.T.L. Sector 1, a fost distribuită nelegal întrucât această creanță a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat la categoria creanțe bugetare, astfel că nu face parte din creanțele prevăzute de art. 121 alin.1 pct.1 din Legea nr. 85/2006.
II. Prin Sentința civilă nr. 6572 din 04.07.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
În ce privește onorariul administratorului judiciar, prin hotărârea adunării creditorilor din 07.06.2012, a fost votat un onorariu fix de 1500 lei, exclusiv TVA, precum și un onorariu de 3% din sumele distribuite creditorilor. A fost înlăturată ca neîntemeiată susținerea contestatoarei cu privire la calcularea procentului de 3% raportat la ponderea bunurilor valorificate, în lipsa vreunei norme legale care să oblige lichidatorul la acest mod de calcul. S-a arătat că procentul de 3% se aplică la sumele distribuite creditorilor, pe măsura valorificării acestora. Onorariul administratorului judiciar a fost plătit cu prioritate conform ordinii de preferință prevăzute de art. 123 alin.1 pct.1 din Legea nr. 85/2006.
Creanța Asociației de proprietari B. nr. 53 A + B a fost trecută în tabelul definitiv consolidat rectificat nr. 1, cu rangul de creanță privilegiată.
Creanța D.I.T.L. Sector 1 este născută în timpul procedurii și se plătește cu întâietate față de creanțele garantate.
III. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs R. C. Solutions România S.R.L., prin mandatar Asset Portofolio Servicing România S.R.L., în calitate de cesionar al creanței deținute de contestatoarea V. R. S.A.
În motivarea recursului, s-a invocat cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ. 1865 și s-a susținut că lichidatorul a stabilit onorariul său în mod greșit, depășind sumele cuvenite conform legii și hotărârii adunării creditorilor de la 07.06.2012.
Lichidatorul a procedat greșit și la momentul imputării sumei de 3010 lei, reprezentând cheltuieli cu procedura, deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 121 alin.1 pct.1 și ale art. 123 alin.1 pct.1 din Legea nr. 85/2006. În acest sens, asupra prețului obținut din valorificarea apartamentului ipotecat trebuiau imputate sumele afectate exclusiv procedurilor de vânzare, iar nu cheltuielile generale ale procedurii falimentului.
În fine, recurenta consideră că instanța de fond nu a motivat de ce onorariul lichidatorului în sumă de 51.388 lei este just și legal.
IV. Intimata Beta Insolvency I.P.U.R.L. (fosta Activ Lichidator I.P.U.R.L.), în calitate de lichidator al debitoarei E. Dessert Distribuție S.R.L., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului (filele 118-121).
V. Argumentele Curții
1. În prealabil, Curtea constată că în recurs nu s-au formulat critici cu privire la pct. 3-5 din contestație.
Motivele de recurs se limitează la calculul onorariului lichidatorului (pct. 1 din contestație) și la suma de 3010 lei, distribuită cu titlu de cheltuieli de procedură (pct. 2 din contestație).
2. Analizând hotărârea atacată în limitele sesizării, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază întemeiat recursul, pentru următoarele considerente:
În ce privește onorariul administratorului/lichidatorului judiciar Activ Lichidator IPURL în sumă de 51.388 lei inclusiv TVA prevăzut la pct. 2 din Raportul privind sumele încasate din valorificări de bunuri publicat în B.P.I. nr. 3409/19.02.2014, prima instanță s-a raportat la hotărârea adunării creditorilor din 07.06.2012.
Astfel, potrivit procesului-verbal al ședinței adunării creditorilor din 07.06.2012, creditorul majoritar V. R. S.A. a votat, cu un procent de 50,84% din totalul creanțelor, pentru lichidatorul judiciar confirmat, un onorariu fix de 1000 lei/lună (plus TVA) și un onorariu de succes de 3% din sumele distribuite către creditori în cazul în care valorificarea este rezultatul demersurilor făcute de lichidator.
Or, judecătorul sindic a reținut în mod eronat în considerentele sentinței că onorariul fix este de 1500 lei exclusiv TVA.
Mai mult, prima instanță nu a analizat comparativ modurile de calcul al onorariului prezentate de contestatoare și de lichidator, astfel că nu a motivat integral înlăturarea tuturor criticilor din contestație.
În concret, judecătorul sindic nu a lămurit o problemă litigioasă esențială, anume dacă onorariul fix lunar de 1000 lei plus TVA se calculează de la data hotărârii adunării creditorilor de confirmare a lichidatorului și de stabilire a onorariului – 07.06.2012 (teza susținută de contestatoare) sau de la data sentinței de intrare în faliment și de numire a lichidatorului provizoriu – 20.05.2011 (teza susținută de lichidator). Pentru soluționarea acestei probleme, va fi avută în vedere și formularea de la pct. 2 de pe ordinea de zi a ședinței adunării creditorilor de la 07.06.2012, din convocatorul publicat în B.P.I. nr. 7278/22.05.2012 (fila 175 dosar recurs).
În ce privește suma de 3010 lei, distribuită cu titlu de cheltuieli de procedură (pct. 2 din contestație), sentința atacată nu cuprinde motivele pentru care a fost respinsă această critică, fiind evident că judecătorul sindic a omis să analizele un motiv al contestației.
Potrivit art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. 1865, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților.
Motivarea hotărârii trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de ambiguități și contradicții. Ea trebuie să permită urmărirea unui raționament care a condus judecătorul la soluția adoptată. Motivarea permite nu numai o mai bună înțelegere și acceptare a hotărârii de către părți, ci este mai ales o garanție împotriva arbitrariului. Ea obligă judecătorul să distingă mijloacele de apărare ale părților și să precizeze elementele care îi justifică decizia și o fac să fie conformă legii. Motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de cerere și mijloacelor de apărare. Această garanție este esențială, deoarece permite părții să se asigure că pretențiile sale au fost examinate și deci că judecătorul a ținut cont de ele.
În jurisprudența sa cu privire la interpretarea art. 6 paragraful 1 din CEDO, Curtea a statuat că dreptul la un proces echitabil include și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră necesare pentru cauza lor, și corelativ, obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (a se vedea hotărârea Albina împotriva României, par. 30).
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, iar nemotivarea atrage nulitatea hotărârii, în condițiile art. 105 alin.2 C.pr.civ. 1865, instanța de recurs fiind pusă în imposibilitatea de a verifica care au fost argumentele și raționamentul juridic care au condus instanța de fond la soluția adoptată.
Neanalizarea unor probleme litigioase esențiale ce rezultă din cererile părților sau a unor motive ale contestației înseamnă nesoluționarea fondului cererii cu care instanța a fost sesizată.
În temeiul art. 312 alin.1-3 și 5 C.pr.civ. 1865, art. 304 pct.5 și 7 și art. 3041 C.pr.civ. 1865, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-creditoare R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA S.R.L., prin mandatar ASSET PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 6572/04.07.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare E. DESSERT DISTRIBUȚIE S.R.L. prin lichidator judiciar BETA INSOLVENCY I.P.U.R.L. (fosta Activ Lichidator I.P.U.R.L.).
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Jud. Dr. M. B. G. B. F. M. I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red. jud.G.B.F. / (2 ex.)
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic – M. P.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 2051/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 738/2014. Curtea de... → |
|---|
