Pretenţii. Decizia nr. 79/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 24463/4/2010
Dosar nr._ (Număr intern 2750/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 79/2014
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E.-S. R.
Judecător P. P.
Judecător C. G. I.
Grefier E.-R. L.
*****************
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții B. O. și O. G.-M. împotriva deciziei civile nr.20/06.02.2013, pronunțată de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimații pârâți . SRL și S. D..
Cauza a fost solicitată pe lista dosarelor amânate fără discuții, conform art.126 Cod procedură civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele reclamante prin avocat O. O., care depune împuterniciri avocațiale pentru fiecare recurentă și intimata pârâtă – persoană juridică prin avocat M. I., care depune împuternicire avocațială colectivă, lipsind intimatul pârât – persoană fizică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că ambele recurente au fost citate cu mențiunea achitării taxelor judiciare aferente cererii de recurs și că intimata . SRL a depus întâmpinare în trei exemplare.
Recurentele reclamante, prin avocat, depun la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 1.713 lei, ce este anulată de Curte.
Curtea comunică un exemplar al întâmpinării apărătorului celor două recurente și acordă cuvântul pe cererea de amânare.
Avocatul recurentelor susține că a solicitat cauza la amânare pentru comunicarea întâmpinării și acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisului. În susținerea cererii sale, arată că întâmpinarea a fost depusă cu o săptămână înainte de termenul de judecată când dosarele sunt înaintate la judecător, astfel că oricum nu avea timpul necesar pentru a lectura întâmpinarea.
Având cuvântul pe cererea de amânare, apărătorul intimatei – persoană juridică lasă la aprecierea instanței, dar arată că a depus întâmpinarea în termenul procedural. În cazul în care instanța va încuviința cererea recurentelor, solicită a se acorda în cauză un termen scurt pentru comunicarea întâmpinării către partea lipsă S. D..
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentelor având în vedere că întâmpinarea a fost formulată cu 5 zile libere înaintea termenului de judecată și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare, la ordine, se prezintă părțile prin apărătorii susmenționați.
Curtea, din oficiu, în baza art.306 al.2 Cod procedură civilă, pune în discuție motivul de ordine publică privind competența materială de primă instanță față de obiectul acțiunii și acordă cuvântul părților pe alte cereri prealabile sau probe.
Reprezentanții părților prezente susțin că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților atât pe motivul de ordine publică invocat din oficiu, cât și pe recurs așa cum a fost formulat.
Apărătorul recurentelor precizează că acțiunea a fost introdusă la judecătorie având în vedere dispozițiile art.2 lit.b Cod procedură civilă și, față de motivul de ordine publică invocat din oficiu, lasă la aprecierea instanței. Consideră că în 2010 acțiunea pe fond era de competența judecătoriei.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită respingerea acestui motiv invocat din oficiu, având în vedere că sunt întrunite în speță dispozițiile art.1 Cod procedură civilă; la momentul introducerii cererii de chemare în judecată acesta era un litigiu civil și, dată fiind valoarea cererii – 116.000 lei, competența de judecată în primă instanță aparținea Judecătoriei Sectorului 4 București (la acel moment tribunalul era competent să judece litigii civile al căror obiect material era peste 500.000 lei). Consideră că este un litigiu civil și nu comercial având în vedere pretențiile deduse judecății, iar calitatea de comerciant al societății pârâte nu atrage natura de comercialitate a litigiului dat fiind faptul că nu a inițiat nici un raport juridic valabil cu recurentele-reclamante, raport care să atragă natura comercială a litigiului dedus judecății.
Curtea interpelează părțile pe aspectul judecării apelului la Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București (specializată în litigii cu profesioniști), dacă litigiul a fost civil.
Apărătorul recurentelor susține că la momentul judecării apelului intrase în vigoare Noul Cod de procedură civilă și nu mai existau litigii comerciale.
Ambele părți susțin că pricina are caracter civil.
Recurentele reclamante, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a deciziei recurate și pe fond, admiterea cererii și obligarea pârâtelor în solidar la plata despăgubirilor.
Intimata pârâtă, prin avocat, invocă excepția nulității recursului și arată că nici unul din motivele invocate în recurs nu se încadrează în art.304 Cod procedură civilă, astfel că solicită admiterea excepției nulității recursului. Pe fond, solicită respingerea recursului și susține că în recurs se reiau motivele invocate la fond. Precizează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul recurentelor, având cuvântul pe excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă, arată că motivele de recurs se încadrează la pct.9 al.art.304 Cod procedură civilă. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, reclamantele B. O. și O. G. M. au chemat în judecată pe pârâtele . SRL și S. D. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 27.000 euro (respectiv 116.024,4 lei la cursul de 4,29 lei/euro) reprezentând sume primite cu titlu de comision imobiliar în vederea intermedierii unor contracte de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că au luat hotărârea să ajute nepoatele să încheie contracte de construire cu ANL pentru două case tip vilă în cartierul Henri C., astfel că au luat legătura cu pârâtul S. D. care le-a asigurat că prin agenția la care lucrează, . SRL, având nume comercial "RE/Max Magnum", le poate intermedia încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare cu privire la 2 case tip vilă, amplasate în cartierul Henri C..
În acest sens, reclamantele au susținut că au încheiat cu pârâta . SRL câte un contract de prestări servicii privind intermedierea vânzării unui bun mobil și au plătit comisioane de câte 15.000 euro fiecare, în total 30.000 euro, în mai multe rate. Reclamanta B. O. a arătat că suma de 15.000 euro a fost achitată pentru O. M. M., iar reclamanta O. G. M. a arătat că suma de 15.000 euro a fost achitată pentru O. O..
Reclamantele au mai precizat că, în susținerea eforturilor depuse de pârâți pentru a le arăta ce au făcut pentru acestea, le-au fost prezentate contracte de mandat pentru două case tip vilă, pe care se presupune că nepoata, respectiv fiica le-ar fi încheiat cu Agenția Națională pentru Locuințe, precum și două încheieri de înscriere în cartea funciară pentru cele două imobile, însă aceste înscrisuri sunt falsuri grosolane.
Reclamantele au apreciat că pârâții nu au cum să își îndeplinească obligațiile asumate deoarece, în realitate, nu au făcut niciun demers în sensul realizării celor promise.
S-a mai arătat că la data de 20 aprilie 2010 au fost la sediul agenției imobiliare unde pârâtul S. D. a recunoscut că a primit sumele de bani și că nu și-a respectat obligațiile, iar cu această ocazie a dat o declarație prin care s-a angajat ca până la data de 20 mai 2010 să le restituie sumele de bani. Împotriva pârâtului s-a depus o plângere penală pentru înșelăciune, iar în fața organelor de poliție pârâtul S. D. a restituit suma de 3.000 euro.
La data de 03.06.2011 reclamantele au depus la dosar o precizare a motivelor de fapt și de drept prin care au apreciat că, în raport de starea de fapt, își pot motiva acțiunea atât pe condițiile răspunderii civile contractuale cât și pe condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce o privește pe pârâta . SRL.
Prin sentința civilă nr.8225/15.11.2011 Judecătoria Sectorului 4 București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . SRL invocată de aceasta, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtul S. D. să plătească reclamantelor suma de 116.024,4 lei cu titlu de prejudiciu și suma de 7.936,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins cererea formulată împotriva pârâtei . SRL ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele B. O. și O. G. M., acesta fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București-Secția a VI-a Civilă sub același număr unic_ .
De asemenea, a formulat declarație de apel și cerere de aderare la apelul reclamantelor și societatea pârâtă M. A. INVESTMENT SRL.
Prin decizia civilă nr.20 din 06.02.2013 tribunalul a admis excepția tardivității apelului declarat de pârâta . SRL, a admis apelul incident declarat de aceeași parte și a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante, schimbând în parte sentința atacată în sensul obligării reclamantelor la plata către pârâta . SRL a sumei de 8.385,06 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și au fost obligate apelantele-reclamante la plata sumei de 2.204,79 lei cheltuieli de judecată în apel către societatea pârâtă . SRL.
Împotriva acestei decizii civile nr.20 din 06.02.2013 au declarat recurs reclamantele B. O. și O. G. M., în termen legal, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă sub același număr unic_ .
În motivarea recursului, legal timbrat, reclamantele au arătat, în esență, că se impune casarea deciziei atacate deoarece instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă). Astfel, în speță trebuie angajată și răspunderea contractuală a pârâtei . SRL și obligată aceasta la plata despăgubirilor în solidar cu pârâtul S. D., contractele de intermediere fiind încheiate de persoana juridică pârâtă, prin intermediul asociatului de vânzări – pârâtul S. D..
Recurentele-reclamante au arătat că manoperele dolosive invocate de instanța de judecată nu sunt întemeiate, astfel că cele două contracte de intermediere nu pot fi declarate nule. Dar și dacă respectivele manopere dolosive ar fi dovedite, iar contractele nule absolut, răspunderea pârâtei . SRL tot trebuia angajată pentru fapta proprie.
De asemenea, recurentele au invocat greșita reținere de către instanța de judecată a lipsei culpei societății pârâte în cadrul răspunderii comitetului pentru fapta prepusului pe considerentul că fapta ilicită nu ar fi fost săvârșită „în funcțiile încredințate”. Sub acest aspect s-a arătat că intimatul-pârât S. D. nu a acționat în nume propriu, cum în mod eronat a reținut instanța de judecată, ci a acționat în funcțiile încredințare de către comitentul pârât . SRL, fapta ilicită fiind chiar săvârșită cu sprijinul și suportul comitentului. Prin urmare, în cauză poate fi atrasă răspunderea comitetului pentru fapta prepusului, iar în baza acestei răspunderi intimata-pârâtă . SRL trebuia obligată să plătească despăgubirea de 116.024,4 lei în solidar cu intimatul-pârât S. D..
Față de motivele invocate recurentele au solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate, cu reținerea cauzei spre soluționare în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată și obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 116.024,4 lei.
În drept, recurentele au invocat dispozițiile art.299 și 304 Cod procedură civilă.
În cauză intimata-pârâtă . SRL a formulat întâmpinare prin care s-a apărat în fapt și în drept, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică din 14.01.2014 Curtea, din oficiu, în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a pus în discuția părților motivul de ordine publică privind competența materială de primă instanță față de obiectul acțiunii și a acordat cuvântul pe fond, ocazie cu care intimata-pârâtă a invocat și excepția nulității recursului formulat de reclamante, pentru nemotivare.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului care, conform art. 137 Cod procedură civilă, face de prisos cercetarea în fond a pricinii, Curtea a respins-o ca nefondată având în vedere că recurentele au motivat prin chiar declarația de recurs calea de atac exercitată, invocând drept motiv de nelegalitate a hotărârii atacate aplicarea greșită a legii, conform art.304 pct.9 C.. Aprecierea acestui motiv de recurs ca întemeiat sau nu ține de fondul recursului, acest aspect neputând duce la anularea lui ca nemotivat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de ordine publică invocat din oficiu de instanța de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă formulată la data de 08.02.2010 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamantele B. O. și O. G. M. au solicitat instanței obligarea pârâților . SRL și S. D. la plata în solidar a sumei de 27.000 Euro (echivalentul a 116.024,4 lei) reprezentând comision imobiliar în vederea intermedierii unor contracte de vânzare-cumpărare.
Prin întreaga argumentație susținută de reclamante atât în fața Judecătoriei Sectorului 4 București, cât și prin cererea de apel și, ulterior, prin prezenta cerere de recurs, s-au invocat drept cauză a acțiunii două contracte de intermediere încheiate cu societatea pârâtă . SRL, contracte încheiate prin intermediul agentului de vânzări – pârâtul S. D.. De asemenea, s-a invocat solidaritatea răspunderii bazată pe raportul de prepușenie dintre cei doi pârâți.
Fapta societății pârâte (ce are calitatea de comerciant potrivit art.7 C.. său, astfel cum a fost invocată și dedusă judecății, este o faptă de comerț conform art.3 pct.7 Cod comercial, iar actul juridic încheiat între reclamante și pârâți este supus legii comerciale conform art.56 Cod comercial. Curtea folosește noțiunile de comerciant, faptă de comerț și lege comercială deoarece la momentul introducerii acțiunii (08.02.2010) Noul cod civil nu intrase încă în vigoare și Codul comercial nu era abrogat, aceasta fiind terminologia legală.
Susținerile părților din fața instanței de recurs potrivit cărora prezenta acțiune este de natură civilă și nu comercială nu pot fi primite ca întemeiate. Aceasta deoarece determinarea caracterului civil sau comercial (litigiu cu profesioniști în reglementarea actuală) nu se face pe baza simplei voințe a părților, ci pe baza raporturilor juridice ce formează cauza acțiunii dedusă judecății. Or, din raporturile juridice invocate în prezenta cauză și deduse judecății rezultă caracterul comercial al procesului, argumentele și dispozițiile legale fiind indicate anterior.
Obiectul acțiunii dedusă judecății (ce avea un caracter comercial) avea o valoare de 116.024,4 lei, astfel că potrivit art. 2 alin. 1 lit. a) Cod procedură civilă (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii) competența de judecată în primă instanță revenea tribunalului și nicidecum judecătoriei care avea competență materială numai pentru procesele și cererile în materie comercială al căror obiect avea o valoare de până la 100.000 lei.
Având în vedere cele reținute mai sus și constatând că prezenta cauză a fost soluționată în fond, în primă instanță, de către Judecătoria Sectorului 4 București, deși nu era instanță competentă material, Curtea constată că motivul de ordine publică invocat din oficiu este întemeiat. Ca urmare, în baza art.312 alin.1 și alin.6 raportat la art.304 pct.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa decizia civilă nr.20 din 6.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă și sentința civilă nr.8225 din 15.11.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și va trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, la Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă.
Față de motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă găsit ca întemeiat, Curtea nu va mai analiza și motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă și invocate de reclamante, această analiză fiind de prisos. Cu ocazia judecării cauzei în primă instanță de către Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă ele vor fi avute în vedere de către instanța de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului ca nefondată.
Admite recursul formulat de reclamanții B. O. și O. G.-M. împotriva deciziei civile nr.20 din data de 06.02.2013, pronunțată de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimații pârâți . SRL și S. D..
Casează decizia civilă nr.20/06.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă și sentința civilă nr.8225/15.11.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București și trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, la Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 Ianuarie 2014.
Președinte, E.-S. R. | Judecător, P. P. | Judecător, C. G. I. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. ERS
Tehnoredactat: AA
2 ex./17.02.2014
Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Jud. apel: G. R.
S. M. Z.
Judecătoria Sectorului 4 București
Jud. fond: F. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 147/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Radiere. Decizia nr. 69/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
